1,579 matches
-
suspendată în timp și spațiu, oferind un spectacol terifiant, în decorul sordid al barăcilor și grajdurilor din „lagherele” de concentrare, cu oameni chinuiți și resemnați care, pierzându-și numele, deveniseră numere. În aceeași sferă de interes intră realizarea unor interviuri incitante cu personalități de peste Prut, despre starea limbii, a literaturii și a statutului politic al Republicii Moldova, ca în Basarabia, prin vocile ei (1992). În calitate de cercetător specializat în istoria, politica și cultura sud-estului Europei, S. se îndreaptă spre istoria și sociologia literaturii
SIUPIUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289713_a_291042]
-
evadeze” din arcanele propriului eu ipostaziat, pe de o parte prin aluvionarea evenimențială, procedeu care prinde substanță odată cu Schimbarea la față, iar pe de alta prin imaginarea unor situații bizare, ca în romanul Quo vadis, Domine? (I-II, 1993-1996), o incitantă fantezie politică: Securitatea ar fi antrenat mai multe echipe, cu mai multe tactici în același scop, răsturnarea lui Ceaușescu, de unde un șir de tensiuni generate inclusiv de folosirea - în cheie semiparodică - a motivului romantic al dublului, cu agenți uciși, deturnări
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
mutații, dar și fără a-și propune cu dinadinsul aceasta („revizuirea nu trebuie să aibă ca efect o modernizare forțată. Moderația și firescul interpretării sunt greu de cucerit”, afirmă criticul în textul depre Ion Creangă), eseurile aduc în scenă perspective incitante și polemice, care redeschid dosarele unor „cazuri” prăfuite de clișee. Sunt prinși în sumar atât scriitori de prim-plan ai literaturii române (Eminescu, Maiorescu, Hasdeu, Creangă, Caragiale, Macedonski, Arghezi, Bacovia), cât și alții (Gib I. Mihăescu, I. Peltz, Alice Voinescu
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
în literatură (1987) e o cercetare sistematică, păstrând justa măsură în felul în care sunt apreciate autonomia și heteronomia unei scrieri: „interdependența” nu sacrifică „independența” valorilor extraestetice reunite, prin jocul dialectic al identității și alterității, sub cupola frumosului. O temă incitantă, insuficient valorizată de exegeza anterioară, e abordată în cartea Marin Preda - o filosofie a naturii (1994). În evocarea naturii S. identifică o ipostază de prim-plan a palierului filosofic propriu prozei comentate. În relația om-natură, criticul descoperă „transferul reciproc de
SMEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289733_a_291062]
-
literar”, e prezentă cu cronici și interviuri și la revista „Serta” (Spania), din al cărei consiliu de conducere face parte, coordonând secțiunea dedicată României. Alături de povestirile din Surâs interzis, S. este autoare a romanului Mersul pe ape (1996), a unei incitante cărți-document - Dosarul „Marin Preda” (1999), a unui volum de interviuri cu Mioara Cremene - La ce folosește Parisul? (2000), precum și a unor traduceri. Se poate spune că încă de la început scriitoarea își dovedește calitățile ce o vor impune: dezinvoltură stilistică, coerență
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
analizată printr-o grilă care evidențiază ludicul și spiritul carnavalesc, demers susținut de mai multe modalități de exegeză critică: tematism, naratologie, critică arhetipală ș.a. Cu o instrumentație asemănătoare, T. dă în Poezia lui Bacovia (2001; Premiul revistei „Ateneu”) o interpretare incitantă, considerând creația lui Bacovia o operă deschisă, care solicită o lectură deschisă. Dar sinteza care îl reprezintă pe T. ca istoric literar și critic este Efectul Caragiale (2002). Personalitatea lui I. L. Caragiale e investigată plecând de la contrastele multiple care o
TRANDAFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290239_a_291568]
-
veche românească, îndeosebi scrierile cronicarului Miron Costin și ale lui Dimitrie Cantemir, autoarea abordând și alte teme, precum Mihai Eminescu și epoca postkantiană, Fenomenul Blaga și fenomenologia secolului XX. După A Discourse Analyst’s Charles Dickens (1999), o lectură critică incitantă, T. va relua explorările și abordarea comparatistă a literaturii române. Alcătuiește o culegere de studii intitulată Discursul modernist (2000), unde demonstrează, cu accente polemice, între altele, că Al. Macedonski nu a fost inițiatorul modernismului în literatura română. Discursul modernist este
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
o periodicitate bilunară. Până la sfârșitul anului 2003 T. nu reușește să configureze o echipă critică stabilă. În schimb, se distinge prin colaborările tinerilor (de pildă, dau versuri Rareș Moldovan, Mihai Goțiu, Vasile Leac ș.a.), ca și prin realizarea unor „dosare” incitante, precum cele inserate în paginile din 2003: Dicționare literare de autori clujeni, Reviste de cultură din Transilvania, Familia în tranziție. Intenția de promovare pe o arie cât mai largă a publicației s-a vădit în timp și în numeroasele suplimente
TRIBUNA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290269_a_291598]
-
ca să se distreze, o afișează, se pitește un neașteptat simț al echilibrului și, ciudat pentru un șturlubatic, un gust al rigorii. Așa, în Mic dicționar Caragiale (2001), la origine teza sa de doctorat. O exegeză vie, un eseu surâzător și incitant, nonșalant și ingenios, cu o seamă de replici la lecturile critice mai vechi. Hălăduind în Caragialia, scrupulosul șugubăț pus pe „detectivistică teatrală” descoperă un „land” forfotind de noime, unele încă ascunse, care cer o neuzată „cheie de citire”. „Caragialeologul” practică
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
de teatru românești, Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, în persoana lui Samuil Vulcan; a adunat numeroase probe noi în sprijinul paternității lui Nicolae Bălcescu asupra Cântării României, atribuire considerată de U. indubitabilă; a adus contribuții prețioase, nu rareori incitante, provocând polemici, cu privire la cărturari și scriitori precum Nicolae Milescu, Dosoftei, Nicolae Costin, Axinte Uricariul, Zilot Românul, Ioan Budai-Deleanu, Ioan Cantacuzino (pe care practic l-a descoperit și l-a impus ca scriitor important al vremii sale), Ienache Gane, pitarul Hristache
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
care s-a ajuns prin pierderea oricărei tradiții” (Horia Stamatu). În fragmentele de realitate din care se alcătuiește universul liric se identifică frecvent trimiteri la condiția de exilat, mereu în căutarea unei înrădăcinări și cu tristețea imposibilității ei. Două jurnale, incitante prin bogăția informației și remarcabile pentru calitățile artistice, au fost editate în țară în 1996 și în 1999: Nori peste balcoane (jurnalul anilor 1975-1989) și Ceruri nomade (cuprinzând perioada 1990-1996). S. a înregistrat fidel starea de tensiune trăită de exilul
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
obsesii ale fanteziei. Scriitorul cultivă amintirea și evocă fragmente de viață trăite inițial frenetic, topite în retorta unei altfel de înțelegeri a semnificațiilor atunci când le rescrie. Romanul este contrapunctic, cu episoade aparent autonome, în care narațiunea este alertă și imprevizibilă, incitantă. O zi fără anotimp (1980) și romanul Câmpia singuratică (1981; Premiul revistei „Săptămâna”) aduc, ca și celelalte pagini de proză, texte de observație și acțiune, „scrise într-un ritm viu, care se citesc pe nerăsuflate” (Sorin Titel). O nouă alcătuire
TANASESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
tehnologie și mașinism care dispune de o putere formidabilă și care va transforma rapid întreaga lume într-o singură mare societate 199. Peste o jumătate se secol, în preajma secolului XXI, raportorul ONU Robert Muller, în studiul (cu un titlu la fel de incitant) „A World Core Curriculum” (1989)200, confirma viziunea lui Counts în termeni postmoderni: Se pare că se instaurează o nouă fază a evoluției, similară celei numite „revoluția coperniciană”: înțelegerea clară că această lume nu a fost creată pentru specia umană
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Context social și practici cotidiene - o rememoraretc "Context social Și practici cotidiene - o rememorare" Adrian Neculautc "Adrian Neculau" Ultimul număr al revistei pariziene Connexions (80, 2004), revistă de psihosociologie și științe umane, reunește studii și cercetări sub un generic deosebit de incitant: Mémoire collective et représentations sociales. În editorialul ce deschide acest număr tematic, Claude Tapia propune o abordare relativ nouă a relației dintre reprezentările sociale și memoria colectivă. El crede că cercetările din ultimii ani, inspirate de concepția lui Serge Moscovici
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nostru”, în cadrul căreia sunt inserate convorbiri cu personalități din stânga ori din dreapta Prutului, „Spații lirice”, unde se adoptă principiul localismului creator. Revista mai conține îndeobște o amplă cronică literară dedicată unor cărți semnificative din literatura contemporană, precum și recenzii despre noile apariții. Incitante sunt și rubricile „Jurnal de poet”, exprimând o viziune „subiectivă” asupra poeziei și poeților, „Limba română - patria comună”, cu puncte de vedere asupra peisajului cultural din întregul spațiu de limba română, „Școala în tranziție”, cu exegeze și eseuri utile învățământului
PORTO-FRANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288978_a_290307]
-
spectacolul creației de sine. Organizat secvențial, demersul critic montează scrieri și episoade ale biografiei rimbaldiene (poemele în limba latină, corespondența, Corabia beată, relația cu Verlaine, Iluminările, Un anotimp în Infern etc.), vizând stabilirea corespondențelor între cele două planuri. Ipoteza pare incitantă, deși se clădește uneori pe conjecturi improbabile (de exemplu, poemul Corabia beată e citit ca „o fantastică transpunere imagistică a unui coit in extenso”). Interpretând poezia lui Rimbaud drept „sursă originară a realității”, P. deliteraturizează imaginea poetului francez, dezvăluindu-și
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
populare”, dar ele rămân, în parte, neglijabile. Prins abordează o temă gravă: confruntarea unui om aflat în plină tinerețe cu somația morții apropiate, final anunțat, inexorabil. Cu toate acestea, romanul nu e sufocat de tonalitatea sumbră, ci e stenic și incitant, autorul utilizând somația inevitabilului pentru a determina o situare lucidă a celui „prins”, personaj în care, în chipul cel mai evident, a investit mult din propriul sine. O poveste de dragoste, precum și alte întâmplări extrase din cotidian conferă romanului consistență
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
articolele. Concomitent, a elaborat mai multe ediții critice (în special din opera lui N. Iorga, majoritatea realizate în colaborare cu Sanda Râpeanu), riguroase din punct de vedere filologic și istoric. Studiile, notele și comentariile la aceste ediții reprezintă un dialog incitant cu opera tipărită și aduc frecvent puncte de vedere noi. În ultimii ani critica sa, exercitată mai ales în pagina săptămânală a cotidianului „Curierul național”, supune unui examen interdisciplinar lucrări din toate domeniile, propunând noi perspective asupra unor figuri marcante
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
și comentator atent al lui R., consideră că „principala caracteristică a poeziei lui Sebastian Reichmann, în orice limbă ar fi scrisă, indiferent că se apropie mai mult sau mai puțin de vreo doctrină literară, este aceea că e vie și incitantă, neprestabilindu-și tipare și corectându-și din mers excesele și maniile”. SCRIERI: Geraldine, București, 1969; Acceptarea inițială, București, 1971; Pour un complot mystique, Paris, 1982; Audience captive, Paris, 1988; Umbletul șopârlei, Pitești, 1992; Audiență captivă, tr. și îngr. Constantin Abăluță și
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
din perspectivă semiotică, începând chiar cu teza de doctorat consacrată colindelor. E un unghi de vedere deosebit de fertil, calitate ce poate fi constatată în cartea Narodjennia symvolu. Aspekty vzaemodii obrjadu ta obrjadovoi poezii (1975), în care autorul ajunge la concluzii incitante și convingătoare cu privire la chestiunea genezei colindelor și a relațiilor dintre specii. Odată intrat în acest „unghi” de investigație, R. detectează funcționarea unor „universalii” simbolice, de origine populară, cu valoare dată de simboluri și stereotipii în literatura scrisă în epocile culturale
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
se susține, în genere, prin publicistică. Astfel, Filomela Brătianu scrie despre Christian Morgenstern, Bernhard Capesius despre Gerhart Hauptmann, I. O. Ștefanovici-Svensk se ocupă de Richard Wagner, Victor Morariu de Jean Paul, Simion C. Mândrescu analizează modernismul decadent și propune o incitantă Introducere în romantismul german, Konrad Richter se oprește asupra personalității lui Martin Luther, Virgil Tempeanu e interesat de Stefan George, dar și de Eminescu în nemțește, lui Victor Morariu îi aparțin însemnările intitulate Un nou roman german cu subiect românesc
REVISTA GERMANISTILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289215_a_290544]
-
care sintetizează oarecum însăși viața burgheziei românești”. Purgatoriul le-a apărut criticilor ca un pandant tematic al romanului Ion de Liviu Rebreanu, editat cu doi ani înainte. Materia romanescă este coagulată de o acțiune alertă, incluzând istorii cu desfășurări sinuoase, incitante, cu deznodăminte imposibil de anticipat. Narator plat, romancierul este, în schimb, un iscusit scenograf, cu un simț deosebit al situațiilor și cu știința derulării intrigii, a gradării efectelor, a provocării suspansului, a amânării deznodământului. Dacă pe lângă acestea ar fi avut
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
și dorul - expresii ale spiritului românesc, Meșterul Manole - semnificații ale episoadelor finale, Homo aedificans), sunt examinate contactele dintre literatura de autor și creația anonimă, ca în cercetarea despre această relație în epoca marilor clasici. Sunt, mai de fiecare dată, interpretări incitante, cum este aceea despre doină și dor, despre care Edgar Papu scrie: „Autorul cuprinde aci aproape exhaustiv ceea ce s-a scris mai important în privința dorului - inclusiv datele însumate, în ordinea comparatistă a fenomenului -, avansând și o serie de idei proprii
MUNTEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
face - cum remarca Eugen Simion - într-un limbaj „lipsit de poezie în sensul tradițional”. În eseurile din Cartea pierdută (o poetică a urmei) (1998), autorul recitește „basmele românilor” dintr-o perspectivă interferentă viziunii care îi structurează poezia. E o lectură incitantă, inventivă, simultan ludică și gravă, mereu atentă la simboluri. SCRIERI: Cartea de iarnă, București, 1981; Poemul care nu poate fi înțeles, Târgu Mureș, 1993; Cartea pierdută (o poetică a urmei), Bistrița, 1998. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, „Cartea de iarnă”, RL
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
români, baladele populare, Eminescu, Ion Barbu, Kazantzakis, Ștefan Bănulescu ș.a. Alchimia mileniului, poate cea mai valoroasă carte a sa, și Călcâiul lui Delacroix (1996) sunt consacrate cercetării comparatiste de tip iconologic, urmărind pasionanta relație dintre cuvânt și imagine. În afară de un incitant capitol teoretic, Alchimia mileniului conține analize dintr-o perspectivă originală, „balcanică”, ale unor autori români și străini precum Ion Creangă, Mateiu I. Caragiale, Nichita Stănescu, Ion Barbu, W.B. Yeats, Mikes Kelemen, Al-Hamadhani și Al-Hariri (Șezătorile arabe). M. a mai
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]