2,252 matches
-
rău gust” și de „pildă rea”. Citează, pe două coloane, textele din ediția 1866 și versiunile apărute în periodice sau în ediția 1852-1853, punând toate neconcordanțele pe seama intervenției lui Alecsandri, numit „meșterul drege-strică”. Atitudinea lui S. a stârnit, în general, indignare, dar printre cei ce au împărtășit părerile lui S. se numără și Traian Demetrescu, care îi publică în „Revista olteană” o nouă intervenție: Vasile Alecsandri sau Meșterul drege-strică și apărătorii săi (1889). Este, de fapt, o reluare a ideilor din
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
din cronică. Oricum, trista celebritate i-a adus-o inserarea în letopiseț a unei legende despre originea moldovenilor din tâlharii romani așezați de unguri în Maramureș, ca stavilă împotriva tătarilor. Șocant de falsă și gratuit denigratoare, „basna” aceasta a provocat indignarea nestăpânită a cărturarilor moldoveni și munteni (Miron Costin, stolnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir ș.a.), pe care i-a determinat să dovedească în scrierile lor netemeinicia afirmațiilor puse astfel în circulație. Dacă lui S.D. i se datorează păstrarea cronicii lui Grigore
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
A. Cohen, A. Gouldner, H. Becker, J. Henslin). Majoritatea specialiștilor sunt de acord cu faptul că devianța reprezintă o formă de comportament anormal, care vine în contradicție cu normele admise de societate, având caracter de violență, producând dezaprobare, frică și indignare (I. Reiss, A. Cohn, E. Sagarin). Devianța poate privi atât individul, cât și grupele de indivizi constituite în „bande de delincvenți”, ambele situații având modele de comportament antisociale, care contravin modelelor de toleranță instituționalizate în cadrul unei societăți (M. Clinard, T.
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de publicarea la Budapesta a unei broșuri Politica naționalităților (martie 1899). Comentariile din parlamentul maghiar pe marginea acestei publicații Îl arătau pe prim-ministrul D. A. Sturdza ca fiind Înfeudat politicii maghiare. În România acest lucru a declanșat o furtună de indignare exprimată În ample manifestații anti-Sturdza ale opoziției conservatoare la care s-au adăugat criticile vehemente la adresa lui Sturdza din partea propriilor săi adepți. Rezultatul a fost că regele a acceptat demisia lui D. A. Sturdza la 30 martie/11 aprilie 1899 . Câteva zile
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
era absurd și în contradicție vădită cu rostul însuși la noi, al unei dinastii străine. Măria Sa Elisabeta a fost atunci victima unui grup în fruntea căruia se afla secretarul ei, elvețian de origine, numit Scheffer. Aceasta a fost o mare indignare pentru toți oamenii politici, care s-au opus acestui proiect. De aceea după ce Regele Carol I a împiedicat această căsătorie, a trimis-o pe Regina Elisabeta la Neuwied într-un exil de doi ani. Ferdinand a fost și el trimis
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
sfatul ori dojana, în dispută și pe cel mustrat, în dușman. Mustrarea și sfătuirea cer o voce blândă, liniștită. Imediat se poate mustra sau sfătui numai printr-o poveste. Amintiți-vă, ce simțiți, când sunteți certați: jenă, durere, ori rușine? Indignare? Actualizați tumultul interior sau indignarea trezită de felul, cum sunteți certați. Imaginați-vă, că sunteți mustrați astfel: Era în primăvară. Mugurii se umflaseră, dar nu plesniseră și ramurile erau golașe, iar arborii despuiați și înfrigurați. Un înțelept se plimba prin
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
și pe cel mustrat, în dușman. Mustrarea și sfătuirea cer o voce blândă, liniștită. Imediat se poate mustra sau sfătui numai printr-o poveste. Amintiți-vă, ce simțiți, când sunteți certați: jenă, durere, ori rușine? Indignare? Actualizați tumultul interior sau indignarea trezită de felul, cum sunteți certați. Imaginați-vă, că sunteți mustrați astfel: Era în primăvară. Mugurii se umflaseră, dar nu plesniseră și ramurile erau golașe, iar arborii despuiați și înfrigurați. Un înțelept se plimba prin pădure și gândea. Tot mergând
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
celei cuziste încă înainte de angajarea în presă, gazetarul denunță încălcarea principiilor democratice de către autoritățile statului, nu fără a semnala în același timp, cu perseverență, tertipuri murdare de natură economică, afaceri oneroase, jafuri în avutul public. Lucrată la temperaturi înalte ale indignării, mâniei și revoltei, proza lui de ziar excelează printr-o polemică dusă frecvent până la maxima virulență pamfletară. S. își valorifică în pamflete resursele talentului artistic. Acestea sunt mai puțin bogate și variate decât cele argheziene, dar efectele literare ale caricaturizării
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
dotat cu o sensibilitate de o ascuțime neobișnuită, ce vibrează ca o coardă la cea mai superficială atingere. Prozatorul relatează cu o durere reprimată, scrâșnind parcă din dinți, neîngăduindu-și sieși și cititorului nici o lacrimă, stârnind nu înduioșarea, ci o indignare crescândă, o explozie de ură împotriva celor vinovați de suferința „desculților”. Fraza e mai adesea scurtă, vâjâitoare ca plesnetul de bici, usturătoare, cu insistări și reveniri obsesive asupra unui element esențial al ideii exprimate: „Plouă. Acum plouă. Stau în casă
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Sankt Petersburg, capitala imperiului, a fost luată decizia de a se sărbători evenimentul cu o pompă deosebită. Ceea ce s-a și Întâmplat, la Chișinău, În mai 1912. Peste Prut, de asemenea, a fost marcat acest eveniment. Dar cu jale și indignare. Românii din Regat au protestat contra răpirii Basarabiei la 1812, oficiind servicii divine În biserici, organizând procesiuni și mitinguri de doliu, arborând drapele tricolore cu panglici negre. Inițiatorii manifestărilor dedicate tristului eveniment au fost Liga Culturală și Universitatea din Iași
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
ref id="86"> 86 Făclia Țării, nr. 1, p. 5, În ANRM, fond 297, inventar 1, f. 196. </ref>. Îndrăzneala cu care tinerii redactori ai publicației - C. Costinovici și Gh. Todorov - și-au permis să trateze această chestiune a stârnit indignarea autorităților locale. Au fost efectuate cercetări amănunțite În legătură cu apariția ziarului, care au durat câteva luni. Se ocupau de acest caz guvernatorul, șeful Jandarmeriei Guberniale, Judecătoria, Procuratura, Poliția <ref id="87">87 ANRM, fond 2, inventar 1, dosar 9263, f. 1-18
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
concedieri, a rămas un sentiment de nesiguranță, alimentat de conștiința lipsei unei protecții garantate de justiție, inclusiv de existența unor ochi care te privesc cu suspiciune, gata oricând de reclamații răuvoitoare. Totul obliga la atitudine și comportament duplicitare. Ne înăbușeam indignarea față de incompetența suficientă și agresivă, față de superficialitatea profesională, de nedreptățile mereu prezente, uneori și față de imoralitatea neobrăzată. Spiritul de înaltă exigență științifică era subminat de continua îndoctrinare grosieră și de lipsa unei informări științifice corespunzătoare. Continuitatea concentrării asupra unor probleme
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
retribuțiile erau reduse; în plus, aprovizionarea insuficientă cu alimente, energie electrică, apă potabilă, căldură, precum și scumpirea energiei electrice și a gazului, nu în ultimul rând foamea și frigul (care dominau întreaga Românie ceaușistă în această etapă) creaseră o stare de indignare și tensiune printre muncitori; orașul Brașov devenise un spațiu unde mocnea „o mare acumulare de substanță explozivă” (Filichi, 1994, p. 16). Astfel, în noaptea de 14-15 noiembrie 1987, în atelierele IABv, schimbul III, secția 440, încep să se formeze nuclee
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că ar fi consumat alcool (drept care se presupune că au „un fond nesănătos”) și că violența lor ar fi de natură animalică: „Parcă erau fiare”; cineva îi descrie exaltat ca având „mâinile pline de sânge huligan”! Acuzatorii mărturisesc sentimente de indignare și dispreț față de muncitorii rebeli. Aceștia sunt catalogați inclusiv „debili mental”, unul dintre acuzatori exprimându-și teama că protestatarii ar fi putut să arunce în aer întreprinderea! Încă de la ședința din 15 noiembrie, imediat după evenimente, se cere pedepsirea „fără
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o mare și mult așteptată întâlnire cu un scriitor adevărat. Radu Popescu, cu toate defectele lui ca istoric, are însă mai multă cursivitate în povestire decât Stoica Ludescu. El nu se pierde în lungi și oțioase imprecații biblice, ci dizolvă indignarea și ura în narațiune. Este o limbă rea, cârcotașă. Înregistrează toate zvonurile răutăcioase, chiar și vulgare ale timpului, când e vorba de adversari.[...] Dar Radu Popescu are ceva din darul marilor cronicari moldoveni, izbutind să scoată la lumină colțuri interesante
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
vizați însă scriitorii evrei, ori Th. Râșcanu, în Jidanii în literatură, cu referire la I. Peltz, Ury Benador, Sergiu Dan ș.a. Este veștejit romanul-foileton (Ion M. Negreanu, Romanul foileton), ca produs subcultural iudaic; sunt colportate, cu evidentă plăcere și „sfântă indignare”, știri referitoare la plagiate imaginare, cum ar fi acela al lui Thomas Mann, care s-ar fi „inspirat” din opera unui prozator român, Aurel Păcurariu (Petru Sfetca, Scriitorul-jidan Thomas Mann fură dreptul de proprietate literară al unui scriitor român). Toate
PORUNCA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
Surprinderea serii. Eseu). Dar această certitudine nu numai că nu devine pretext de lamentație, ci maschează chiar o jubilație secretă. Există aici o metafizică „naturistă”, un rousseauism latent, care constituie axul central al poeziei. Nici primitivismul, nici frustețea nu provoacă indignarea eului liric; dimpotrivă, civilizația, „tiehnica” și sofisticăria reprezintă echivalențe ale unei căderi din raiul agrest: „Nu vei fi/ Cu nimic mai frumoasă dacă mergi cu o sută la oră/ Nici dacă radioul ne ține suspendați/ În muzică și prostii. Nici măcar
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
suflet în tribunul preocupat de „sănătatea pământului”, atâta simțire ingenuă, că, indiferent ce factor extern declanșează inspirația, inefabilul tâșnește, în versuri, parcă de la sine. Prin structurări de aparență spontană, înfăptuite sub impactul fie al entuziasmului, fie, mai cu seamă, al indignării (facit indignatio versus, zicea Iuvenal), lirica lui P. devine, intermitent, modernistă sau dobândește amprente ale modernității. La debut ea a fost, de altfel, marcată de spiritul modern în aceeași măsură ca producția lirică a aproape întregii noi generații. Autorul versurilor
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
de organizare „învechite”, care nu mai corespund condițiilor obiective noi, vor apărea ca negative, trebuind să fie înlocuite (Marx,1958). Această corespondență între subiectiv și obiectiv ne permite să utilizăm conștiința comunităților ca fiind simptomatică pentru tendințele obiective de schimbare.Indignarea morală, spune Marx (1958), nu este o cauză a schimbării unei societăți, ci doar un simptom al învechirii sale în ordine naturală. Teza acestei corespondențe între subiectiv și obiectiv exprimă, de asemenea, ceea ce era formulat mai înainte, ca principiu al
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și damnării („Să fii om, să ai un suflet, să-ți vezi mâna sfâșiată / Și să nu poți nici să speri, nici să plângi, nici să vorbești”), se alătură sentimentalismului duios, lamartinian, din versurile de dragoste, dar dau curs și indignării stârnite de ipocrizia și parvenitismul vremii. Abstracția și convenționalul minează o astfel de poezie, consonantă, prin unele accente, cu atitudini din lirica lui Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, B.P. Hasdeu. SCRIERI: Poezii, Iași, 1865; Poezii, pref. Iacob Negruzzi, Iași, f.a.; N.
NICOLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
În afara unor articole și a unor note critice, poetul a scris și câteva schițe, în care evocă anii copilăriei petrecute la țară. Prozele sunt pătrunse de simpatie și compasiune pentru cei sărmani, amărâți și năpăstuiți. Câteodată mila se preschimbă în indignare sau într-o ironie acidă. SCRIERI: Versuri și proză, București, 1896; Versuri, proză, scrisori, pref. G. Diamandi, București, 1911; Versuri, îngr. și postfață N. Ionescu-Lazu, București, 1946; Versuri, proză, scrisori, îngr. Andrei Rusu, pref. I. Vitner, București, 1955. Repere bibliografice
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
Dar odată ajuns acolo se preocupă mai mult de teatru (a și jucat, se pare, la Teatrul Bobino și în provincie), deși e posibil să fi urmat și cursuri de filosofie. Revenit în țară fără diplomă de inginer, M., spre indignarea familiei, se dedică scenei. I se încredințează, împreună cu Nicolae Suțu, conducerea teatrului din Iași; acum organizează el o „școală declamatorie”. În martie 1847 își începe cariera de actor profesionist. În mai 1851 pornește într-un turneu, primul din seria numeroaselor
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
adversarii îl trec în rândul foiletoniștilor umaniști, negându-i profunzimea invenției comice. În jurul romanului Bariera (1959) s-a dat o veritabilă bătălie, piesa Proștii sub clar de lună (1962), pusă în scenă de Lucian Pintilie, a stârnit un val de indignare. Mazilu, care detesta în foiletoanele lui satirice violența, intoleranța, a provocat mereu violența, intoleranța criticii dogmatice și a stârnit împotriva lui pe confrații iritați de paradoxurile literaturii sale. Când citim, azi, nuvelele și piesele de teatru vedem că motivele unei
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
despătimiți”. Când afli, de la sursă, despre un caz de abuz sexual în care a fost implicat un preot, într-o situație clar încadrată nu doar de canoanele bisericești, ci chiar de Codul Penal, ți se cere să renunți la etica indignării și să treci liniștit numele nerușinatului pe un pomelnic 1. Orice ar fi spus Sfântul Pavel despre asemenea abuzuri 2, pietiștii de serviciu vor avea aroganța de a crede că, după completarea acatistelor, Dumnezeu se va ocupa de tot restul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
experienței mirării. Aceasta nu imită muțenia clocotitoare a stupefacției, ci se articulează ca fond de receptivitate pentru orice paradox. Mirarea, ca efect al unei spontane reducții fenomenologice, prin care orice neînțelegere e privată de conotații, nu împărtășește nimic din agresivitatea indignării. Ca epifanie a întâlnirii originare a sufletului cu ființa lumii, mirarea înviază făptura cu siguranța nevinovată a copilăriei. Stupefacția, în schimb, nutrește resentimentul și adumbrește răzbunarea. Celălalt sau tărâmul făgăduințeitc " Celălalt sau tărâmul făgăduinței" Există însă și o altfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]