2,126 matches
-
de fenomene sinonime cu excesul, cu pierderea controlului de sine: fashion victims, cumpărături compulsive, supraîndatorarea familiilor, dependența de jocurile video, ciberdependența, toxicomaniile, practicile adictive de tot felul, anarhia comportamentelor alimentare, bulimia și obezitatea. Se anunță așadar în egală măsură un individualism dezlănțuit și haotic și un consumator „expert” capabil să-și poarte de grijă în mod responsabil. Slăbirea controlului colectiv, normele hedoniste, supraabundența, educația liberală, toate acestea au contribuit la fabricarea unui individ detașat de scopurile comune și care, dispunând doar
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
primitiv, spectacolul nostru e feeric, consensual și lacrimogen, este cel al bunătății totale, al darului consumat și mediatizat, al cadoului promis, expediat și uitat. După consumul demonstrativ rezervat claselor bogate, vine la rând supralicitarea Binelui televizat. Între hedonism și dezinteres, individualism și altruism, idealism și spectacol, consumerism și generozitate nu mai e niciun antagonism, epoca noastră a semănat confuzia în privința vechilor frontiere, spre cea mai mare fericire a hiperconsumatorului sentimentalo-mediatic, mobilizat episodic și de la distanță. Consumerismul fără frontieretc "Consumerismul fără frontiere
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a anxietăților, simptomele degradării respectului de sine semnalează o nouă vulnerabilitate a individului, vulnerabilitate de nedespărțit de civilizația fericirii. Imaginea negativă despre sine, repunerea în cauză a valorii propriei existențe prezente, sentimentul ratării vieții constituie din ce în ce mai mult una dintre pantele individualismului reflexiv: în aceasta constă eșecul fericirii paradoxale. Teoreticienii societății de consum au stigmatizat care mai de care infernul dorințelor materialiste, impostura fericirii-marfă, neîmplinirea în consum. A venit momentul să revedem aceste teze. Pentru că, dacă există „tragic”, el rezidă, în cea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în zilele noastre până și la populațiile marginale, nu demonstrează numai forța fără precedent a mercantilizării modurilor de viață, ci și noua intensitate a frustrărilor față de standardele de viață dominante, o mai mare pretenție la considerație și la respect tipică individualismului expresiv specific fazei III: pentru individ este din ce în ce mai important să nu fie pus în stare de inferioritate, să nu-i fie știrbită demnitatea. Astfel încât societatea de hiperconsum este marcată atât de amplificarea sentimentului de excludere socială, cât și de accentuarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
violență rapidă, nedureroasă, concepută pentru a nu deranja prin aceea că duce la un final fericit, este la fel de adevărat că, în faza III, televiziunea este mediumul care-i expune pe cei mai vulnerabili la violența imaginilor fericirii consumeriste. Precaritate și individualism sălbatictc "Precaritate și individualism sălbatic" Acesta e contextul în care se observă o recrudescență a violențelor sau, mai exact, a anumitor violențe. Pe când faza II a fost o perioadă de expansiune a furturilor, faza III se semnalează în Europa, ca
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pentru a nu deranja prin aceea că duce la un final fericit, este la fel de adevărat că, în faza III, televiziunea este mediumul care-i expune pe cei mai vulnerabili la violența imaginilor fericirii consumeriste. Precaritate și individualism sălbatictc "Precaritate și individualism sălbatic" Acesta e contextul în care se observă o recrudescență a violențelor sau, mai exact, a anumitor violențe. Pe când faza II a fost o perioadă de expansiune a furturilor, faza III se semnalează în Europa, ca și în Statele Unite printr-
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
socială. Pe măsură ce reglementările familiale și comunitare intră în disoluție, indivizii trebuie să se autodefinească, să-și construiască identitatea proprie alegându-și modelele de referință chiar în momentul în care ordinea economică le impune șomajul și o existență precară. La unii, individualismul se concretizează în autointerogație, în revendicări identitare și în reînsușirea subiectivă a tradiției. La alții, el se încarnează în violență ca mod de a-și conferi un statut, „a fi cineva”, a exista cu orice preț în ochii altora și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
toleranță la frustrări scade, violența permite transformarea „disperării” în afirmație subiectivă, în „carte de identitate”, sursă de considerație și de gratificație în anumite medii. Așadar, nu distingem doar două profiluri de indivizi hipermoderni, ci cel puțin trei. În paralel cu „individualismul prin exces” și „individualismul prin lipsă”34, faza III vede afirmându-se ceea ce am putea numi un individualism sălbatic, adică deviant și transgresiv, care combină logica lipsei (sărăcie, situație de eșec, insatisfacție de sine) și logica excesului, logica frustrării și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
violența permite transformarea „disperării” în afirmație subiectivă, în „carte de identitate”, sursă de considerație și de gratificație în anumite medii. Așadar, nu distingem doar două profiluri de indivizi hipermoderni, ci cel puțin trei. În paralel cu „individualismul prin exces” și „individualismul prin lipsă”34, faza III vede afirmându-se ceea ce am putea numi un individualism sălbatic, adică deviant și transgresiv, care combină logica lipsei (sărăcie, situație de eșec, insatisfacție de sine) și logica excesului, logica frustrării și logica „eroizării”, pulsiunea urii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și de gratificație în anumite medii. Așadar, nu distingem doar două profiluri de indivizi hipermoderni, ci cel puțin trei. În paralel cu „individualismul prin exces” și „individualismul prin lipsă”34, faza III vede afirmându-se ceea ce am putea numi un individualism sălbatic, adică deviant și transgresiv, care combină logica lipsei (sărăcie, situație de eșec, insatisfacție de sine) și logica excesului, logica frustrării și logica „eroizării”, pulsiunea urii și strategia utilitară. Evident, individualismul sălbatic nu coincide cu individualismul câștigătorilor, care dispun de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
III vede afirmându-se ceea ce am putea numi un individualism sălbatic, adică deviant și transgresiv, care combină logica lipsei (sărăcie, situație de eșec, insatisfacție de sine) și logica excesului, logica frustrării și logica „eroizării”, pulsiunea urii și strategia utilitară. Evident, individualismul sălbatic nu coincide cu individualismul câștigătorilor, care dispun de resurse și de independență, dar nu se reduce nici la individualismul negativ sau pasiv. Acesta din urmă pozează în victimă, în vreme ce individualismul sălbatic caută moduri de acțiune nelegitimă și de afirmare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
am putea numi un individualism sălbatic, adică deviant și transgresiv, care combină logica lipsei (sărăcie, situație de eșec, insatisfacție de sine) și logica excesului, logica frustrării și logica „eroizării”, pulsiunea urii și strategia utilitară. Evident, individualismul sălbatic nu coincide cu individualismul câștigătorilor, care dispun de resurse și de independență, dar nu se reduce nici la individualismul negativ sau pasiv. Acesta din urmă pozează în victimă, în vreme ce individualismul sălbatic caută moduri de acțiune nelegitimă și de afirmare a sinelui pentru a înlătura
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
situație de eșec, insatisfacție de sine) și logica excesului, logica frustrării și logica „eroizării”, pulsiunea urii și strategia utilitară. Evident, individualismul sălbatic nu coincide cu individualismul câștigătorilor, care dispun de resurse și de independență, dar nu se reduce nici la individualismul negativ sau pasiv. Acesta din urmă pozează în victimă, în vreme ce individualismul sălbatic caută moduri de acțiune nelegitimă și de afirmare a sinelui pentru a înlătura imaginea sau condiția de victimă. Unul cheamă la compasiune sau la solidaritate; celălalt duce la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și logica „eroizării”, pulsiunea urii și strategia utilitară. Evident, individualismul sălbatic nu coincide cu individualismul câștigătorilor, care dispun de resurse și de independență, dar nu se reduce nici la individualismul negativ sau pasiv. Acesta din urmă pozează în victimă, în vreme ce individualismul sălbatic caută moduri de acțiune nelegitimă și de afirmare a sinelui pentru a înlătura imaginea sau condiția de victimă. Unul cheamă la compasiune sau la solidaritate; celălalt duce la cereri de ordine și de represiune. Chiar și în zonele de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
comun. Acolo unde predomina atomizarea individualistă s-ar impune acum o nebuloasă de mici comunități animate de intense comuniuni de afecte și de sentimente împărtășite. Micile grupuri, clanurile și rețelele, iată fenomenul prezentat ca semnul însuși al caracterului depășit al individualismului, al victoriei lui „noi” asupra traiectoriilor singulare, al noii supremații a colectivului asupra individului. Că există comunități, atitudini de grup, sensibilități comune este o observație sociologică unanim acceptată. A face însă din ea o mașină de război contra interpretării individualiste
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
rezultă o dinamică a pluralizării decorurilor de interior. Dacă ansamblurile de construcții se aseamănă, decorarea interioarelor se destandardizează, se personalizează, tinde să devină mai originală, purtând pecetea gusturilor particulare. După decorul „de clasă”, locuința hedonistă și convivială, bazată pe un individualism decorativ de masă. În faza III, confortul este asociat nu atât cu pasivitatea consumatorului, cât cu activitatea decorativă și cu o anumită identificare cu casa. Firește, modurile de amenajare a căminului nu sunt fără legătură cu apartenența de clasă sau
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
proiectezi la nesfârșit ființa în viitor, nu atât să cauți plăcerea, cât să-ți supraveghezi trupul, nu atât să trăiești intens, cât să te protejezi pentru a-ți prelungi durata vieții. În cursul anilor contraculturii s-a manifestat și un individualism de transgresiune și de contestare. Altfel spus, ultima jumătate de secol a fost marcată de un individualism de emancipare față de încadrarea în colectiv, fie această încadrare de ordin familial și moral, religios ori politic. Dacă această dinamică de autonomizare a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
atât să trăiești intens, cât să te protejezi pentru a-ți prelungi durata vieții. În cursul anilor contraculturii s-a manifestat și un individualism de transgresiune și de contestare. Altfel spus, ultima jumătate de secol a fost marcată de un individualism de emancipare față de încadrarea în colectiv, fie această încadrare de ordin familial și moral, religios ori politic. Dacă această dinamică de autonomizare a actorilor continuă, nu înseamnă că ea a încetat a mai fi un ideal mobilizator, un obiect de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
autonomizare a actorilor continuă, nu înseamnă că ea a încetat a mai fi un ideal mobilizator, un obiect de dobândit sau un proiect de viață. În acest cadru, s-a mai depășit o etapă pe calea individualizării: ea corespunde unui individualism de precauție și de protecție. Febrei emancipării îi urmează obsesia prevenirii; extazului clipei - cultul conservării propriei persoane. Idealul urmărit de hiperindivid nu este să se bucure de ceva, ci, simplu, sănătatea. Metaforă contra metaforă, Dionysos și Narcis erijați în modele
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
societatea de hiperconsum este martora dezvoltării ideologiei și a practicii autodepășirii, ea este, în și mai mare măsură, cea care consfințește corpul senzațiilor, un nou imaginar al bunăstării venind să integreze dimensiunile estetice și senzitive, psihologice și existențiale. Rezultă că individualismul contemporan prezintă un dublu aspect, senzualist și performativ, narcisic și prometeic, estetic și bulimic. Modelul său nu este nici Dionysos, nici Superman, ci Ianus cel cu două chipuri, un Ianus hibrid, hipermodern, „exploatând” în toate felurile potențialitățile deschise de aceste
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și simplu cu un narcisism operatoriu închis simțului celuilalt. În fapt, imaginarul excelenței tehniciste și imaginarul relațional merg mână în mână: triumfă nu sexualitatea monadică, ci un model fondat pe dimensiunea intersubiectivă, care integrează alteritatea dorinței celuilalt. În cadrul vieții sexuale, individualismul contemporan nu coincide cu preceptul „fiecare pentru sine”, ci, dimpotrivă, cu un ideal al schimbului de plăceri, de ascultare a dorinței celuilalt, de atenție la ritmurile și la preferințele sale. A ajuns un lucru „normal” să vorbești, în intimitate, de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
profită de pe urma liberalizării moravurilor, cei mai numeroși fiind condamnați la izolare, la frustrare, la a se rușina de ei înșiși. Ca și cum „oroarea economică” n-ar fi de-ajuns, ea e dublată acum și de oroarea libidinală 61. La urma urmelor, individualismul și liberalismul cultural n-au făcut decât să izoleze tot mai mult oamenii, să-i facă egocentrici, incapabili să aducă fericire celuilalt. Departe de a favoriza bucuria simțurilor, revoluția sexuală a provocat o formidabilă dezvoltare a frustrărilor și a depresiilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este atât expresia unei experiențe intime trăite, cât un fel de deducție rezonabilă plecând de la cunoștințele lor de semnalizatori ai lucrurilor care nu-s cum trebuie. Trebuie să recunoaștem aici mai curând un determinism ideologic mecanicist decât o manifestare a individualismului informat și reflexiv. Dacă oamenii se declară fericiți, aceasta ține în egală măsură de faptul că momentele fericite sunt mai vizibile, că sunt supraevaluate în raport cu secvențele mai puțin satisfăcătoare ale existenței. Chiar dacă în clipa de față moralul meu nu este
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să încerce un sentiment al înnoirii, să trăiască senzații tari, să-și dovedească lor înșiși de ce sunt în stare 41. Democratizarea bunăstării și avântul practicilor de risc merg mână în mână; dincolo de opoziția lor manifestă, ele constituie expresiile unui nou individualism experiențial. Sub ce veșminte se va prezenta mâine pasiunea pentru extrem? Orice ar fi, totul arată că epoca bunăstării emoționale anunță nu resorbția acestor pasiuni, ci expansiunea lor socială. Arhaisme?tc "Arhaisme ?" „Rezistențele” la tropismul consumatorist pot fi oare considerate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cit., pp. 171-179. 19. Edgar Morin, Sociologie, Fayard, Paris, 1984; Seuil, „Points essais”, Paris, 1994, p. 333; David Riesman, L’abondance, à quoi bon?, Laffont, Paris, 1969, p. 359. 20. Gilles Lipovetsky, „Changer la vie ou l’irruption de l’individualisme transpolitique”, Pouvoirs, nr. 39, 1986. 21. Marilyn Ferguson, Les enfants du Verseau, Calmann-Lévy, Paris, 1981. 22. Jean Vernette, Nouvelles spiritualités et nouvelles sagesses, Bayard, Paris, 1999; Françoise Champion, „Thérapies et nouvelles spiritualités”, Sciences humaines, nr. 106, iunie 2000; Luc Ferry
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]