KorAP: Find »[drukola/base=individualitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...147 >

3,661 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

în tot coprinsul esistenței sale, în clipa chiar a creării, care e și momentul în care el se judică pentru perpetuitate, de aceea îl lovește neapărat și orce (reacțiune) retroacțiune (... ) a operei (... ) sale imediat și-l atinge în întreaga sa individualitate. Aceste două momente neseparabili, cum am arătat, de ființa artei acesteia, de-a trebui adică să te dizolvi (consumi) cu totul în impresiunea lucrărei sale prezinte și de-a trebui să faci din întreaga personalitate însăși, îl reîmping pe artist

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sa. Talentul artistului reprezintator se va pronunța dar în acea aplecare neabătută de-a reda prin mijlocul propriei sale personalități parte stări și personalități observate de el, or tipuri ale fantaziei. Cu cât se arată mai mare renegarea propriei sale individualități, cu cât sunt mai pregnante (trăsăturile) momentele cari se concep și reprezintă cu viociune, cu atât se poate judeca mai sigur asupra unei (dotări) înzestrări adevărate. Însă în privința talentului durabile (nachhaltig) nu e la neci[o] arte cineva mai lesne

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acelei dispozițiuni speciale de-a schimba adică propria sa personalitate într-o alta, astfel încît [să] nu se remarce neciodată cea dentîi sub cea de-a doua. {EminescuOpXIV 254} În artea dramatică omul face, cum am văzut, din propria sa individualitate un mediu pentru realizarea ideei; individualitatea este materia trebuincioasă prin care el manifestă ideea. Cum esereitează un pictor mâna și ochiul său întru esecuțiunea concepțiunilor sale și cum nu poate ajunge artist, cu toată productivitatea fantaziei sale, fără o cultivare

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
adică propria sa personalitate într-o alta, astfel încît [să] nu se remarce neciodată cea dentîi sub cea de-a doua. {EminescuOpXIV 254} În artea dramatică omul face, cum am văzut, din propria sa individualitate un mediu pentru realizarea ideei; individualitatea este materia trebuincioasă prin care el manifestă ideea. Cum esereitează un pictor mâna și ochiul său întru esecuțiunea concepțiunilor sale și cum nu poate ajunge artist, cu toată productivitatea fantaziei sale, fără o cultivare a mînei și ochiului sănătoasă și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
atât pre cât sunt de diferite ființa și mijloacele carile-i trebuiesc spre esecuțiune fiecărei arte în parte, lucru care trebuie să-l considerăm ca cu totul neatîrnător de talentul specific al individului. Pentru că, în artea reprezintațiunei dramatice, materialul constituie individualitatea anume despre partea aparinței ei sensibile, trebuie dar ca-n individualitate să fie împlinite de natură oarecare condițiuni neapărate pentru esecuțiunea cu succes a acestei arte. Pentru că reprezintațiunea dramatică își rezolvă problema sa prin gest și vorbă și pentru că amândouă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
trebuiesc spre esecuțiune fiecărei arte în parte, lucru care trebuie să-l considerăm ca cu totul neatîrnător de talentul specific al individului. Pentru că, în artea reprezintațiunei dramatice, materialul constituie individualitatea anume despre partea aparinței ei sensibile, trebuie dar ca-n individualitate să fie împlinite de natură oarecare condițiuni neapărate pentru esecuțiunea cu succes a acestei arte. Pentru că reprezintațiunea dramatică își rezolvă problema sa prin gest și vorbă și pentru că amândouă trebuie să servească întru esprimarea personalităței ideale, de aceea e condițiune

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de-a pricepe (de-a coprinde) procesul de dezvoltare al artistului dramatic în momentele sale necesarii, la care se-nțelege că e tot ecuivalent daca cineva în parte esperiază cu conștiință aceste trepte sau daca le percurge cel puțin. Varietatea individualităților în privința facultăților naturale și spirituale, favoarea sau nefavoarea împregiurărilor între [care] se dezvoltă individualitățile aduce naturalminte o diversitate nemărginită în modul cu care apar simplele trepte ale dezvoltărei condiționate prin idee (concept definitiv). însă în mijlocul acestei avuții de viață reală

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sale necesarii, la care se-nțelege că e tot ecuivalent daca cineva în parte esperiază cu conștiință aceste trepte sau daca le percurge cel puțin. Varietatea individualităților în privința facultăților naturale și spirituale, favoarea sau nefavoarea împregiurărilor între [care] se dezvoltă individualitățile aduce naturalminte o diversitate nemărginită în modul cu care apar simplele trepte ale dezvoltărei condiționate prin idee (concept definitiv). însă în mijlocul acestei avuții de viață reală, o avuție care abia pare a manifesta în esistența ei o lege mai profundă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
poetului în impregiurări, actorul nedezvoltat simte ceea ce-ar simți el însuși, în asemenea împregiurări. Aceasta mă îndreptățea și pe mine să zic că actor (mediocru) bunicel poale să devină orșicine, pentru că n-are de-[a] aduce decât propria sa individualitate în nuanțe naturale pe scenă. Eu și toți actorii tineri, cari nu se au decât pe sine în întrul lor. Criteriul propriu a artei reprezentative pe această treaptă va fi așadar că aci actorul e supus afectului și nu poate

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
suflare, care să ne-aducă aminte de-a artei patrie adevărată. Indiviualitatea femeiască stă în genere mai aproape de simțire și-și are cu mult mai mult patria sa în lirică decât bărbatul. De aceea e și deajunsă la reprezintarea acestei individualități copiozitatea (Fulle) inspirărei lirice purtată de-o personalitate nobilă și grațioasă și asta cu mult mai mult decât la caracterele bărbătești. Mai înrudită cu natura cum e în genere femeia și trăind mai mult într-o unitate neruptă de simțire

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
urâcioasă în spiritele unui Richard III, Shylok, marchiz de Posa, Hamlet și percurge figurele acestea și multe altele și dintr-ale comediei într-o metempsicoză oarecum reversă și-și readuce în fiece metamorfoză întotdeuna eul său bine conservat, cu toată individualitatea lui și cu toată necapacitatea de-a esprima ceva. Așa stă treaba cu atitudinea și cu valoarea ce-are rutina în reprezentațiunea dramatică amăsurat noțiunei sale. 2. STADIUL REFLEXIUNEI Trecerea din stadiul simțirei nemijlocite în stadiul reflexiunei pare ca deșteptarea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mai puțin până la el și ca să prea (acordeze) strunească pe de-o parte teatrul, iar pe de alta să-l lase moale. " {EminescuOpXIV 267} al tehnicei. Căci ea e posibilă numai din acel punt de vedere unde actorul formează din individualitatea sa particulară un instrument pentru-o ideală reprezentare de oameni. Reprezintatorul are așadar să percurgă aicea sistematice întreg cercul tecnicei. Aceasta se mărginește în cele două câmpuri, al retoricei și al mimicei, cari formează cele două momente ale artei reprezintatoare

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și să dispună liber de el. Însă actorul a cucerit prin asta și a căpătat sub puterea sa numai laturea naturală a artei sale. Cultura retorică și mimică e numai condițiunea negativă pentru nașterea reprezintațiunii (Darstellung) dramatice. Obiectul ei este individualitatea poetică: caracterul. Pătrunderea lui e lucru principal și esențial. Prin tecnică câștigăm numai libertatea de-a realiza caracterul intuit conform intențiunilor. Aici e locul propriu al (lucrărei) creării (Schaffen) artistice. Astfel rezultă ca o a doua activitate mai înaltă al

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
care se deschide deja dinainte-ne elementul etic, preste tot (internitatea) intimitatea caracterului. Momentul al treilea e esecuțiunea artistică a caracterului. Desfășurarea fiecărui caracter în parte e însă condiționat[ă] de apucarea una-ntr-altă a celorlalte tipuri ale dramei, căci fiecare individualitate se dezvoaltă deodată însă și mijlocit cu celelalte personalități. Ținta reprezintațiunei dramatice e așadar de-a lăsa să se urzească dinainte-ne un întreg pătruns de spiritul poetic, în care întreg fiecare tip în parte să ocupe tocmai același [loc

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
stăpânire absolută asupra mijloacelor sale, decât artistul care, având aceeași înzestrare de la natură, nu va fi dotat în privința vocei decât cu o tărie și un volum slab. Iesta din urmă va fi chiar silit să-și potrivească naturile eroice pe individualitatea sa și să le întrunească astfel încît să-i ajungă mijloacele tonului său și să nu fie părăsit de ele neci în afectele cele mai puternice. În genere, cu cât va predomina într-o figură principiul eroic ca atare, cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
astfel întretăierile încît caracterul cel general al unui simțământ progresiv să nu fie nimicit 11 [prin] puterea micșorată a răsufletului (Atem). caracterul (abstract), caracterul unei științe, unui timp, unei pasiuni; (caracteristică); (caractere-litere) caracterul (concret) uman, complexul însușirilor ce constituiesc o individualitate omenească. Dacă însă răsufletul nu se poate întinde cu ușurință peste o parte a vorbirei care după sensul său nu iartă (caractere - litere) neci o pauză, daca vorbirea condiționează o mare energie a tonului pentru îngreuierea diferitelor expresiuni, a unor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
tragediei și a comediei. Momentul al doilea coprinde în sine tempoul special, adică: înăuntrul marginilor dramei întregi, înăuntrul generalului tempo fundamental al întregului, mai [e] acel special, cari trebuie să i se dea fiecăruia caracter în parte, și asta conform cu individualitatea sa. Al treilea moment ni arată tempoul în acea putere [a] sa cu care individualizează singularele dispozițiuni și simțăminte a caracterelor, lucru prin care tempo ajunge abia la viața și adevărul său cel mai nalt. Pentru că tempo prin măsura mișcărei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu ca o întîmplare din viața naratorului. Această declamațiune e de-aceea esențial recitativă, adică fără dezapropriațiunea personalității sale proprii. Recitatorul urmează într-adevăr impresiunilor cari se escită în el prin natura obiectului, însă fără de-a se demite de individualitatea sa. La gingaș, la ceea ce escită groaza, energiei pasiunilor, tuturor acestora el li dă un corespunzător colorit de ton, însă el totuși esprimă toate afectele acestea ca un ce despărțit de el. Cu un cuvânt el e totdeuna narator, rapsod

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu poate voi ca să efectueze o {EminescuOpXIV 333} iluziune sensibilă. Într-adevăr noi trebuie să fim induși prin el în diferitele caractere și în natura lor internă, aceste apoi trebuie într-adevăr prin ton să se prezinte spiritului nostru ca individualități separate; însă aceste distrugeri și contraste nu se dezvoltă decât numai pentru intuițiunea nesensuală poetică. Deși tonul fundamental trebuie să se modifice după caracteristica esențială a individualităților, totuși aceasta nu trebuie să se-ntîmple astfel încît în zugrăvirea caracterelor tonul natural

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aceste apoi trebuie într-adevăr prin ton să se prezinte spiritului nostru ca individualități separate; însă aceste distrugeri și contraste nu se dezvoltă decât numai pentru intuițiunea nesensuală poetică. Deși tonul fundamental trebuie să se modifice după caracteristica esențială a individualităților, totuși aceasta nu trebuie să se-ntîmple astfel încît în zugrăvirea caracterelor tonul natural să se acopere cu desăvârșire și să devină de nemaicunoscut. Știm prea bine și nici nu vrem s-o uităm că unul și-același spirit poate să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ce le ține laolaltă, iar nu ca figuri rotunzite, nedependinte una de alta și de sine stătătoare, precum ni le prezintă în deplină sensibilizare reprezentațiunea dramatică. Daca în esecuțiune se șterge cumva această deosebire ce esistă între reprezentațiunea scenică, unde individualitățile diferite sânt împărțite la tot atâtea personalități sensibil diferite, și între lector, care, ca unul ce este, are el însuși de-a se împărți în această mulțime de figuri, fără însă de-a înceta cu toate astea de-a fi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
el ar preface-o într-o figură fără fizionomie, care n-ar dezvăli nici energia răului, nici a binelui. Așadar conceperea ideală vom pune-o totdeuna în facultatea de-a privi intuitiv și în esecuțiunea de-a observa cu fidelitate individualitatea ca reprezentantul unei idei. Numai prin aceasta e ridicată la înălțimea unei figuri poetice și asupra nivelului unei arătări întîmplătoare, luate din viața comună. Așadar ținta absolută a unei concepțiuni ideale este ca actorul să vadă în caracter, presupunând că

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
vorbească, pe cât e posibil, din esteriorul sensibil al personalității. Cu cât aceste momente au fost mai caracteristic realizate, cu cât masca e mai succesă cu-atîta se prepară mai mult dezvoltarea viitoare și cu-atîta ea anticipează mai mult viitorul. Fiindcă fiece individualitate e productul unei sume de factori care își afirmă participarea lor la formarea ei; de-aceea masca are de-a le reproduce pe toate, după gradul însă al însemnătății lor etice. În viață ni se-ntîmplă adesea că fizionomiile personalităților însemnate

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
un învăliș atât de pregnant încît din acesta pare a ne vorbi cea dentîi. În genere însă interiorul omului poate să izbucnească atât de tare prin arătar[e]a lui sensibilă, fizică, încît putem să vedem patosul întreg al unei individualități întrupîndu-se și realizîndu-se în fața unui om. Aceasta dovedește înrudirea adâncă și intimă dintre spirit și corp, dovedește puterea spiritului, care, asemenea unui conductor al lucrărilor, poate să pătrundă până pe suprafața sensibilă a corpului și poate să facă din această suprafață

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sensibilizeze, într-o espresiune (sigură, prinsă) concretă a feței, puterile acelea cari mișcă pe individ. Ce se atinge de naționalitate susținem pentru mascare limitele dezvoltate mai sus în privința acestui moment antropologic. Unde un individ se ridică esențial dintr-o anumită individualitate de popor și unde această individualitate e baza patosului și a mișcărei întregi a vieții sale, acolo putem cere și de la masca caracteristică tipul general al acelei naționalități, ca o bază din care se ridică o deosebită direcțiune a spiritului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]