905 matches
-
probă s-a exprimat în sensul că, în principiu, mărturisirea calificată nu se poate despărți în contra celui care o face, adică fiind indivizibilă, nu poate fi scindată pentru a socoti că faptul principal este complet probat. Cu toate acestea, regula indivizibilității încetează prin aplicarea principiilor care guvernează începutul de dovadă scrisă, încât adversarul poate dovedi prin alte mijloace legale că adaosul afirmat nu este nul sau concordant ordinii publice ori este neavenit sau absurd 490. Și noul Cod de procedură civilă
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
drept civil. Obligațiile, Editura Univ. Juridic București, 2012, p. 171 și urm. 23 Obligațiile solidare sunt reglementate, pe larg, în Cartea a V-a, Titlul IV, "Obligațiile complexe" (art. 1434 și urm.) din noul Cod civil. 24 Sub acest aspect indivizibilitatea se apropie de solidaritatea pasivă, fără a se confunda cu aceasta. Este adevărat că ambele situații pot avea ca izvor comun, convenția părților. Dar solidaritatea se naște și din lege (solidaritatea legală), pe când indivizibilitatea rezultă și din natura bunului care
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
Cod civil. 24 Sub acest aspect indivizibilitatea se apropie de solidaritatea pasivă, fără a se confunda cu aceasta. Este adevărat că ambele situații pot avea ca izvor comun, convenția părților. Dar solidaritatea se naște și din lege (solidaritatea legală), pe când indivizibilitatea rezultă și din natura bunului care formează obiectul obligației. Există deosebiri și-n privința întinderii celor două excepții: solidaritatea funcționează numai față de cei între care s-a născut, pe când indivizibilitatea se transmite și către succesori. 25 A se vedea art.
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
Dar solidaritatea se naște și din lege (solidaritatea legală), pe când indivizibilitatea rezultă și din natura bunului care formează obiectul obligației. Există deosebiri și-n privința întinderii celor două excepții: solidaritatea funcționează numai față de cei între care s-a născut, pe când indivizibilitatea se transmite și către succesori. 25 A se vedea art.1106 și urm., din vechiul Cod civil; art. 1593 și urm., din noul Cod civil. 26 C. Stătescu, C. Bârsan, Teoria generală a obligațiilor, Editura All. București, 1999, p. 193
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
valori socotite ireconciliabile, ce vor fi curînd reprezentate de două biserici, cea a învățaților și cea a preoților, revendicîndu-și și una, și cealaltă o aceeași infailibilitate. Apoi, e vorba de un refuz al civilizației, acuzată că pune în cauză principiul indivizibilității "modelului uman", căruia nu-i mai poate satisface în totalitate aspirațiile și necesitățile, că amenință, cum spune Auguste Comte, "indivizibilitatea adevăratei noastre unități, unitate care nu poate să ne unească gîndurile fără să ne afecteze sentimentele și, mai mult chiar
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
una, și cealaltă o aceeași infailibilitate. Apoi, e vorba de un refuz al civilizației, acuzată că pune în cauză principiul indivizibilității "modelului uman", căruia nu-i mai poate satisface în totalitate aspirațiile și necesitățile, că amenință, cum spune Auguste Comte, "indivizibilitatea adevăratei noastre unități, unitate care nu poate să ne unească gîndurile fără să ne afecteze sentimentele și, mai mult chiar, actele noastre"... E vorba deci de o ruptură între credință și cunoaștere, de o opoziție între omul credincios și omul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ale strategiei din 2006 le sunt adăugate presupoziții constructiviste vizînd referențialul securitizării. Principalele interese de securitate sunt identificate ca fiind: „integrarea deplină În Uniunea Europeană și asumarea responsabilă a calității de membru al Alianței Nord-Atlantice; menținerea integrității, unității, suveranității, independenței și indivizibilității statului român; dezvoltarea unei economii de piață competitive, dinamice și performante; modernizarea radicală a sistemului de educație și valorificarea eficientă a potențialului uman, științific și tehnologic; creșterea bunăstării cetățenilor, a nivelului de trai și de sănătate a populației; afirmarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de natură non-convențională: terorismul internațional, proliferarea armelor de distrugere În masă, conflictele regionale, criminalitatea transnațională organizată, obstacolele În calea bunei guvernări și dezastrele naturale și amenințările de mediu. În vederea adresării acestor amenințări se aplică Întru totul principiile securității colective - Îndeosebi indivizibilitatea securității actorilor angajați În structurile europene și nord-atlantice. Importanța crescândă a zonei strategice a Mării Negre solicită din partea României un angajament profund și serios În vederea dezvoltării unei viziuni integrate asupra securității și cooperării În acest spațiu. Resursele implicate În contracararea acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
cu cele ale statelor sale partenere sau aliate. Odată cu intrarea sub umbrela de securitate a NATO, România nu mai poate implementa o politică centrată exclusiv pe interesele sale naționale, datorită cerințelor de interdependență și interoperabilitate crescute, dar și datorită principiului indivizibilității securității, care, În contextul globalizării, conduce la o ștergere treptată a graniței Între interesele și capabilitățile naționale și cele ale comunității internaționale de securitate, Între politica internă, În general, și cea externă. Schimbările sistemului internațional Însă, rapida trecere spre un
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și, mai ales al subsidiilor publice naționale și europene (mai ales prin intermediul fondurilor structurale) asupra dezvoltării colectivităților teritoriale. Dezvoltarea modelului francez de guvernare subnațională Franța, ca și sora ei din est, România, a fost nevoită să facă față unității în indivizibilitate a statului. În aceste condiții, guvernarea subnaționala a cunoscut o evoluție plină de temeri și chinuri politice ,,iacobine" crispate de o clasa politică centralistă, ,,republicană". Aceste rezistențe au fost alimentate, de la centru, de către președinte și diferiți miniștri, dar și în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
duce în cele din urmă la dizolvarea imperiilor și la formarea noilor state care vor deveni forma dominantă de organizare politică specifică secolelor al XIX-lea și al XX-lea. Această noțiune a statului-națiune, combinată cu noțiunea de unitate și indivizibilitate a Republicii va deveni de aici înainte, unul dintre determinanții organizării teritoriale a Franței.20 Amenințările din exterior au venit din partea celorlalte puteri europene, cum ar fi Anglia, Austria și Prusia, consolidând simțul acesta al națiunii și a dus la
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
începutul Revoluției, s-a pus următoarea problemă: ce formă de organizare teritorială a Franței ar trebui adoptată. Exista un sentiment general că vechiul sistem reprezenta, după spusele abatelui Sieyès, un fel de "anarhie". Abatele, inspirat de noțiunile de unitate și indivizibilitate, a declarat că Franța nu putea fi "une collection d'Etats"*, negând astfel o organizare teritorială de tip federal. Mai degrabă, "... Elle est un tout unique, composé de parties intégrantes" (Franța este un corp unic, compus din părți integrante).22
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
o localitate de lângă Laponia, se bucurau de același nivel de servicii publice sănătate, educație, îngrijirea copilului etc. ca și locuitorii din Stockholm. Aceste idei au fost aplicate ușor tradițiilor franceze ale colbertismului (intervenția statului și regularizarea economiei), ale unității și indivizibilității statului (echitatea) și ale refuzului "corporatismului" și diversității instituționale (simetria). De asemenea, acest model a sprijinit departamentul care reprezenta treapta guvernului local responsabilă în primul rând de securitatea socială a plăților. Les Trentes Glorieuses (1945-1975) Aceste eforturi de a determina
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
că era condus de absolvenți ai Grandes Écoles precum Polytechnique Politehnica și École Nationale d'Administration (ENA) Școala Națională de Administrație, care produceau administratori și proiectanți de elită ai statului francez. Acestor elite le erau insuflate noțiunea de unitate și indivizibilitate a Republicii, noțiunea numită de către de Gaulle "la grandeur de la France" (măreția Franței) și erau profund conștienți de poziția lor de apărători ai statului. Într-un fel, este ironic că în această perioadă Franța și-a schimbat statutul de putere
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în Marea Britanie. În realitate, obiecțiile au venit în primul rând din partea acelor indivizi și partide mai târziu auto-caracterizați ca souverainistes care aveau o percepere iacobin-tradiționalistă a statului și care se temeau că descentralizarea va pune în pericol principiul unității și indivizibilității Republicii. S-au opus în mod deosebit creării guvernelor regionale, temându-se că acestea vor respinge rolul departamentelor, care, în viziunea lor, erau instrumente importante ale statului republican. Totuși, în ciuda acestei opoziții, reformiștii au avut elanul și puterea de a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
instituțional francez. Fiecare instituție are partizanii ei: "departamentaliștii" și "regionaliștii"; fiecare instituție este înființată printr-o anumită percepere a statului francez și a felului în care teritoriul acestuia ar trebui organizat. "Departamentaliștii" provin din iacobini și cred în unitatea și indivizibilitatea Republicii, în timp ce "regionaliștii" se aseamănă mai degrabă cu girondinii și cred în necesitatea recunoașterii diversității Franței. Nu este deloc surprinzător că geografi ca Jean-François Gravier sau istorici precum Fernand Braudel ar trebui incluși printre regionaliști, în timp ce politicienii naționali precum François
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ceea ce privea puterea atribuită acestuia și resursele fianciare oferite pentru exercitarea acestor puteri. Mai mult, la acea vreme, cei mai mulți reprezentanți ai clasei politice, atât de dreapta cât și de stânga, erau departamentaliști convinși și erau legați de noțiunea unității și indivizibilității Republicii, pentru care departamentul și sistemul prefectoral care o însoțeau, reprezentau simbolurile specifice. Regiunea, pe de altă parte, era mai degrabă ca un "văr sărac" tratat cu oarecare suspiciune de către politicienii majoritari și ferm susținută doar de către cei care erau
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
nu ne susprinde atâta timp cât, după cum a afirmat René Rémond, există mai multe "drepte" diferite în Franța 5. Pentru a simplifica o imagine destul de complicată, putem distinge acele mișcări și partide de dreapta care au o concepție puternică a unității și indivizibilității națiunii franceze și care refuză orice fel de particularitate care ar putea pune în pericol această unitate. Din punctul de vedere al dreptei clasice, această poziție este foarte bine exemplificată de tradiția gaulistă, care, într-o anumită măsură, are la
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
despre putere? Era poate cea a lui Carol cel Mare, care proiectase de altfel împărțirea teritoriilor sale între fiii săi. Aceasta nu mai este și concepția lui Ludovic cel Pios care, singur moștenitor în urma morții fraților săi, proclamă, în 817, indivizibilitatea Imperiului. El era împins în această direcție de consilierii săi ecleziastici. Biserica și statul sunt atunci intim legate, poporul imperiului fiind tot una cu poporul lui Dumnezeu, iar împăratul este răspunzător de acest popor. Biserica și Renașterea carolingiană Biserica carolingiană
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
capabile să confere condiții optime pentru dezvoltarea lor în perspectivă. Este știut că teritoriul unui stat constituie elementul fundamental al structurii sale. În cazul statelor unitare, cum este și România, unitățile administrativ-teritoriale sunt celulele lor organice, liantul care le asigură indivizibilitatea și unitatea. Perioadele istorice caracterizate prin fărâmițare statală, prin putere locală exagerată, aveau ca efect, pe planul organizării statale, statele slabe, incapabile să-și asigure propria dezvoltare, să-și apere suveranitatea, să-și protejeze cetățenii, să conlucreze pe picior de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
consumatorilor, mișcarea Împotriva eugeniei au refăcut peisajul politic. Aceste mișcări ale societății civile trec dincolo de granițele statelor-națiune. Perspectiva lor este universală. Obiectivele - globale. Ele Încearcă o transformare a conștiinței umane Însăși - o nouă sensibilitate la drepturile fiecărei ființe și la indivizibilitatea comunității planetare. Uniunea Europeană a devenit locul În care aceste mișcări au Început să-și facă auzită vocea, atât pe coridoarele puterii, cât și În afara lor. Merită să se remarce faptul că noile OSC-uri transnaționale, active politic și orientate către
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
foarte aprinsă și polarizată 53. Comunitatea musulmană a susținut că dreptul fetei de a-și practica religia și obiceiurile a fost Încălcat. La rândul lor, oficialii guvernamentali, au argumentat că politica franceză, Încă de la fondarea republicii, a pus accentul pe indivizibilitatea cetățenilor francezi și, prin urmare, nu recunoaște existența minorităților sau a națiunilor separate În interiorul ei. Roger Fauroux, președintele Consiliului Superior pentru Integrare al Franței (un organism independent care consiliază guvernul pe probleme de integrare), a vorbit În numele multora dintre concetățenii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
evolutivă a speciei, argumentează Barfield, a reiterat istoria evolutivă a dezvoltării personale a fiecărui individ. Rasa umană a trecut de la o unitate nediferențiată cu Mama Natură la o izolare conștientă față de aceasta. În timpul procesului am pierdut acel sens primordial al indivizibilității oceanice care este instinctul vieții și am stabilit o nouă relație cu natura bazată pe dominația de la distanță, cu toate efectele sistemice dăunătoare care decurg din Încercările noastre de a o stăpâni. Umanitatea a trecut, Într-adevăr, de la instinctul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În schimb, visul european are toate caracteristicile pentru a pretinde superioritate morală În aventura către cea de-a treia etapă a conștiinței umane. Europenii au trasat un parcurs vizionar către un nou tărâm al făgăduinței, dedicat reafirmării instinctului vieții și indivizibilității Terrei. Nu pun la Îndoială sinceritatea europenilor În această privință, cel puțin printre elite, cei educați și tânăra generație de clasa medie - purtătorii de drapel ai Europei unite. Europenii pe care Îi cunosc au un vis. Vor să trăiască Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
era de nestăvilit, tot mai multe organizații, comitete, adunări pronunțându-se în acest sens. Prin Nota din 16/29 martie 1918, Sfatul Țării și guvernul Republicii Moldovenești respingeau cu hotărâre, încă o dată, pretențiile ucrainene, combătând orice tentativă de încălcare a indivizibilității Republicii așezate între Nistru, Prut, Marea Neagră, orice pretenții teritoriale, inclusiv cele asupra ținuturilor Hotin și Cetatea Albă, precum și pretențiile Ucrainei de a participa la tratativele de pace de la București, „în legătură cu chestiunile Republicii Moldovenești, interesele căreia le poate reprezenta numai ea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]