1,103 matches
-
de bronzuri descoperit cu ocazia excavării fundației pentru hotelul “Astoria” din Arad precum și cele din situl de la Vârșand (între acestea, și vestitul car miniatural din lut). Toate acestea ilustrează înaltul nivel de civilizație la care au ajuns primele generații de indo-europeni așezați în zona Mureșului inferior. Câteva piese de excepție încearcă să sugereze o imagine asupra societății primei vârste a fierului (Hallstatt) (prima jumătate a mileniului I î.d.Hr.) din Câmpia Aradului: o cunună de laur, provenind dintr-un mormânt
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
ce a dus la apariția cetatilot de tip apoikii și emporii. Etruria, Campania și Latium sunt "elenizate", atestată de artefactele de stil orientalizat și grecesc, precum și de stilul de organizare socială, că banchetul aristocratic-symposion și religia. De asemenea, vechiul panteon indo-european este elenizat din epoca regală: oracolul-cărțile sybiline de la Cumae, adorarea zeilor Heracles și Atena, heroon-ul din Forum-Lapis Niger, zeul local Vulcanus elenizat sub domnia Tarquinilor, prezența Herei că partener de cuplu a lui Zeus din palatul Murlo din Etruria, templul
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
Vulcanus elenizat sub domnia Tarquinilor, prezența Herei că partener de cuplu a lui Zeus din palatul Murlo din Etruria, templul Triadei Capitoline sau sărbătoarea Matraliei din 11 iunie, dedicată zeiței Mater Mâțuță, ce pune la lumina asocierea vechiului rit solar indo-european al Aurorei cu ritul lunar grecizat. Conform tradiției antice, Roma a fost fondată de Romulus, fiul vestalei Rhea Silvia și al zeului Marte, în anul 753 i.en., descendent din casa domnitoare a lui Ascaniu de la Alba Longa. După ce s-
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
de sabini, conduși de Appus Claudius. Sabinii au ocupat regiunea etruscizată de pe valea mijlocie a Tibrului, blocând accesul Romei spre Campania. În 393 î.Hr., Romă se baza pe 152 000 de cetățeni mobilizabili. Celții au fost ultimul val de populație indo-europeană ce au coborât în Italia, dinspre nordul peninsulei. Prima migrare a fost în timpul domniei primului rege etrusc, la sfârșitul secolului al VI-lea, iar cea de-a doua a fost între secolele V-IV î.Hr. Migrația celților a stopat expansiunea
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
europeană de nivel înalt, civilizația minoică, a luat naștere în bazinul oriental al Mării Mediterane, pe insula Creta. După declinul civilizației minoice, locul în acest spațiu i-a fost luat de cultura miceniană, reprezentată de ahei, care au fost primii indo-europeni ce au ocupat Creta. Insula Creta este situată în extremitatea sudică a Mării Egee, mare împânzită de insule și situată între Grecia și Asia Mică. Insula are un sol relativ fertil, mai ales în câmpia Mesarei, posedă zăcăminte de cupru, un
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
devenind cea de-a treia limbă oficială a Africii de Sud. Neerlandeza a rămas limbă oficială până în 1961, an în care constituția țării a stipulat limpede că "limbile oficiale ale Africii de Sud sunt afrikaans și engleza". Per ansamblu, limba afrikaans este singura limbă indo-europeană care a cunoscut o dezvoltare semnificativă pe continentul african.
Limba afrikaans () [Corola-website/Science/304635_a_305964]
-
cei de la stăncile albe"). Alte nume atestate pentru cele mai vechi cunoscute triburi care locuiau zona, probabil caucaziene, sunt Moshianii, Maresianii, Makronii, Mosunoechii, Tibarenianii, Țanii (armeana: Ceanik, probabil Lăzii), si Haldianii (armeana: Hagtik). Există o mare probabilitate că originea limbii indo-europene să fie în peninsula Anatolia, limbile indo-europene cum ar fi armeana sau hitita, si limbile anatoliene fiind aici vecine (geografic vorbind) cu limbile caucaziene. Oricare ar fi realitatea istorică, este clar faptul că grecii din sectorul maritim, ei înșiși vorbitori
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
pentru cele mai vechi cunoscute triburi care locuiau zona, probabil caucaziene, sunt Moshianii, Maresianii, Makronii, Mosunoechii, Tibarenianii, Țanii (armeana: Ceanik, probabil Lăzii), si Haldianii (armeana: Hagtik). Există o mare probabilitate că originea limbii indo-europene să fie în peninsula Anatolia, limbile indo-europene cum ar fi armeana sau hitita, si limbile anatoliene fiind aici vecine (geografic vorbind) cu limbile caucaziene. Oricare ar fi realitatea istorică, este clar faptul că grecii din sectorul maritim, ei înșiși vorbitori a unei alte limbi indo-europeane, au început
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
a celei mai mari civilizații regionale și a celei dintâi etape istorice: sumerienii au apărut în sudul Mesopotamiei pe la începutul mileniului al IV-lea î.e.n. venind posibil din zona stepelor siberiene.) În orice caz nu erau autohtoni. Erau o populatie indo-europeană vorbind o limbă aglutinanta asemănătoare limbii turce vechi. Practicau agricultură și creșteau suine, oine și bovine (oaia, vacă, porcul). Cunoșteau țesutul și olăritul, făceau vase de lut colorate și ornamentate cu figuri umane de animale și păsări. În curând vor
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
este o limbă indo-europeană, ramura indo-iraniană, vorbită în regiunea Kurdistan (Țară Kurzilor sau Pământul Kurzilor), situată în mai multe state: Iran, Irak, Siria și Turcia. În cadrul limbilor indo-europene, locul limbii kurde este în familia limbilor iraniene, ramura occidentală a acestora, care cuprinde la rândul
Limba kurdă () [Corola-website/Science/304139_a_305468]
-
este o limbă indo-europeană, ramura indo-iraniană, vorbită în regiunea Kurdistan (Țară Kurzilor sau Pământul Kurzilor), situată în mai multe state: Iran, Irak, Siria și Turcia. În cadrul limbilor indo-europene, locul limbii kurde este în familia limbilor iraniene, ramura occidentală a acestora, care cuprinde la rândul sau o mulțime de alte limbi cum ar fi: limba avestica - în care Zoroastru (Zarathustra sau Zaradeșt, 599-522 î.e.n.) și-a compus opera, limba
Limba kurdă () [Corola-website/Science/304139_a_305468]
-
("hrvatski jezik") este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este în același timp una din variantele limbii "abstand" comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
(cu alfabetul chirilic "српски jeзик", cu alfabetul latin "srpski jezik") este o limbă indo-europeană din ramură limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este in acelasi timp una din variantele limbii "abstand" comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Armenia, țara creștina din antichitatea târzie, a început să-și piardă majoritatea indo-europeană începând cu perioada marilor cuceriri arabe și a repetatelor invazii musulmane. Selgiucizii s-au stabilit în zona Armeniei moderne în sec. XI—XIV . De atunci înainte populația turcofonă care în viitor a devenit o parte din poporul azer a devenit
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
prin hotărâri ale Sovietului Suprem din Armenia, au fost armenizate 465 de toponime turcofone (azere) din țară. În anii '30 conducerea Armeniei Sovietice a început procesul de revenire a denumirilor geografice cu sonoritate din limba turcă și azeră la armenești, indo-europene în origine. De o mare importanță a fost ordonanța Sovietului Suprem al Armeniei din 3 ianuarie 1935 conform căreia au fost redenumite în limba armeană 51 de comune. Mai târziu, în decursul anilor 1945-1952 și în anii '60-'80 campania
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
Era o reprezentare primitivă de luptă între lumină și întuneric, între viață și moarte, trăsătură care caracteriza religia indo-iraniană și care zoroastrismul va conserva. Cultura bactro-margiană pare să fi fost indo-ariană. De-asemenea avea un substrat cultural care nu era indo-european foarte dificil de a fi definit, cum demonstrează construcția templelor, adevărații indo-iranieni au preferat mult timp sanctuarele în aer liber. După unificarea imperiilor Persan și Mediu în 550 î.Hr., Cir II și mai târziu fiul lui Cambies II au redus
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
Unit”. Însă există o legătură mult mai importantă între civilizația europeană și denumirea „Iran”, deoarece din punct de vedere etimologic acest cuvânt este înrudit cu „arian” și, de-a lungul istoriei, a fost aplicat, cu intermitențe, atât popoarelor de origine indo-europeană, deci ariană, care trăiau în Podișul Iranului, cât și Podișului însuși. Triburile perșilor, stabilite în sud-vestul Iranului (Persia), sunt unificate, potrivit tradiției, către 700 î.Hr., de Ahaimene, întemeietorul dinastiei Ahemenizilor. Succesorul său, Teispe extinde posesiunile Persiei spre apus. Cyrus I
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
se numea Ceilon (Ceylon) Evoluția istorică a insulei este strâns legată de cea a subcontinentului indian. Primii locuitori aparțin populației preistorice "vedda", întâlnită din India până în arhipelagul Filipinelor. Din mileniul 2 î.Hr. se stabilesc în Ceylon triburi singhaleze (de origine indo-europeană) originare din India septentrionala. O dată cu ele se răspândește și cultură orezului. În secolul al VI-lea î.Hr. se constituie un puternic regat singhalez cu reședința la Anuradhapura. Acesta adopta în vremea suveranului Devampiya Tissa (247 - 207 î.Hr.) că religie oficială
Sri Lanka () [Corola-website/Science/297988_a_299317]
-
(PIE) este strămoșul ipotetic al tuturor limbilor indo-europene, din care fac parte majoritatea limbilor europene (inclusiv româna). Populațiile indo-europene ocupau inițial, în urmă cu șase milenii, regiunea Caucazului și a Mării Negre. O parte a acestor populații s-a îndreptat spre India (din această ramură fac parte populațiile ce
Limba proto-indo-europeană () [Corola-website/Science/298040_a_299369]
-
(PIE) este strămoșul ipotetic al tuturor limbilor indo-europene, din care fac parte majoritatea limbilor europene (inclusiv româna). Populațiile indo-europene ocupau inițial, în urmă cu șase milenii, regiunea Caucazului și a Mării Negre. O parte a acestor populații s-a îndreptat spre India (din această ramură fac parte populațiile ce vorbesc limbile indice și iranice), în timp ce alta s-a întins asupra
Limba proto-indo-europeană () [Corola-website/Science/298040_a_299369]
-
sens. Pornind de la aceste concordanțe, în secolul trecut s-a creat o metodă, cunoscută sub numele de metoda istorico-comparativă, cu ajutorul căreia a fost stabilită înrudirea dintre limbile germanice, slave, latină și greacă. Se presupune că a existat o epocă, numită indo-europeană comună, când numărul acestor concordanțe era foarte mare. Ulterior, datorită extinderii teritoriale, s-a produs o diversificare a limbilor indo-europene. Cel mai vechi text dintr-o astfel de limbă este unul în hitită din circa 1700 î.Chr. (textul lui
Limba proto-indo-europeană () [Corola-website/Science/298040_a_299369]
-
căreia a fost stabilită înrudirea dintre limbile germanice, slave, latină și greacă. Se presupune că a existat o epocă, numită indo-europeană comună, când numărul acestor concordanțe era foarte mare. Ulterior, datorită extinderii teritoriale, s-a produs o diversificare a limbilor indo-europene. Cel mai vechi text dintr-o astfel de limbă este unul în hitită din circa 1700 î.Chr. (textul lui Anitta). Cum PIE nu a fost atestată direct, toate sunetele și cuvintele au fost reconstruite folosind metoda comparativă. Convenția standard
Limba proto-indo-europeană () [Corola-website/Science/298040_a_299369]
-
nu a fost atestată direct, toate sunetele și cuvintele au fost reconstruite folosind metoda comparativă. Convenția standard este de a marca formele neatestate ale cuvintelor cu un asterisc. *wódr̥ = apă, *ḱwō = câine, *tréyes = trei, etc. Multe din cuvintele limbilor indo-europene moderne sunt derivate din aceste proto-cuvinte prin evoluții fonetice, precum legea lui Grimm. Conform studiului "Ancestry-constrained phylogenetic analysis supports the Indo-European steppe hypothesis", limba proto-indo-europeană ar fi apărut în urmă cu cca. 6500 - 5500 ani în stepa Ponto-Caspică.
Limba proto-indo-europeană () [Corola-website/Science/298040_a_299369]
-
formele neatestate ale cuvintelor cu un asterisc. *wódr̥ = apă, *ḱwō = câine, *tréyes = trei, etc. Multe din cuvintele limbilor indo-europene moderne sunt derivate din aceste proto-cuvinte prin evoluții fonetice, precum legea lui Grimm. Conform studiului "Ancestry-constrained phylogenetic analysis supports the Indo-European steppe hypothesis", limba proto-indo-europeană ar fi apărut în urmă cu cca. 6500 - 5500 ani în stepa Ponto-Caspică.
Limba proto-indo-europeană () [Corola-website/Science/298040_a_299369]
-
italo-dalmate (împreună cu limbi precum dalmata și siciliana), în timp ce limba venetă face parte din grupul limbilor galo-iberice, înrudindu-se astfel mai îndeaproape cu limba franceză decît cu italiana. De asemenea, limba venetă nu trebuie confundată nici cu limba venetică, o limbă indo-europeană dispărută, care se vorbea în aproximativ aceeași regiune și care s-a păstrat numai sub forma cîtorva sute de inscripții datate în secolele VI î.Hr.-I î.Hr.
Limba venetă () [Corola-website/Science/311998_a_313327]