1,194 matches
-
naturii (II, v.5), iar cunoașterea rațională a adevărului naturii este fericirea. În spinozism nu există dualitate, metafizică și nici cauzalitate divină transcendentală, ci o credință nelimitată în capacitatea de cunoaștere a naturii de către om, care devine fundamentul eticii libertății. Infinitatea și unicitatea naturii exclude posibilitatea ca să existe ceva în afară de ea, care ar putea să o domine și să o conducă. Natura este o totalitate activă, este o substanță activă. Natura nu este inertă, ca la Schelling, Schopenhauer sau Hegel, ci
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ca să existe ceva în afară de ea, care ar putea să o domine și să o conducă. Natura este o totalitate activă, este o substanță activă. Natura nu este inertă, ca la Schelling, Schopenhauer sau Hegel, ci, din contra, ea reprezintă o infinitate de modalități de activitate, de mare forță. Natura este o producătoare de infinite existențe, într-o infinitate de modalități. Materia naște omul care, pus pe orbită, își parcurge viața independent de voința sa". Existența naturii este sistemul axiomatic de gândire
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
o totalitate activă, este o substanță activă. Natura nu este inertă, ca la Schelling, Schopenhauer sau Hegel, ci, din contra, ea reprezintă o infinitate de modalități de activitate, de mare forță. Natura este o producătoare de infinite existențe, într-o infinitate de modalități. Materia naște omul care, pus pe orbită, își parcurge viața independent de voința sa". Existența naturii este sistemul axiomatic de gândire spinozistă, spre deosebire de existența lui Dumnezeu, care este sistemul axiomatic al lui Descartes. Toate lucrurile materiale și spirituale
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de fapt o noțiune insesizabilă și care nu poate fi cunoscut altfel decât prin reprezentări, întotdeauna simbolice (idee întărită de discursul științific al secolului XX, în special de fizica atomului, ce a relativizat complet noțiunea de realitate, pulverizată într-o infinitate de fragmente). În consecință, a fost stimulată valorizarea teoriilor imaginii și imaginarului în dezbaterile generale legate de procesul de cunoaștere (Thomas 16). Perspectiva care se deschide din acest punct asupra imaginarului duce la echivalarea lui cu un sistem, caracterizat de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
se joace, să partcipe la aceste jocuri, acceptând și negociind regulile, ținând cont de logica copilului poate fi acceptată de amândoi. Jucăriile de tip „lego” sunt educative și plăcute pentru copiii creativi, iar plastilina, resturile textile, materialel plastice oferă o infinitate de posibilități pentru realizarea unor produse originale și utile. Evitarea presiunilor spre conformism - Copilul creativ, în relațiile cu prietenii și colegii de clasă, ar trebui să evite presiunile spere conformism la care ste supus orice copil din partea celorlalți. Părinții trebuie
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
divorțul care ne separă de propriile noastre creații! Atâta vreme cât spiritul tace în lumea imobilă a speranțelor sale, totul se reflectă și se ordonează în unitatea nostalgiei sale. Dar la prima lui mișcare această lume se sparge și se prăbușește: o infinitate de cioburi scânteietoare se oferă cunoașterii. E inutilă orice speranță de a mai re- constitui vreodată suprafața familiară și liniștită care să ne aducă pacea inimii. După atitea secole de căutări, după atâtea abdicări ale atâtor ginditori, știm prea bine
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
le "efectuează" după fiecare descriere, nu sunt încă socotite modele perfecte. Dar se afirmă că ele sunt nemijlocit prezente în orice dat al percepției. Nu mai avem de-a face cu o singură idee care explică totul, ci cu o infinitate de esențe care dau un sens unei infinități de obiecte. Lumea devine imobilă, dar se luminează. Realismul platonician devine intuitiv, dar rămâne tot realism. Kierkegaard se pierdea în Dumnezeul său, Parmenide rostogolea gândirea în acel Unu. Aici, gândirea se cufundă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
socotite modele perfecte. Dar se afirmă că ele sunt nemijlocit prezente în orice dat al percepției. Nu mai avem de-a face cu o singură idee care explică totul, ci cu o infinitate de esențe care dau un sens unei infinități de obiecte. Lumea devine imobilă, dar se luminează. Realismul platonician devine intuitiv, dar rămâne tot realism. Kierkegaard se pierdea în Dumnezeul său, Parmenide rostogolea gândirea în acel Unu. Aici, gândirea se cufundă într-un politeism abstract. Mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ea există sub forma unei expresii. În acest punct arta se apropie de fenomenologie care a dus la înțelegerea artei ca un mod de auto-expresie și, mai târziu, prin Ingarden și Gadamer, arta a fost interpretată ontologic. Totodată, ideea de infinitate a artei a dus la apariția unor teorii cum e cea a lui George Dickie 14, adică la o teorie instituțională a artei. Indiferent de definițiile și de înțelesurile artei dobândite în decursul istoriei ei, arta va trebui tratată ca
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă independentă de subiect. Existența operei de artă produce o sferă a singularității din care este exclusă orice formă de concretizare, iar opera este liberă prin indiferența ei față de subiect. Prin urmare, existența operei de artă are o caracteristică esențială: infinitatea. Infinitatea operei nu este decât infinitatea spiritului creator care este atras de artă prin contemplația spre desavârșire. Datorită infinității ei, opera de artă pare să nu aibă nici început și nici sfârșit, ea doar există. În acest context trebuie să
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
independentă de subiect. Existența operei de artă produce o sferă a singularității din care este exclusă orice formă de concretizare, iar opera este liberă prin indiferența ei față de subiect. Prin urmare, existența operei de artă are o caracteristică esențială: infinitatea. Infinitatea operei nu este decât infinitatea spiritului creator care este atras de artă prin contemplația spre desavârșire. Datorită infinității ei, opera de artă pare să nu aibă nici început și nici sfârșit, ea doar există. În acest context trebuie să explicăm
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de artă produce o sferă a singularității din care este exclusă orice formă de concretizare, iar opera este liberă prin indiferența ei față de subiect. Prin urmare, existența operei de artă are o caracteristică esențială: infinitatea. Infinitatea operei nu este decât infinitatea spiritului creator care este atras de artă prin contemplația spre desavârșire. Datorită infinității ei, opera de artă pare să nu aibă nici început și nici sfârșit, ea doar există. În acest context trebuie să explicăm problema relației de apropiere față de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de concretizare, iar opera este liberă prin indiferența ei față de subiect. Prin urmare, existența operei de artă are o caracteristică esențială: infinitatea. Infinitatea operei nu este decât infinitatea spiritului creator care este atras de artă prin contemplația spre desavârșire. Datorită infinității ei, opera de artă pare să nu aibă nici început și nici sfârșit, ea doar există. În acest context trebuie să explicăm problema relației de apropiere față de artă. Arta ne deschide universul non-uman din care facem parte. O apropiere de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Astfel, opera de artă este definită prin intermeidul unui înțeles interior care este comunicat și receptat de către subiect. Orice subiect poate recepta un înțeles singular al unei operei de artă, fapt ce duce la însușirea operei de artă cu o infinitate de înțelesuri. Acestastă infinitate de înțelesuri, dar și posibilitatea unui proces de re-înțelegere atât a operei de artă, cât și a înțelesurilor primare, oferă autonomie obiectului de artă. Procesul de (re) înțelegere a operei duce la ceea ce Gadamer numește instanță
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este definită prin intermeidul unui înțeles interior care este comunicat și receptat de către subiect. Orice subiect poate recepta un înțeles singular al unei operei de artă, fapt ce duce la însușirea operei de artă cu o infinitate de înțelesuri. Acestastă infinitate de înțelesuri, dar și posibilitatea unui proces de re-înțelegere atât a operei de artă, cât și a înțelesurilor primare, oferă autonomie obiectului de artă. Procesul de (re) înțelegere a operei duce la ceea ce Gadamer numește instanță a ideei de Bildung
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
forma ne oferă tipul de artă, iar conținutul exprimă înțelesurile sale. Arta este o expresie a adevărului și a frumosului, în timp ce experiența estetică este o (re) interpretare continuă a obiectelor definitorii artei. Fiecare operă de artă este caracterizată de o infinitate de înțelesuri aflate în starea de deschidere a artei formând statutul cognitiv al artei. 1.2. Obiectul, obiectivitatea și opera de artă Opera de artă pot fi înțeleasă fie ca obiect de artă, fie ca obiect estetic. Obiectul de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiect de care aceasta dispune. Experiența unui obiect de artă aduce în discuție existența unui anumit tip de entitate, obiectul fizic de care dispune. O ipoteză ce nu poate fi susținută, deoarece opera de artă poate să apară sub o infinitate de forme ce au la bază diferite naturi. Opera redusă la nivelul obiectului fizic înseamnă reducerea din proprietățile estetice și transcendentale ale operei în general. În aceleași timp, opera de artă nu poate presupune doar un obiect fizic, întrucât ea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
vizitatori temporari în diferite anotimpuri. În marile parcuri urbane, grădini publice, diverse locuri de agrement, în arborii din lungul șoselelor și al marilor bulevarde, în spațiile verzi ale cartierelor și chiar în grădinile mai mici ale locuințelor se realizează o infinitate de posibilități pentru instalarea unui număr relativ mare de specii de păsări. Majoritatea speciilor antropofile sunt sedentare, doar cele cu regim strict insectivore sau carnivore sunt migratoare. Deși orașele le oferă condiții favorabile de viață, uneori păsările cad victime omului
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
de artiștii plastici. Se poate imita orice tehnică tradițională și, în același timp, se poate materializa orice formă. Evantaiul de structuri și de efecte plastice este practic nelimitat, iar posibilitatea folosirii ei în combinații cu tehnicile tradiționale a creat o infinitate de stiluri și maniere diferite. Dintre artiștii de marcă ai acestui gen îi amintim pe Théophile Steinlen (Fig. 71), Ben Shahn, Marcel Duchamp, Robert Rauschenberg , Andy Warhol , Lucas Samaras, Andrew Stasik, Roy Lichtenstein și alții. Monotipul Ca tehnică de imprimare
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
sânul lor. Statele Își păstrează de asemenea principiile fondatoare: capacitatea de a percepe impozite și de a purta războaie (Tilly, 1975). Se conturează Însă și câteva tendințe. Globalizarea culturală este alcătuită dintr-o engleză universală de bază și dintr-o infinitate de dialecte. Particularismele oficiale sunt Împărțite Între state de dimensiune foarte variabilă. Această situație este propice unei succesiuni de momente globaliste, alternând cu faze naționaliste virulente și cu faze de epuizare a tensiunilor. Aceste evoluții nu sunt direct favorabile națiunilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
gânduri - asta e convenția, asumată -, e poate chiar mai rău decât ar putea fi vreun final violent. Ce ați descoperi „hrănitor“ într-o părăsire ori într-o fostă iubire? Totul, acesta e crezul lui Grøndahl, care pledează în roman pentru infinitatea variantelor introspecției. Piesele de puzzle formează întregul unei memorii afective Părăsit de nevastă după 18 ani de căsnicie, pendulând între banalitatea vieții domestice și teama unei lipse - ipotetice - a ei, bărbatul tomnatic din poveste e pus în situația de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
a doua, redată prin tu, voi) actualizează într-adevăr marca de persoană, căci indică prezența subiecților în realizarea mesajului lingvistic. Mărcile de la aceste persoane corespund, în fiecare situație a enunțării, unui subiect specific, în vreme ce poziția elementului el poate corespunde unei infinități de subiecte. Prin urmare, analiza categoriei persoanei pune în evidență limitele opoziției structură/enunțare, întrucît cele trei persoane se disting prin două sisteme de opoziții. Mai întîi, există opoziția (sau corelația) persoană/ nonpersoană, în care persoana întîi și a doua
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
între limbă și discurs (acesta fiind analog vorbirii din concepția lui Ferdinand de Saussure), care permite distincția dintre sens și efect de sens. Astfel, fiecărui cuvînt sau fiecărei unități minimale de semnificație, îi corespunde în limbă numai un sens, în ciuda infinității de valori sau de efecte de sens pe care o astfel de unitate o poate avea în discurs. În această perspectivă, efectul de sens reprezintă un punct de vedere particular asupra sensului, încît acesta nu se poate localiza direct în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în mod inconștient, dar uneori și în mod explicit (să vă spun o istorie; aici adaug o explicație etc.). Totuși, oricare ar fi gradul de raționalitate, această tendință de a realiza tipuri se lovește mereu de activitatea producțiilor individuale, de infinitatea combinațiilor discursive și de variabilitatea criteriilor de disociere, creîndu-se premisele realizării unor taxinomii diferite în funcție de modul în care privilegiază sau combină proprietățile și circumstanțele discursurilor. De aici rezultă și imposibilitatea raportării celor mai multe texte la canoanele stabilite de cei mai mulți cercetători și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fi absolutizat nu doar Spiritul, reducând taina Sfintei Treimi la o abstracție filozofică cognoscibilă, ci și forma de guvernare a timpului său, monarhia constituțională, amputând astfel orice proiecție eschatologică. Pentru urmașul său, Feuerbach, Dumnezeu este proiecția omului conștient de propria infinitate. La Hegel, Dumnezeu apare prin om, la Feuerbach omul îl creează pe Dumnezeu după chipul său. Din punctul de vedere al lui Marx, Feuerbach l-a adus pe Hegel cu picioarele pe pământ. Și, la rândul lui, Marx îl pune
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]