1,208 matches
-
Ironia este că te temi de ea cu atât mai mult cu cât o admiri. Și trebuie să spun că negativitatea morții îmi inspiră admirație. Dar este singurul lucru pe care-l pot admira, fără să-l iubesc. Grandoarea și infinitatea morții mi se impun. Dar disperarea mea e atât de mare, încît n-am nici speranța morții. Cum aș putea-o deci iubi? Despre moarte nu se poate scrie decât în contradicții absolute. Cine va spune că are o idee
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de ocazii pierdute. Moment Și eternitate Eternitatea nu e inteligibilă decât dacă e privită ca experiență, în funcție de o trăire subiectivă. Conceptul obiectiv al eternității n-are nici un sens pentru individ, deoarece finitatea lui temporală elimină posibilitatea de a trăi o infinitate temporală, o veșnicie, ca durată infinită, ca proces nelimitat în timp. Experiența eternității depinde de intensitatea trăirii subiective, iar nu de obiectivitatea substanțială sau de o durată continuă. Intrarea în eternitate nu se poate realiza decât într-o transcendere a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de sfârșitul universal. Paradoxul infinitului este de a-ți da această senzație de apropiere de sfârșitul absolut și de a face, în același timp, imposibilă această apropiere. Căci infinitul nu duce la nimic. Atât infinitul spațial, cât și infinitul temporal. Infinitatea este tot atât de deconcertantă în trecut ca și în viitor. Ce să se realizeze în viitor, când avem o eternitate înapoia noastră în care s-a putut realiza orice? Cum o să poată prezenta viitorul ceea ce n-a putut prezenta o infinitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Infinitatea este tot atât de deconcertantă în trecut ca și în viitor. Ce să se realizeze în viitor, când avem o eternitate înapoia noastră în care s-a putut realiza orice? Cum o să poată prezenta viitorul ceea ce n-a putut prezenta o infinitate trecută? Dacă lumea ar fi avut un sens, s-ar fi revelat până acum și noi l-am fi aflat. Cum să pot concepe că acest sens se va realiza în viitor, când până acum ar fi trebuit să se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
puțin față de nemărginire. Nimeni nu poate avea experiența infinitului fără amețeli, fără o tulburare adâncă și care nu se poate uita. Și cum să nu te tulburi, când în infinit nici o direcție nu e mai valabilă decât cealaltă? În spațiu, infinitatea stabilește echivalența direcțiilor, care toate nu pot duce nicăieri, nici una nefiind preferabilă alteia. Infinitul neagă orice posibilitate de a rezolva favorabil problema sensului acestei lumi. Simt o voluptate demonică atunci când mă gândesc la această negativitate și îmi pare chiar bine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și iremediabilă. Nu poți înțelege infinitul, care îți dă imaginea unei anarhii cosmice, dacă nu ai embrionar tendințe anarhice în tine. O experiență intensă a acestuia nu face decât să creeze o corespondență între vârtejul exterior și vârtejul interior. Trăirea infinității, ca și reflexia îndelungată asupra acestei infinități, este cea mai groaznică lecție de anarhie, de revoltă și de neîmpăcare totală. Infinitul te dezorganizează, te zbuciumă, te afectează în rădăcinile ființei, dar te și face să neglijezi tot ce e gest
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îți dă imaginea unei anarhii cosmice, dacă nu ai embrionar tendințe anarhice în tine. O experiență intensă a acestuia nu face decât să creeze o corespondență între vârtejul exterior și vârtejul interior. Trăirea infinității, ca și reflexia îndelungată asupra acestei infinități, este cea mai groaznică lecție de anarhie, de revoltă și de neîmpăcare totală. Infinitul te dezorganizează, te zbuciumă, te afectează în rădăcinile ființei, dar te și face să neglijezi tot ce e gest mărunt, tot ce e insignifiant și întîmplător
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sâmbure generator originar, ci și în faptul că lumile de valori - pe care le realizează fiecare cultură în parte - sânt limitate. Fiece mare cultură este o soluție a tuturor problemelor. Dacă există o pluralitate de soluții, nu există totuși o infinitate. Grecia antică sau Franța, de exemplu (poate cele mai împlinite culturi), au soluționat - în genul lor - toate problemele ce se pun omului, s-au echilibrat cu toate incertitudinile și și-au inventat toate adevărurile. Din perspectiva transistorică a unui înțelept
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Fulcinius: — Dar voi? Scuipă disprețuitor pe jos. Voi sunteți rușinea Romei! Trio urmărește pierdut stropii de spută care se opresc, parcă îna dins, pe piesa centrală a mozaicului, o dală de marmură ornamentată cu cubulețe minuscule din piatră, într-o infinitate de nuanțe sclipitoare. Nu se poate gândi la nimic. Se concentrează, ca hipnotizat, asupra podelei. Observă că bordura din jurul emblemei este ușor ciobită. Se gândește că meșterul a executat-o probabil în altă parte, la el în atelier după toate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
niciodată de acest trup efemer. Cine să-i dea drumul, cine? Fire de mătase Îl leagă strâns de mine!“ — Ce idioțenie! Cu o tăietură ai scăpat, o simplă tăietură! Agită cuțitul. Această lamă este cheia, Rukhsana. Deschide calea spre o infinitate de trupuri, o minunată infinitate de sexe. Imediat ce te eliberezi de ceea ce te ține legat, poți dansa, poți zbura! Ca un liliac cu aripile mătăsoase zdrențuite, Khwaja-sara sare pe terasă, făcând felurite plecăciuni spre dealurile și câmpiile la asfințit. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Cine să-i dea drumul, cine? Fire de mătase Îl leagă strâns de mine!“ — Ce idioțenie! Cu o tăietură ai scăpat, o simplă tăietură! Agită cuțitul. Această lamă este cheia, Rukhsana. Deschide calea spre o infinitate de trupuri, o minunată infinitate de sexe. Imediat ce te eliberezi de ceea ce te ține legat, poți dansa, poți zbura! Ca un liliac cu aripile mătăsoase zdrențuite, Khwaja-sara sare pe terasă, făcând felurite plecăciuni spre dealurile și câmpiile la asfințit. — Poate te crezi unic. Poate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
terasă, făcând felurite plecăciuni spre dealurile și câmpiile la asfințit. — Poate te crezi unic. Poate nu crezi că te poți schimba. Dar vei vedea că ești la fel de inconsistent ca și aerul! Eliberează-te, eliberează-ți trupul și vei căpăta o infinitate de identități. O armată! Nu există un nume pentru asta, Rukhsana. Numele sunt niște prostii ale limbajului, care este o prostie mai mare decât toate celelalte. De ce ai încerca să oprești un râu? Să îngheți un nor? Se oprește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Fiul nu era. Dacă am admite așa ceva atunci trebuie să considerăm că există un interval de timp între „începutul” Tatălui și „începutul” Fiului, luând în considerare faptul că în mod normal Tatăl trebuie să fie mai în vârstă decât Fiul1. Infinitatea lui Dumnezeu marchează diferența ontologica dintre Creator și creația Să care capătă ființă cu ajutorul darului liber al creației făcut de Dumnezeu. Împărțirea fundamentală a realității încetează de a fi cea platonica, între ideal și material, devenind cea dintre Dumnezeu și
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
fi măsurat. Acest aspect este adus în prim-plan în textele care discută eternitatea vieții lui Dumnezeu. Dumnezeu este dincolo de spațiu. Nu are întindere spațială; El este ἀδιεξίτητος. Sfanțul Grigorie gândește la fel cu Aristotel, care menționează că trăsătură a infinității că este imposibil să o traversezi dintr-o parte în alta (Physica 204a). Sfanțul Grigorie concepe un abis uriaș între Creator și natura creată. Creația este caracterizată prin posesia de δiάστημα, adică întindere (atât temporală, cât și spațială), în timp ce Dumnezeu
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
are trecut sau viitor, pentru că „nu există nimic în afara să care, călătorind în trecut să poată genera trecut sau viitor”. Toate lucrurile trecute și viitoare „sunt în mod egal prezente” pentru ea21. Totuși, acest aspect nu răspunde la întrebarea dacă infinitatea lui Dumnezeu este propria Să extensiune sau numai o problemă legată de nevoia noastră de a proiecta extensiunea în realitatea Să „pur actuala”. Ce este infinit ar fi nemăsurat și „neextins”, ar putea însemna atât „extensiune infinită”, 18 Sf. Grigorie
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Sf. Grigorie de Nyssa, În Hexaemeron, P. G. XLIV, col. 72A. 19 Ibidem, col. 69A. 20 Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, în col. cît., 1.134. 21 Ibidem, 1.136. cât și „lipsa extensiunii”. Ultima reprezintă definiția corectă a infinității, dar discuția despre incapacitatea noastră de a „străbate” infinitatea divină sau despre „înălțarea noastră în urmă eonilor” indică spre prima, iar ambivalenta este un bun exemplu al „deplasării dimensionale” neoplatoniene 22. Așa cum lumină, în teoria fizicii moderne, este simultan undă
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
col. 72A. 19 Ibidem, col. 69A. 20 Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, în col. cît., 1.134. 21 Ibidem, 1.136. cât și „lipsa extensiunii”. Ultima reprezintă definiția corectă a infinității, dar discuția despre incapacitatea noastră de a „străbate” infinitatea divină sau despre „înălțarea noastră în urmă eonilor” indică spre prima, iar ambivalenta este un bun exemplu al „deplasării dimensionale” neoplatoniene 22. Așa cum lumină, în teoria fizicii moderne, este simultan undă și particulă, tot așa eternitatea este simultan punct și
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
eternitatea este simultan punct și linie infinită și oscilează de la una la alta, în funcție de perspectivă din care o analizăm. În Contra Eunomium 2.210, Sfanțul Grigorie spune că, în timp ce raiul și pământul au început și sfârșit, Dumnezeu străpunge orice limite, datorită infinității Sale, pentru că „natură Să neextinsă, lipsită de cantitate și necircumscrisa conține în ea însăși eoni și toată creația în ei și trece în întregime dincolo de infinitatea lor, datorită eternității propriei naturi. Astfel, nu are nici un semn care să-i releve
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
că, în timp ce raiul și pământul au început și sfârșit, Dumnezeu străpunge orice limite, datorită infinității Sale, pentru că „natură Să neextinsă, lipsită de cantitate și necircumscrisa conține în ea însăși eoni și toată creația în ei și trece în întregime dincolo de infinitatea lor, datorită eternității propriei naturi. Astfel, nu are nici un semn care să-i releve natură”. Caracterul evaziv al acestor relații reiese foarte clar: deși creația are un început, el vorbește de „infinitatea” eonilor, iar infinitatea lui Dumnezeu, la rândul său
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
creația în ei și trece în întregime dincolo de infinitatea lor, datorită eternității propriei naturi. Astfel, nu are nici un semn care să-i releve natură”. Caracterul evaziv al acestor relații reiese foarte clar: deși creația are un început, el vorbește de „infinitatea” eonilor, iar infinitatea lui Dumnezeu, la rândul său, este descrisă ca extinzându-se dincolo și conținând extensia eonică, deși este, în realitate, neextinsă. În mod natural, concepția noastră este în termeni de durată extinsă, iar ca si Creator, Dumnezeu trebuie
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
și trece în întregime dincolo de infinitatea lor, datorită eternității propriei naturi. Astfel, nu are nici un semn care să-i releve natură”. Caracterul evaziv al acestor relații reiese foarte clar: deși creația are un început, el vorbește de „infinitatea” eonilor, iar infinitatea lui Dumnezeu, la rândul său, este descrisă ca extinzându-se dincolo și conținând extensia eonică, deși este, în realitate, neextinsă. În mod natural, concepția noastră este în termeni de durată extinsă, iar ca si Creator, Dumnezeu trebuie într-adevăr să
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
identică celei a progresului nesfârșit spre Dumnezeu, care va fi reluat fără o altă 22 Gersh, From Iamblichus to Eriugena, Leiden, 1978, supra, n. 1, p. 58ff utilizează termenul pentru (con)fuziunea categoriilor spațiale și temporale în metafizica neoplatoniană. Pentru infinitatea nestructurata a lui Dumnezeu, cf. E. Mühlenberg, Die Unendlichkeit Gottes bei Gregory von Nyssa, Göttingen, 1966, p. 136. Cf. C. Stead, Divine Substance, Oxford, 1977, p. 163. 23 Conform GB Ladner, „The Philosophical Anthropology of Saint Gregory of Nyssa”, Dumbarton
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
este posesiunea obiectivă a lui Dumnezeu. Astfel, doctrina platoniana conform căreia mai superiorul este prezent funcție de capacitatea mai inferiorului este aplicată în două moduri. Ajustarea de către Dumnezeu a realității Sale obiective la capacitatea noastră este (1) conceperea de către noi a infinității Sale că durata nesfârșita, (2) iubirea noastră viitoare, infinită, în care timpul va fi combinat cu atemporalitatea, inexhaustivul cu completitudinea. Dorința va rămâne atunci reală (noi vom rămâne creaturi „extinse”), în 28 Paul Plass, în „Transcendent time and eternity în
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
prelucrat și la Plotin. Unul este infinit nu prin cantitate, ci prin calitate, sau prin „putere”, si, prin urmare, stârnește dragostea infinită (6.7.32.15f; 6.9.6.8f.). În 6.9.3., Plotin vorbește despre teamă noastră de infinitate și nevoia de a ne baza pe obiecte finite în termeni care ne aduc aminte de Sfanțul Grigorie. Unul este de fapt dincolo de mișcare și repaus și este o cauză numai în raport cu noi, care putem doar să „o căutăm”. (Cf.
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
o căutăm”. (Cf. Harder, Plotinus Schriften, Hamburg, 1964, vol. 3, la 6.7.32: „La Plotin strălucește o căutare a eternității de un tip antic mai tarziu, chiar agnostic”. În 6.6.17 și 18, Plotin reliefează o doctrină a infinității duble. Infinitatea aditiva a numerelor concrete, care poate întotdeauna fi sporită, este doar potențială. „Numărul esențial” în lumea inteligibila este cu adevarat infinit, pentru că este lipsit de o limită a „puterii”, fiind în același timp pe deplin realizat (inteligibilul este
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]