3,341 matches
-
de ce” un anume proces a avut loc Într-un anume fel. Becker (1998, pp. 58-60) a atras atenția asupra diferenței esențiale Între a pune unui informator o Întrebare cu „de ce” (ceea ce, În opinia autorului, activează un mecanism de apărare din partea informatorului) și a adresa o Întrebare de genul „cum” - aceasta din urmă fiind de fapt modul său preferat de a Întreba „de ce” În cadrul unei conversații. Astfel, interviurile necesare studiului de caz vă solicită să operați la două niveluri În același timp
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
cercetării. De asemenea, intervievatul poate sugera alte persoane care să participe la anchetă sau alte surse de dovezi. Cu cât un intervievat vă răspunde În această manieră, cu atât rolul său poate fi considerat a fi mai mult unul de „informator” decât de respondent. Informatorii-cheie au deseori atitudini critice În privința succesului investigației. Asemenea persoane nu doar oferă cercetătorului noi perspective asupra problemei, dar pot sugera și surse de dovezi ajutătoare sau contrare - oferind poate și acces la aceste surse. Un asemenea
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
al cărții sale, sub titlul „Despre metodele folosite În acest studiu”. Autorul menționează că dovezile sale au fost bazate pe șase abordări: folosirea clădirilor din zonă, participarea la Întâlniri, vizite informale făcute vecinilor și prietenilor, interviuri formale și informale, folosirea informatorilor și observația directă. Dintre toate aceste surse, „rolul participativ s-a dovedit a fi cel mai productiv” (pp. 339-340). Acest rol s-a bazat pe faptul că Gans și soția lui locuiau efectiv În zona studiată. Rezultatul a fost o
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
respecta - de pildă, demararea compunerii unei porțiuni a textului Într-o fază de Început a cercetării. Ați folosit aceste cinci etape și În trecut? 3. Anticiparea dificultăților procesului de revizuire. Rapoartele de studiu pot fi Îmbunătățite prin revizuirea făcută de informatori - adică acele persoane care au fost subiecții studiului. Discutați argumentele pro și contra efectuării unor astfel de revizuiri. Care este avantajul specific care apare În privința scopurilor de control al calității? Ce dezavantaje există? Punând lucrurile În balanță, merită efectuate aceste
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
făcut decît să vorbească la infinit despre ce-ar face ei În caz că ar cădea comuniștii de la putere. Prea multe atacuri la persoană, o specialitate dîmbovițeană, atunci ca și acum. În al treilea rînd, se știa că exilul era infiltrat de informatori ai Securității, unul era chiar o prințesă cu nume fanariot, și că prin diferite mijloace de șantaj fuseseră recrutate anumite personalități din emigrație. Unul dintre primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecaseră cu regele după ce a abdicat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
albanezii mor?”. De fapt, desfășurarea unui film asemănător cu cel pe care-l cunoaștem a Început acolo numai un an mai tîrziu: În decembrie 1990 s-au format primele partide de opoziție, infiltrate pînă la un nivel Înalt de foști informatori sau beneficiari ai regimului comunist, și tot atunci a fost doborîtă ultima statuie a lui Stalin. Deși apăruseră primele ziare de opoziție și sindicatele independente, deținuții politici nu fuseseră toți eliberați, cei din urmă au ieșit din Închisoare abia În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Înțelegem greutățile de a avea o justiție independentă sau de a opera cu dosarele Sigurimi, după ce, În 1990-1992, a fost timp destul ca ele să fie distruse sau măsluite (opinia curentă era că, din patru albanezi, unul ar fi fost informator - aceeași proporție ca În Germania de Est! - românii fiind mult mai mulți; 1 la 7 nu e deloc o situație mai Încurajatoare, dacă cineva ar pune temei pe aceste cifre). Ceea ce urmează se știa sau se putea presupune: privatizare lentă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
patriarhul Justinian Marina „un organizator al rezistenței În cadrul BOR” (p. 27). De aceea, Securitatea a urmărit permanent: structura și organizarea BOR; dimensiunea rețelei de mănăstiri și schituri; numirile de ierarhi și manifestarea acestora; cîștigarea de simpatizanți și agenți; racolarea de informatori În interiorul structurilor ecleziale. Sintetizînd, se poate afirma că scopul autorilor a fost acela de a arăta că BOR a fost supusă constant abuzurilor de către comuniști. Ca victimă, ea Își legitimează astfel forța și verticalitatea morală. Autorii concluzionează că BOR, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
avea nevoie de consens, de convingeri, de adeziuni, de aclamații. Discursul Bisericii a oferit motivații serioase pentru manifestarea adeziunilor. Faptul că Biserica a dat atît de mult de lucru Securității, faptul că instituțiile BOR au Îngreuiat atît de mult munca informatorilor, faptul că patriarhul și colaboratorii săi s-au jucat pe degete cu fidelitatea față de partid ne face să credem că adevărata frustrare a stat de partea Securității. Acest lucru ni-l spune și un document chiar din volum. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
beneficiul Bisericii Ortodoxe. În al șaselea capitol, „Securitatea și teroarea”, este analizată activitatea instrumentului prin care partidul comunist a aplicat politica represivă În România. Numele și profilul unor ofițeri de Securitate cu tristă faimă atunci și azi, crearea rețelei de informatori ai poliției politice, reprimarea oricărei forme de opoziție internă, arestările masive, noul sistem legislativ, tortura În anchete, slaba pregătire a membrilor poliției politice, aproximarea numărului celor arestați și Încarcerați În anii ’48-1965, colectivizarea și violențele din mediul rural, deportările, festivismul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
politice, sătui de minciuna În care trăiau, au ajuns să colporteze știrile de la Europa Liberă (pp. 402-420). În cea de-a doua parte a volumului („Reglementări și ordine interne ale securității”) se publică 15 documente, printre care instrucțiuni privind recrutarea informatorilor În 1948, 1951 și 1987 (pp. 423-432, 478-492), normative referitoare la păstrarea dosarelor În 1977 (pp. 433-445), planuri de măsuri pentru neutralizarea și controlul opozanților politici, „Europei Libere”, bisericilor neoprotestante, românilor plecați peste hotare În interes de serviciu sau ca
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Mihăileni), iar la „Credința” deține rubrica „Țintar” (1933-1937). De multe ori, sub pseudonime diferite, redacta în același număr de ziar sau de revistă o suită de articole. A colaborat la „Bilete de papagal”, „Caiet”, „Viața de azi”, „Bis”, „Vestea”, „Știrea”, „Informatorul”, „Convorbiri literare”, „Litere”, „Pământ bănățean”, „Azi” (unde a fost redactor), „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Revista dobrogeană”, „Comuna”, „Floarea de foc”, „Răboj”, „Viața literară”, „Lumea românească”, „Cuvântul”, „România satelor”, „România literară”, „Familia”, „Meridian”, „România”, „Almanahul ziarului «Timpul»”, „Teatrul Național”, „Biruința
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
o scurtă experiență de utemist, care îl dezgustă curând, închiderea tatălui în colonia penitenciară din Periprava, detaliile unei cariere apatice de inginer constructor, câteva amoruri, începuturile carierei literare. Securitatea este un personaj vizibil prin apendicele sale: un prieten apropiat devine informator și îl ține la curent pe „obiectiv”, adică pe scriitor, cu mersul turnătoriilor. Urmează plecarea în Europa și după aceea în SUA - o plecare parțială, întrucât M. rămâne scriitor român, limba română fiind o „casă a melcului”. A doua întoarcere
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
literare”, potrivit cărora o literatură națională trebuie să se inspire din tradiția populară. Primul apel pentru a i se trimite material folcloric îl lansează în 1857 (Ceva de luare aminte), cerând culegătorilor să noteze textele exact, să indice provincia, numele informatorului și al culegătorului. Revine cu alte numeroase apeluri către intelectualii rurali și către personalități ca Andrei Șaguna și Iosif Vulcan. În privința metodologiei M. are meritele unui deschizător de drumuri, fiind primul care s-a preocupat consecvent de informatori, de diferențierea
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
provincia, numele informatorului și al culegătorului. Revine cu alte numeroase apeluri către intelectualii rurali și către personalități ca Andrei Șaguna și Iosif Vulcan. În privința metodologiei M. are meritele unui deschizător de drumuri, fiind primul care s-a preocupat consecvent de informatori, de diferențierea lor în funcție de talent, și totodată cel dintâi care a scris biografia unui informator, Mărcea Giuca din Ticvanul Mic („Familia”, 1866). În unul din apeluri formulează și un scurt chestionar pentru culegerea obiceiurilor. Pe baza materialului cules, cerea, în
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
către personalități ca Andrei Șaguna și Iosif Vulcan. În privința metodologiei M. are meritele unui deschizător de drumuri, fiind primul care s-a preocupat consecvent de informatori, de diferențierea lor în funcție de talent, și totodată cel dintâi care a scris biografia unui informator, Mărcea Giuca din Ticvanul Mic („Familia”, 1866). În unul din apeluri formulează și un scurt chestionar pentru culegerea obiceiurilor. Pe baza materialului cules, cerea, în spiritul epocii, să se facă „reconstituirea”, din mai multe variante, a unui prototip, considerând, eronat
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
două volume de balade și doine, în care pe alocuri se mai simte intervenția culegătorului, cuprind piese folclorice de o incontestabilă ținută artistică. Notele explicative ce însoțesc unele texte, indicarea localităților de unde au fost culese și notarea, câteodată, a numelui informatorilor, precum și glosarul dialectal conferă caracter științific acestei colecții, care ocupă un loc însemnat în istoria folcloristicii românești. O contribuție notabilă o aduce și culegerea Tradiții poporane române din Bucovina (1895). Legendele, publicate într-o broșură apărută la Sibiu (Tradițiuni poporale
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
foarte mare măsură și aparatul administrativ țarist format din funcționari locali, moșieri și specialiști În finanțe și agronomie, care se descurcaseră, chiar dacă stângaci, să perceapă taxele și să rechiziționeze grânele În timpul războiului. și, mai presus de toate, bolșevicilor le lipseau informatorii locali din sate, care să-i fi ajutat să se orienteze În acest mediu confuz și neprietenos. Sovietele sătești menite să joace acest rol erau, de obicei, conduse de săteni loiali mai degrabă intereselor locale decât celor ale centrului. Organul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Vifleimul ca dramă populară, colinde) etc. Nu în ultimul rând, este vizibilă preocuparea pentru arhitectura unor case țărănești existente în zonele în care locuiesc românii. Studiile de folclor se bazează în special pe publicarea in extenso a textelor aflate de la informatori, cărora li se specifică numele și anul nașterii (mai toți oameni în vârstă). Importanța revistei rezidă tocmai în colecționarea acestor texte, deoarece, ca urmare a „gradului înaintat al maghiarizării”, „atunci când românii treptat își pierd limba maternă, tradițiile, obiceiurile, ar fi
IZVORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287661_a_288990]
-
Dintre acestea, „gazeturile de la Englitera“ veneau în 1777 pentru învățatul serdar Gheorghe Saul, odată cu acea „Gazette des DeuxPonts“ în care Carra își publica în același an fragmente din Histoire de la Moldavie et de la Valachie: „gazet de Doipont, franțujesc“26. Totodată, informatorii domnilor fanarioți erau înșiși diplomații occidentali. De pildă, La Fayardie, rezidentul francez la Varșovia din 1754, trimitea la București buletine de știri care-l țineau la curent pe Constantin Racoviță cu „tout ce qui peut survenir d’intéressant dans les
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
scrisoare la Talleyrand și, după întrevederea cu Napoleon la Varșovia, se întoarce la București. Mai fusese și Asemenea mărturii, răzlețe, dar convergente, s-ar putea înmulți. În orice caz, nu poate lipsi dintr-o enumerare, oricât de rapidă, rolul de informator îndeplinit pe lângă domnii Țării Românești de către Friedrich von Gentz, consilierul cel mai ascultat al lui Metternich 48. Integrarea Principatelor într-un context de politică internațională în care, fără să aibă inițiativa, ce le era interzisă de către Poartă, strângeau informații, transmiteau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în jurul mănăstirilor (Stânișoara, Turnu, Robaia, Bistrița, Horezu și Arnota) și satelor (Costești și Bărbătești) din regiune, unde existau semnale că partizanii aveau susținere, inclusiv în forma aprovizionării. Se dispunea ca la mănăstirile Stânișoara și Turnu să fie dirijat și instruit informatorul „Nica“, care urma să activeze sub coordonarea unui sublocotenent de la Regionala Vâlcea. Două informatoare aveau să fie reactivate la mănăstirea Bistrița, realizarea instructajului și dirijarea lor revenind Biroului Raional de Securitate Horezu. Urma să fie recrutat un informator și trimis
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și instruit informatorul „Nica“, care urma să activeze sub coordonarea unui sublocotenent de la Regionala Vâlcea. Două informatoare aveau să fie reactivate la mănăstirea Bistrița, realizarea instructajului și dirijarea lor revenind Biroului Raional de Securitate Horezu. Urma să fie recrutat un informator și trimis la mănăstirea Horezu. Pentru comunele Bărbătești și Costești, unde erau semnalați fugari, avea să fie folosit informatorul „Trei Stejari“, care intrase deja „în obiectiv“ și avea să lucreze tot sub coordonarea unui sublocotenent de Securitate. 2) În comunele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fie reactivate la mănăstirea Bistrița, realizarea instructajului și dirijarea lor revenind Biroului Raional de Securitate Horezu. Urma să fie recrutat un informator și trimis la mănăstirea Horezu. Pentru comunele Bărbătești și Costești, unde erau semnalați fugari, avea să fie folosit informatorul „Trei Stejari“, care intrase deja „în obiectiv“ și avea să lucreze tot sub coordonarea unui sublocotenent de Securitate. 2) În comunele de la poalele munților urma să se creeze o rețea informativă „de calitate“, sarcină de care erau responsabile Raioanele de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
poalele munților urma să se creeze o rețea informativă „de calitate“, sarcină de care erau responsabile Raioanele de Securitate Horezu, Vâlcea și Brezoi. Un ofițer de Securitate de la Vâlcea urma să se deplaseze în cele trei raioane, pentru a tria informatorii existenți, eliminându-i pe cei lipsiți de rezultate sau care se deconspiraseră, și recrutând persoane noi în slujba poliției politice, „capabile să dea rezultate pozitive în problema bandelor“. Obiectivele erau: comunele Marița, Popi, Vaideeni, Urșani, Râmești și Pietreni, în raionul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]