974 matches
-
să-i aline suferințele. Lucrul e simplu și natural; aproape banal, aș putea spune. În toate timpurile a fost așa; în toată lumea se petrec lucruri la fel. Ieșenii pleacă, pentru că mediul în care au trăit a devenit din ce în ce mai neprielnic, mai ingrat, mai ostil; pentru că în mediul acesta viața e din ce în ce mai grea; pentru că el nu mai poate întreține aproape nici o speranță și nu mai poate satisface aproape nici o aspirație. N-a fost de la început așa; asta se înțelege. În durata în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-șef al suplimentului Adevărul literar și artistic până când acesta a fost desființat, în 2011. În prezent, scrie săptămânal în rubrica sa de analiză a fenomenului televizual, „Cultura pe sticlă“, pe care o ține în Dilema cu începere din 2003. Poziția ingrată a unui cronicar TV Acum zece ani, Magdalena Boiangiu îmi propunea să preiau eu rubrica de cronică TV din - pe atunci - Dilema. De la începuturile revistei, o ținuse un timp Bogdan Ghiu, pentru ca apoi, când el a renunțat, să scrie o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Îl biciuie și-l cîrmuiește. N-are nici timp, nici chef să fie sentimental și tandru. Nu simte plăcere decît În miezul fierbinte al Întîmplărilor. Îndată ce se relaxează, freamătă În el un nou neastîmpăr, făcîndu-l să uite și să fie ingrat. Sfîrșitul fiecărei aventuri Îl lasă singur. Ce mai rămîne de invidiat aici? Acest apologet al plecărilor nu vrea să jure credință nici unei clipe. El pare convins că libertatea Înseamnă tocmai acest drept de a pleca nestingherit spre alte aventuri. Fiecare
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cum se vede) la analizele de detaliu (subtile și pătrunzătoare), cronica era demnă să apară în orice revistă de specialitate prestigioasă. Acum, cu vechea/noua carte în față, nu mă puteam împiedica să fiu cumva melancolic gândindu-mă la soarta ingrată a comentariului de film... Carevasăzică un om de mare valoare, autor al unui op important despre un curent foarte seminal la un moment dat ale cărui urme se mai văd astăzi chiar și în vremelnice videoclipuri muzicale , este absent din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în urmă, am încercat s-o curtez, îmi dă speranțe și-mi insuflă curaj abia acum? Acum, cînd, desigur, știe că-s prieten cu Livia... Acum, cînd își închipuie că mă voi căsători cu Livia... Da, Livia! pe care eu, ingratul, prins în duelul unei răfuieli mai vechi, am uitat-o. Dar doamna Teona, această femeie cinică, ajunsă la poziția de pe care își poate permite să se amuze jucînd teatru, nu a uitat-o. Ideea că eu, cel care am curtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-ți dai aere de șef și să-ncepi cu sfaturile; voi veni la tine doar ca să pui degetul, "ca primarele"... Pînă una-alta însă pune mîna și învață instalația, să nu te faci de baftă la o adică..." E tare ingrată situația lui, strînge neputincios din umeri Vlad. Închipuie-ți că maiștrii și muncitorii continuă să vină la mine cînd vor să-și ia un liber, ori cînd au vreo propunere în ce privește instalația. Nu-mi place să fiu modest cînd e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care pleacă la părinții ei în Anglia; m’a rugat să-ți comunic caldele lui salutări, în orașul spre care, ca orice român, râvnește. În afară de această telegrafică înșiruire, o explozie de plâns de dor, în fața Mariei. Trec printr’o fază ingrată de îngrijorare și dor, amândouă acute. Biata Maria care nu știa ce să facă îmi mărturisia că ea tocmai se bucura văzând ce curagios iau viața, cu muncă și resemnare. În momentul de față, pe piață iar o criză de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sarcini politice”. Chiar și „Resortul administrativ-financiar” fusese Întărit cu elemente noi de poatepoate s-ar fi strâns ceva bănuți la pușculița goală a organizației: „Gherșin Kohn (responsabil); Ciobotaru Aron (financiar); Zelicov Hari (administrativ); Schwartz Șloim (organizatoric)”. Acestora le revenea sarcina ingrată de „Îngrijire de surse financiare pentru acoperirea bugetului”. b.f. Conducerea - În continuă primenire de cadre Aproape lună de lună, am constatat apariția unor personaje noi și dispariția unora vechi, reorientate, probabil, spre mai puțină vorbărie și mai multe fapte
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
e! Deci, acesta-i amestecul politicului în treburile altora. Gușă, într-adevăr, n-a fost lăsat să-și facă treaba. Și pe urmă a fost acuzat pe nedrept. S. B.: El a fost un personaj tragic, a avut o situație ingrată atunci, un rol ingrat de jucat pentru că îi erau contrazise și uzurpate ordinele. M. M.: Ei, asta am vrut să zic. Și eu am văzut unele filmări și așa zice: "Lăsați-mă în pace!" E clar. S. B.: "Lăsați Armata
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
amestecul politicului în treburile altora. Gușă, într-adevăr, n-a fost lăsat să-și facă treaba. Și pe urmă a fost acuzat pe nedrept. S. B.: El a fost un personaj tragic, a avut o situație ingrată atunci, un rol ingrat de jucat pentru că îi erau contrazise și uzurpate ordinele. M. M.: Ei, asta am vrut să zic. Și eu am văzut unele filmări și așa zice: "Lăsați-mă în pace!" E clar. S. B.: "Lăsați Armata, băgați unitățile-n cazărmi
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ondulat, podoabă pe care am moștenit-o și eu, ferit de pacostea cheliei. A fost un om credincios, blajin, cinstit și harnic, ordonat, meticulos, iubindu-și cu multă duioșie copiii, pe care nu i-a "atins" niciodată, lăsând treaba asta ingrată în seama mamei. Se născuse într-o familie de țărani, la Mășcăteni, un sat de pe lângă Dorohoi, alesese cariera militară, luptase pentru înfăptuirea României Mari, fiind în trei rânduri decorat. Mama, născută în "mahalaua" Sfântul Neculai din Botoșani, îmi răsare din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
toate manualele de istorie, cu străzi, piețe și busturi în toate localitățile. Aceștia au luptat pentru cucerirea independenței de sub coroana spaniolă, au supraviețuit comploturilor, atentatelor și bătăliilor și unii dintre ei, ca și Bălcescu al nostru, au avut un sfârșit ingrat, murind departe de "madre patria", în exil. E și cazul generalului Bernardo O'Higgins, de origine irlandeză, fiu "natural" al unui guvernator. A fost alături de generalul argentinian Jose de San Martin, cel care a luptat pentru independența Chile, profitând și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
important în bătălia pentru pagina întâi care s-a desfășurat de-a lungul acelei zile memorabile. Meritele cele mai mari revin însă în această împrejurare colegilor din conducerea revistei, lui Roger Câmpeanu în primul rând, aflați, număr de număr, în ingrata situație de a parlamenta cu „forurile”. Ei n-au așteptat indignarea noastră pentru a începe, încă de dimineață, lupta. Au încercat să convingă, să explice (că s-ar comite o mare gafă politică). S-a ajuns la discuții tăioase, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
teamă. Fricoșii au devenit o raritate. Toată lumea, de la oameni simpli la celebrități, sfidează. În fața unui magazin privatizat, un nenorocit de descărcător, pe jumătate beat și din cap până în picioare murdar cum nu se mai poate, foarte supărat pe condiția sa ingrată, se saltă deodată deasupra ei înjurând în gura mare... guvernul. La teatru, cu ocazia înmânării unor premii, un actor de talent face glume subțiri (subțirele) la adresa puterii și sala elitistă se prăpădește de râs. Ce trist, ce mizer poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a mă răzbuna era să nu las în urma mea nimic de care să se folosească și să se bucure alții, cum sunt lipsit de vanități subalterne, am considerat acel complot ca binevenit și am aderat la el eu însumi. «Patrie ingrată, nu vei avea oasele mele», a pus Scipio Africanul să i se scrie pe mormânt. Oasele, eu le las, rodul creierului meu însă, cugetarea, nu !” Răzbunarea cade în gol, căci „patria ingrată” nu va avea niciodată habar de darul neprețuit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și am aderat la el eu însumi. «Patrie ingrată, nu vei avea oasele mele», a pus Scipio Africanul să i se scrie pe mormânt. Oasele, eu le las, rodul creierului meu însă, cugetarea, nu !” Răzbunarea cade în gol, căci „patria ingrată” nu va avea niciodată habar de darul neprețuit ce i se refuză. A ! Răzbunarea e cu atât mai dulce, cu cât singur răzbunătorul o știe, savurându-i în taină efectele, fie și postume ? Dar pentru aceasta trebuie ca efectele să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a doua ipostază, în alt plan, a lui Caragiale, el însuși poate fi privit ca o a treia variantă a modelului. De obicei, autorilor dotați cu asemenea vervă și expresivitate nu li se prea face credit în privința capacității de muncă ingrată în arhive, a răbdării, migalei, efortului susținut, deși exemplul lui G. Călinescu infirmă zdrobitor această prejudecată. Orgia de erudiție din Pitoresc și melancolie uimește dar nu surprinde, fiind o formă hedonistă de histrionism cărturăresc. Dar iată-l pe Andrei Pleșu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
confraternitate profesională, dar uniți amândoi prin comunitatea afinității de spirit. Un erou umil : criticul. E titlul primului text din a doua secțiune a cărții. O confesiune plină de autoironie mortifiantă, mai plină însă, malgré tout, de gravitatea asumării unui rol ingrat, expus tuturor hulelor, ce-și revendică totuși, modest dar ferm, legitimitatea de atâtea ori contestată. Nu rezist ispitei de a cita, fără parcimonie, câteva pasagii : „Când criticul devine... un personaj antipatic, nu se petrece nimic deosebit. S-ar zice dimpotrivă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cum trebuie decât de el însuși. Criticul e un tip uman indispensabil, distinct de oricare altul și prin urmare de nesubstituit. Funcția sa nu poate fi preluată nici de artist, nici de estetician, nici de jurnalist. Ea este o funcție ingrată, desigur. Dar e o funcție autonomă. Și inevitabilă.” Da. Nimic de adăugat. P.S. Critica implică o conștiință de cultură. O conștiință critică de cultură. Aceasta înseamnă cu necesitate, chiar dacă numai anumite împrejurări impun declararea ei expresă, o conștiință civică. De
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
putea reuși. Ca argument decisiv, unchiul i-a atras atenția asupra rușinii care l-ar acoperi, de către cei care știu că am fost premiat, și că el, tata, a refuzat să mă ducă la învățământ mai departe. În această atmosferă ingrată, tata a mers cu mine la Buzău pentru examenul de admitere de la Școala Normală. Întrucât am avut timp disponibil înainte de examen, am mers cu tata la seminar să vedem rezultatul. Lista cu elevii reușiți era afișată la intrarea principală și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
până se întărea, uda pe jos, mătura, și apoi frământa cu mâinile „pământ galben”amestecat cu balegă de cal, pe care, tot cu mâna făcută ca un căuș îl întindea pe toată suprafața camerei. Avea mămica, și la această îndeletnicire ingrată, un meșteșug. În genunchi, întindea cu mâna un strat subțire de lut, cu grosimea cam de un milimetru. Mâna făcută căuș, pe jumătate închisă, o purta ca pe o coasă, iar pe sub căuș rămânea și se lipea de „podea”un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
oaie, „ca jertfă pentru iertarea păcatelor lor” l-am văzut ca pe un slujitor al veșniciei, care, nu știu pentru care motive, a fost obligat să trăiască în suferință, în mizerie și în nimicnicie, dar care, și în aceste condiții ingrate și-a făcut datoria, rămâmând cu mâna întinsă către veșnicie, către infinit . „Un vis ce-și moiae aropa-n amar- astfel ai trecut de al lumii hotar”. După ce a reușit să creeze fiului său cele mai bune și mai sănătoase condiții
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ca mai bună decât parohia Înălțarea Domnului din Vama. Pentru cele ce au urmat, voi prezenta câteva însemnări din jurnalul meu, pentru că acum îmi vine foarte greu să mai rup coaja de pe niște răni cicatrizate, a căror prezență îmi este ingrată. „La 9 ianuarie 1949 s-a născut Cristina. Viața devenea tot mai grea. Lipsurile ne doborau. Arestări și amenințări cu arestarea semănau incertitudinea și groaza. Locuiam în Suceava la un loc cu părinții Martei. Din octombrie 1948 până în iunie 1949
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
toate manualele de istorie, cu străzi, piețe și busturi în toate localitățile. Aceștia au luptat pentru cucerirea independenței de sub coroana spaniolă, au supraviețuit comploturilor, atentatelor și bătăliilor și unii dintre ei, ca și Bălcescu al nostru, au avut un sfârșit ingrat, murind departe de "madre patria", în exil. E și cazul generalului Bernardo O'Higgins, de origine irlandeză, fiu "natural" al unui guvernator. A fost alături de generalul argentinian Jose de San Martin, cel care a luptat pentru independența Chile, profitând și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
politicianul cu cea mai evidentă activitate, laolată cu președintele este surclasat de Mircea Geoană care are o ascensiune notabilă în percepția publică. 7. Emil Boc ocupă un loc periferic față de puterea sa reală, poate și datorită mediatizării intense a poziției ingrate de „second-hand” în PD în raport cu autoritatea lui Traian Băsescu. O constatare particulară: Există două femei periculoase pentru impostura politică: Mona Muscă și Monica Macovei Impostura politică are mai multe sensuri în regimuri democratice: lipsa oricărei agende politice; o agendă politică
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]