72,719 matches
-
History of Romanian Communism (”Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc”), publicată de Vladimir Tismăneanu la prestigioasa University of California Press. Când, la începutul lui decembrie 2003, mi-a sosit prin poștă, am avut o involuntară strângere de inimă: oare e chiar cartea la care Vladimir lucrează de un sfert de veac? O fi reușit, în doar patru sute de pagini, să spună tot ce știe despre comunismul românesc? O fi acoperit întregul peisaj, atât de accidentat, al istoriei satanice
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
că dl Arie Oostlander nu e binevenit în România, mai lipsea reactualizarea îndemnurilor poetului național de a-i urca în spînzurători pe străini, ca să-i îndrăgească ciorile, mai ales dacă nu tuturor românilor care i-au îndrăgit le-au mîncat inima cîinii și au mai rămas cîțiva xenophili de sămînță. Într-un interviu pe care i-l acordă d-lui Ion Zubașcu pentru CONVORBIRI LITERARE (nr. 2), prozatorul Dan Stanca recunoaște că în romanele sale apar numeroase personaje istorice reale: mitropolitul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
nu mai rău; Magistru-mi spun, și Doctor chiar, Și pe discipoli, iar și iar, De-a curmezișu,-n jos și-n sus, De zece ani de nas i-am dus - Văd, nu putem să știm nimic, și gata! Ah, inima-mi se mistuie-așa, biata. E drept că-s mai ager ca fleții siniștri De popi, grămătici și de doctori, magiștri; Nu sînt chinuit de vreun dubiu sau scrupul, De draci și de iad nici nu-mi tremură trupul - În
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
molii roase-n părți, Pe care, pînă-n boltă, sus, Negre de fum, hîrtii am pus; De sticle-mpresurat, cutii Și instrumente, ca minuni De catrafuse din străbuni - E lumea ta! o lume zi-i! Și mai întrebi de ce, gemînd, Se strînge inima-ți în piept? De ce-i curmat al vieții-avînt De chinuri stranii, pe nedrept? În locul fragedei Naturi, Cînd Domnul ne-a creat, acum Ai oase de-animal în jur, Și om, în putregai și fum. Sus! Fugi în spațiul vast! Și-
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
voluptate curge-n ochii mei Prin toate simțurile-mi dintr-o dată! Simt sfînta fericire-a vieții ce-i, Prin nervi și vine, nouă și-nfocată. Aceste semne scrise-au fost de-un zeu? Mi-alină ele intima mînie, Îmi umplu inima de bucurie Și forțele Naturii-n jurul meu Le dezvelesc în tainică pornire vie. Sînt eu un zeu? Mi-e clar deja! Văd în aceste trăsături curate În fața mea Natura-activă-n toate. Ce înțeleptu-a spus, pricep acum abia: “Închisă nu-i
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
jurul meu Le dezvelesc în tainică pornire vie. Sînt eu un zeu? Mi-e clar deja! Văd în aceste trăsături curate În fața mea Natura-activă-n toate. Ce înțeleptu-a spus, pricep acum abia: “Închisă nu-i a spiritelor lume; Ți-e moartă inima și simțul orb! Sus! scaldă-ți tu, discipole, anume În auroră pămînteanul corp!” (Contemplă semnul.) Cum toate în întreg se țes, Stau una-n alta și-și dau ghes! Puteri cerești coboară, urcă, Găleți de aur fac să curgă. Cu
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
doară. Sînt nori deasupra mea - Se-ascunde luna-n ei - Se stinge lampa! Ies aburi! Raze roșii îmi tresar Deasupra capului - Din bolți Adie-n jos fiori Și mă cuprind. Te simt plutind în jur, duh implorat. Apari! Ah, parcă inima-mi s-a sfîșiat! Spre noi senzații, toate Simțirile-mi prind să se-arate! Cu toată inima-s al tău! Jos ceața Și-apari! De-ar fi chiar să mă coste viața! Wagner Ah, lungă-i arta, Doamne-Dumnezeu! Și viața
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
îmi tresar Deasupra capului - Din bolți Adie-n jos fiori Și mă cuprind. Te simt plutind în jur, duh implorat. Apari! Ah, parcă inima-mi s-a sfîșiat! Spre noi senzații, toate Simțirile-mi prind să se-arate! Cu toată inima-s al tău! Jos ceața Și-apari! De-ar fi chiar să mă coste viața! Wagner Ah, lungă-i arta, Doamne-Dumnezeu! Și viața ne e scurtă. Dar, în strădania mea surdă, Mi-e teamă pentru capul, pieptul meu. Ce greu
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
cum cuvînt în duh m-alină, Voios urmez lăuntrica-mi lumină. Și iute umblu,-n propriul meu desfăt, Cu soarele în față și bezna îndărăt. Corul Cîntec funebru Singur, nu! De-ai fi oriunde! Căci noi te cunoaștem, parcă; Orice inimă-ți răspunde, Ziua-ți cînd nu-i să se-ntoarcă. N-am prea vrea noi tînguire, Pizmuim destinul tău: Cîntăreț, erou din fire, Mare, sub semn bun sau rău. Te-ai născut să ți se-arate Fericirea pe pămînt; Prea
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
marii romantici europeni. Descindere În fabuloasă lume leopardiană Recanati, oraș aflat sub protecția UNESCO, sub titulatura Citta de la Poesia, respira astăzi prin versurile lui Leopardi și este animat de semnificative gesturi de recunoștință față de marele poet. Ele pornesc din chiar inima cetății Primăria orașului. O dovedește un palat impunător, din cărămidă roșie, stil neoclasic, ridicat În anul 1898 și târnosit În același an, la sărbătorirea centenarului nașterii lui Giacomo Leopardi. Pe pereții fastuos ornamentați sunt inscripționate versuri din marele poet. În
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
până la Venezia, Padua sau Florența. Are mijloacele bănești pentru aceasta... Așadar, fii fără grijă, redobândeste-ti acea filozofie impersonala ce o aveai totdeauna, adaoge-i ceva veselie și petrecere În excursiunea prin frumoasă Italie, si la Întoarcere mai Încalzeste-ne mintea și inima cu o rază din geniul D-tale poetic, care pentru noi este și va rămâne cea mai Înaltă incorporare a inteligenței române”. Din păcate, călătoria (scurtata, la insistențele lui Eminescu) nu a avut niciun efect asupra poetului cu sufletul stins
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
dar cine știe cîtă impasibilitate ascundea,/ era întoarsă cu spatele, vorbind de niște umeri puternici, bărbătești./ O tăcere dușmănoasă ne încleștase gurile, priveam inexpresiv,/ mîinile erau antrenate în gesturi/ cărora nu voiam să le dăm nici o semnificație” (Drumul cel mare). “Inima” blamată, într-o formulă faimoasă, de către Edgar Poe, se insinuează în ceea ce am putea numi mitul concretului. Pe acest fundal al naturaleții asumate, ergo al eșecului unei calofilii inerțial notate cu semnul plus, are loc însă procesul invers, al poetizării
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
fără speranță de această întîlnire: după ora la coafor, absolut nimic! Privi pe furiș și cu un aer de reproș telefonul, cînd iată că acesta începu să țîrîie timid, fiind pe dată oprit, sunet care făcu să apese dureros peste inima deja goală a Barbarei toată liniștea de moarte a acelei dimineți. Simți că-i piere curajul și își întoarse dezgustată privirea de la locul unde zăcea telefonul, ca o langustă albă adormită și nemișcată, agățată stupid în furculiță, incapabilă să-i
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
vorba de un mijloc dizgrațios pe care-l descoperise natura pentru a o aduce mai aproape de sol și a o face astfel mai umană. Veronica, în schimb, nu avea nevoie de lungile-i picioare de zeiță pentru a-și înălța inima la un alt nivel. Ea făcea parte dintre aceia care calcă în picioare sentimentele omenești cu grația unei antilope. Barbara, ca multe ființe slabe, era binevoitoare, înclinată către înduioșare, către iertare, și nu era crudă decît în mod inconștient. Fără
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
Unu-i În putere, altu-i la putere... • Vai nouă dacă lipsa de logică și bun simț se numește originalitate. • Într-un muzeu de artă, unii admira tablourile, alții semnăturile (Vlad Nicolau). • Cine nu e de stânga la tinerețe nu are inimă; și cine nu e de dreapta la maturitate nu are minte (auzită). • Expresie: creier la purtător. • O biată iubire e preferabilă niciuneia... • Școala ascunde riscul de a ajunge intelectual... • Uimitor... Ți se oprește mintea În loc! Mie, nu ție... (Zoltan Terner
MAIA MARTIN Primiţi-mă cu iubire. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
care se regăsesc Îngemănate valoarea operei de artă, modestia adevăratului creator și respectul permanent față de spectatori, Teatrului pe care-l faci, desigur, și pentru bucuria și Împlinirea ta, dar, mai ales, pentru desfătarea și satisfacția celor mulți, care vin, cu inima deschisă, să te vadă, să te admire, să-și Încarce mintea și sufletul cu vorbele, cu ideile, cu sentimentele ce pornesc de pe scenă pentru a inunda sala - cum Îl apreciază unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, eruditul devotat
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
sufletului meu Înaintea pășirii În Săptămâna Patimilor. Și, cum În acest an primim Lumina Învierii În 23 24 aprilie, zi În care-i comemorăm adormirea și lui Cezar Ivănescu, puhoi de entități imateriale mă Îndemnară Înspre Cimitirul Eternitatea din Iași. Inimii Clară Lumină i-ai fost mie, Proscrisul, / balsam și Țară a Verii cu Tinerețea În ea, / (...) Dacă mă-ntunecă azi de suferință abisul, / Clară Lumină din inimi, nu te-ntuneca! [Cezar Ivănescu, Jeu d’amour (Clară lumină)]. Aveam să-l
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
Cezar Ivănescu, puhoi de entități imateriale mă Îndemnară Înspre Cimitirul Eternitatea din Iași. Inimii Clară Lumină i-ai fost mie, Proscrisul, / balsam și Țară a Verii cu Tinerețea În ea, / (...) Dacă mă-ntunecă azi de suferință abisul, / Clară Lumină din inimi, nu te-ntuneca! [Cezar Ivănescu, Jeu d’amour (Clară lumină)]. Aveam să-l revăd la mormântul lui don Caesar pe nimeni altul decât pe poetul Lucian Vasiliu, un alt neostoit spirit baaadenesc. Unul dintre puținii generoși și aspiranți la rostiri
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
1979, La Baaad, Ed. Eminescu, 1996 și La Baaad / In Baaad, ediție bilingvă româno engleză, Ed. Junimea, 2006, reamintesc, prin forța lor vizionară, de maeștri Înaintași precum Eminescu, Arghezi, Aron Cotruș etc. La ceasul unor mari reașezări socioculturale, ne lăsăm inimile să Înalțe o rugăciune și pentru Cezar Ivănescu, cel care așa cum spunea, În urmă cu trei ani, bunul său prieten Întâlnit Încă de pe vremea debutului său cu versuri În „Flacăra Iașului” (1959), Într-o rubrică de „Cenacliști bârlădeni” Ion Murgeanu
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
a sudorii noastre comune aidoma unei mingi pe pavajul cenușiu se rostogolesc înțelesurile rîvna cui le-mpinge-ncoace? pe corzile viorii melodioasa indiferență a respirației tale e suficientă odihnă alunecarea lacrimii în mîna ta o carte cum o casă nelocuită. Inima Inima părăsită de Lume scriind se regăsește și astfel se-ntoarce iarăși în Lume apoi se așează pe pat alături de tine toarce cum o pisică. Autumnală Din ce în ce mai frig afară o casă temătoare în care ți se usucă limba natală aidoma
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
sudorii noastre comune aidoma unei mingi pe pavajul cenușiu se rostogolesc înțelesurile rîvna cui le-mpinge-ncoace? pe corzile viorii melodioasa indiferență a respirației tale e suficientă odihnă alunecarea lacrimii în mîna ta o carte cum o casă nelocuită. Inima Inima părăsită de Lume scriind se regăsește și astfel se-ntoarce iarăși în Lume apoi se așează pe pat alături de tine toarce cum o pisică. Autumnală Din ce în ce mai frig afară o casă temătoare în care ți se usucă limba natală aidoma unui
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
nu mi-a fost decât o înlănțuire de provizorate, de autorlâcuri, de milostiviri. Trebuie să mă consider de urgență recuperat și, indiferent de ce-mi vor rezerva în continuare împrejurările, să trăiesc următorul sfert de veac după pofta și placul inimii. Am conștiința de a fi ultimul. Nu ultimul Caragiale - ultimul Mateiu! Până la urmă poporanul Ion Luca se va dovedi repetabil, oricând poate să apară iar un ins de tipul lui. Pe mine însă nu mă va repeta nimeni. 28 martie
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
imbecilul de Ciorănescu; mulți scriitorași se duc devreme, iată lingușitorul Cerna, lingușitul Ion Luca; boieri cu panaș nu apucă jumătatea de veac, iată Lucă Sturdza sau tizul meu Cantacuzino. Până la urmă izbânda înseamnă să dai cu tifla nătăfleților morți de inimă pentru funcții, pentru femei, pentru scrieri. 31 martie. Acum cinci ani, Societatea Scriitorilor îmi da premiul de 20.000 de lei pentru Craii; cu 5000 mai puțin decât lui Brătescu-Voinești, laureat pentru proza lui de bafouilleur. Mi se lăuda, în
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
scriitor, profesorul George Baciu, un prinț al poeziei romantice din zilele noastre, ivit sau trimis Înadins de stele să ne aline dorurile și neîmplinirile, este ca un pom intrat pe rod ce-și trimite ramurile-gândurile să umple Universul cu prea-plinul inimii sale, ca poi să reverse și peste noi „boabe de rouă alături de fata și floarea de măr”. Este nu numai un poet romantic de mare valoare care a țâșnit surprinzător, care se distanțează nemăsurat de mult de pleiada de versificatori
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
de la prima carte („Gânduri...”), unde ne cheamă, cu clopoței de lut și sinceritate, abia strunindu-și dorința de a spune - de la proză, la rimă strânsă și la vers liber - că greu trebuie să-i fie, purtând În văzul lumii o inimă atât de plină, parcă sub presiune, precum un samovar Încins, de câtă viață și poezie are În ea. Bun venit, Poete, În cetatea cu licurici pe ziduri!” Și pentru că cei aleși au forțe nebănuite, cei doi profesori scriitori de la Domneștii
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]