1,027 matches
-
Ești pe drumul de acces în curtea mea! În aceeași clipă Agnes îmi scuipă sula din gură, de parcă ar fi mestecat o stridie stricată, după care începu și ea să strige la nesuferita ei inamică - limbajul lui Agnes era ceva inimaginabil: până și eu m-am îngrețoșat. Jură să se răzbune până la detaliu pe femeie, pe câinii ei, pe copiii ei, făcând referiri intime la diverse exhalații și organe de bază femeiești despre care nu mai auzisem niciodată până atunci. — Okay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
1940, statisticile Comisariatului pentru refugiați dădeau cifra de 220.500 persoane ajunse în România. Numai ei au știut cum. Victimile N.K.V.D-ului nemaiîncăpând în penitenciarele din orașele basarabene, au fost trecute și peste Nistru, la Tiraspol, etc. În chinuri inimaginabile au sfârșit românii care au avut funcții în poliție, prefecturi, primării, armată, nu mai vorbim de patrioții foști în Sfatul Țării de la Chișinău sau de legionari și de foștii ofițeri în armata țaristă, aceștia din urmă au fost vânați și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fluviu siriac Orontes, pe atunci navigabil până la Antiohia, vechea capitală. Acolo se rupea în două brațe, ce înconjurau insula Epidafne, unde regii seleucizi își construiseră palatul. În sălile acelea domnea acum autoritatea romană. Gajus Caesar nimeri deodată într-o lume inimaginabilă. Dinaintea imensei puteri a tatălui său se prezentau personaje în straie colorate și exotice, cu alaiuri pitorești, vorbind limbi de neînțeles. Din punct de vedere uman, nu aveau nimic în comun cu grosolana barbaritas a invitaților sau prizonierilor germani, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
celorlalți. Cei împinși de demonul puterii erau în chip lucid, orgolios orbi la suferință, indiferent dacă era vorba de o victimă lipsită de apărare ori de sute de mii de condamnați ce piereau de foame într-un asediu. O cruzime inimaginabilă... „Puterea e un tigru.“ Acum i se părea că aude niște glasuri ridicate. În noaptea mută se înălțau, la răstimpuri, strigăte ce se amestecau cu zgomotul apelor fluviului, care, umflate de ploaie, se izbeau de maluri. Un om striga, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de-o crustă. Îți spui în sinea ta că zgomotul e ceea ce definește tăcerea. Dacă nu ar fi zgomotul, tăcerea nu ar mai fi de aur. Zgomotul este excepția. Te gândești la abisul spațiului cosmic, la frigul și la liniștea inimaginabile în care stau și așteaptă soția și copilul tău. Nu raiul, ci tăcerea ar fi răsplata mult așteptată. Sădești cu o pensetă flori în jurul fundației. Spinarea și gâtul ți se apleacă peste masă. Strângi fesele și-ți îndoi coloana, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-l iubești cu adevărat pe cel pe care doar crezi că-l iubești... Atunci pentru ce mai trăiești? Pentru nimic. Suntem doar noi doi, vegheați de toate mobilele alea. Te gândești la abisul spațiului cosmic, la frigul și la liniștea inimaginabile în care stau și așteaptă soția și copilul tău. Și îi zic te rog. Îi spun să-mi dea telefonul ei. Cenușiul încă se mai mișcă și se scurge în oglindă, și Helen își deschide geanta și-mi dă mobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încremenit. Era foarte bătrân. Nu vrei să vorbești cu mine, Rose? Am închis ochii, am strâns țepușa în mână și m-am repezit cu toată forța la el. Din cauza impactului, a zburat în cealaltă parte a străzii. Cu o viteză inimaginabilă a venit în spatele meu, m-a apucat de braț și m-a aruncat pe jos. Fiecare os din corpul meu s-a rupt, n-am mai simțit în viața mea așa o durere. Din fericire, eram vampir și peste vreo
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Cum? Vrei să zici că... Gwen refuza să priceapă ceea ce era de negîndit. Ronan o apucă pe bunica lui de braț, cu violență aproape. - Vrei să spui că mama e sora lui Pierre-Marie? Că... Nici el nu izbuti să articuleze inimaginabilul adevăr. Yvonne se desprinse cu un gest sec și o Înfruntă pe fiica ei. - Arthus de Kersaint este tatăl tău. Gwen se clătină sub șocul dezvăluirii. Yvonne și Arthus, cei mai mari dușmani din Lands’en, fuseseră amanți? Iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea o contemplă lacomă. Păru uluită. - Seamănă cu... Nu, nu se poate! Privi din nou În detaliu trăsăturile desenate, sprîncenele, modul În care creșteau firele de păr, totul confirma neverosimila senzație de ansamblu... Ridică spre Lucas o privire Îngrozită. - Este... - Inimaginabil, da, de aia ne-am lăsat trași pe sfoară de tîmpitul ăla de Morineau. - Stéphane, șopti ea, Încă În stare de șoc. - M-a sunat iarăși Franck, avea descrierea celui care a scos dosarul necunoscutei din Molène. Leit Morineau. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei cu gurile larg deschise, ca și cum i-ar vorbi, cu ochiul lor albastru și lateral ce o priveau intens din toate unghiurile. Viteza cu care ea înainta pe unda de apă, propulsată de rechinii ce înotau lipiți de ea, era inimaginabilă pentru o ființă umană. Ea aluneca, parcă, pe suprafața apei, escortată de armata de rechini către mal, și ei o scrutau intens cu ochiul lor sfredelitor. Ca niște pumnale, dinții lor ascuțiți încrețeau apa în jurul ei, dar niciunul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din oglindă, cu înverșunarea lucrului interzis, înverșunarea damnatului. Sunt fie pe schiuri, fie la volanul unei mașini, sau în mijlocul unei mulțimi ce aleargă disperată în toate direcțiile într-o furtună de praf, fum negru și dărâmături. Deodată, simt o presiune inimaginabilă în zona cefei, capul mi se desface în mii de granule fosforescente. O lovitură năprasnică ca o ghilotină mă doboară mișelește pe la spate, la baza craniului. Îmi simt capul ca o aură, levitând la mare distanță de trup, deși, privite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
studie, curios, interlocutorii. Mistreții erau cel puțin hilari. Porniți în căutarea hranei, scormoniseră cu rîturile prin aluviunile purtate de torente. Cu puțin noroc, te poți alege cu o captură frumoasă în urma unui asemenea demers. Apele scotocesc, răscolesc, dezgroapă și transportă inimaginabile comori. Un mistreț isteț nu lasă să-i scape printre degete ocazia unei mese îndestulătoare pentru care nici măcar nu trebuie să alerge prea mult. Erau doi și amîndoi se transformaseră în două imense gogoloaie de nămol din care nu se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de aproape Încât Îi simțea căldura respirației. — Oare ai urcat În amvonul lui messer Bruno și aduci din pustiul spiritului său nefasta Închipuire a altor zei? Crezi și dumneata că astrele sunt forma vizibilă, epifania unor ființe de o putere inimaginabilă care ne-au precedat pe Pământ și care acum nu se mai află aici, dar sunt gata să se Întoarcă? Și că prin observarea astrelor pot fi evocate acele ființe? Asta crezi? — Am ascultat și eu cuvintele lui messer Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și pucioasă. 22 DANIEL BĂNULESCU Taximetristul luă pe degete maul aparatului de radio, manevrând butonul și micșorîndu-i sonorul pe pipăite, fără să-l scape din ochi pe client. În cutia dezgustătoare a aparatului rămăsese însă destul din glasul Victoriei Andrei, inimaginabil de slugarnica prezentatoare a Radiodifuziunii române, ale cărei otrăvitoare secreții bucale continuau să se reverse, în valuri, din hârdăul emisiunii "De la unu la trei", otrăvind câmpurile înconjurătoare și opărind vegetația. Teribila crainică bolborosea ca și cum ar fi ținut chiar atunci, pe sub
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
liberă de la mine să se îndrăgostească de Raicopol. "E un om sincer" i-am șoptit unui tip din apropiere, cu o scară, cu o pompă și-o salopetă de zugrav, iar ăla s-a uitat la mine cu o scârbă inimaginabilă... - Lasă gargara, măi, idiotule. Rade, mai bine, ce s-a-ntîmplat! - Cum ce? Omul tavanelor a prins să mă fixeze cu o scârbă indescriptibilă, n-auzi?... Iar între timp, măi, copii, Raicopol depăna, prin microfon, niște amintiri care adormeau populația. Celelalte garnituri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
avea nevoie de „rahatul ăsta“. Julia știa că ar fi putut încerca să-i explice lui James că mult iubitul ei tătic plecase de-acasă sedus de șarmul unei alte femei mult mai tinere. Că asta o făcuse să sufere inimaginabil de tare și că, deși maică-sa îi repetase, în mod constant, că nu era adevărat, era convinsă că Julia fusese cea pe care taică-su o respinsese în favoarea unei femeiuști de douăzeci și șase de ani, cu picioare lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fie greu să-și oprească privirea asupra ei, ca și când ochii lui ar fi refuzat să o accepte, ca și când ar fi fost o iluzie care nu prindea contur. Probabil că era o chestiune de mărime. Casa era mare, dar, printr-o inimaginabilă distorsiune de scală, era așezată la umbra întinsă a unui copac neînchipuit de uriaș, un frasin pe lângă care venerabilul său fârtate din grădina familiei Gribb părea un pitic, de parcă susținătorul acelui leagăn ar fi fost un biet sugar. Era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din încăpere. Am Călătorit. Durerea apare la prima experiență legată de Dimensiunile Exterioare. Brusc, universul se dizolvă și pentru o fracțiune de timp ești pur și simplu un ghemotoc mic de energie, aflat în derivă pe o mare de forțe inimaginabil de vaste. Este o descoperire devastatoare, agonizantă. Apoi el - universul - se reasamblează. Când gorfii au creat Obiectele care legau infinitatea de dimensiuni concepute și de cele de neconceput, includeau întotdeauna un element care trimitea o rază direct pe planeta Thera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mult Întuneric și eu alergam cu picioarele Îngreunate, urmărit de tot felul de monstruozități furioase, cât pe ce să mă ajungă, să mă prindă. Nu Îndrăzneam să Întorc capul, dar auzeam În urma mea zgomote infernale: urlete, mugete, lătrături și sforăituri inimaginabile. După care mă trezeam urcând ceva foarte mare și negru, o creastă uriașă, un fel de munte. Urcam din greu, gâfâind ca o locomotivă, sfâșiat de oboseală, la un pas să fiu ajuns. Iar puterile Îmi slăbeau tot mai mult
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
etc.” Sunt gândurile lui Huysmans dintr-o scrisoare adresată unui prieten. Tot ceea ce melancolicul funcționar, chinuit de ficat, fiere, stomac, de o viață precară și ștearsă nu poate trăi aievea se transferă eroului său. Impactul romanului după apariție (1884) e inimaginabil. Aproape că nu există tânăr șic la Paris care să nu se Închipuie un Jean Floressas des Esseintes, aristocratul introvertit, trăind În splendoarea artificiului. Rememorându-și anii tinereții Într-o conferință din 1927, Paul Valéry sintetizează cel mai bine fenomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acestuia se Îndreaptă, de asemenea, uriașe donații În bani, proprietăți funciare, cetăți, biserici etc. provenind din toată Europa. În mai puțin de trei ani, numărul templierilor ajunge la câteva mii, iar bogăția lor sporește Într-un ritm galopant, atingând valori inimaginabile. După câteva decenii, cei cunoscuți cândva drept călugării-soldați nu mai sunt deja nici una, nici alta, și cu atât mai puțin săracii cavaleri ai lui Hristos. Devin latifundiari și bancheri capabili să-i crediteze inclusiv pe suveranii continentului, siliți să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și arțăgos. Pe tot parcursul acelor luni, ori de câte ori un sac cu corespondență reușea să ajungă din Ucraina la Ialta, sosea o scrisoare de la Cynara mea. Nu există mister mai mare decât modul În care scrisorile, aflate sub ocrotirea unor poștași inimaginabili, circulă prin ciudata harababură a unui război civil; dar ori de câte ori, din cauza acelei harababuri, corespondența noastră era Întreruptă, Tamara se comporta de parcă ar fi așezat livrarea corespondenței În aceeași categorie cu fenomene naturale obișnuite - cum ar fi vremea sau mareea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
imediat raze din centrul unde este dragostea mea - inima mea, nucleul fragil al unei probleme intime - până la cercul alcătuit din puncte ale universului aflate la o depărtare monstruoasă. Ceva mă Împinge să pun În balanță conștiința dragostei mele cu lucruri inimaginabile și incalculabile cum sunt comportarea nebuloaselor (care prin Însăși distanța uriașă ce le desparte de noi par a fi o formă de nebunie), Înfricoșătoarele abisuri ale eternității, tot ceea ce nu poate fi cunoscut dincolo de ceea ce nu este cunoscut, neputința, frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
contemplă acum pe călăul său nu numai cu groază, pentru că din prima clipă simțise În prezența lui o teamă de neînvins, ci cu advărată uimire, o stupoare greu de descris, căci vorbele pe care tocmai le auzise depășeau cele mai inimaginabile erezii de care auzise de-a lungul Întregii sale vieți. Dumnezeu și „Eu, Regele”, În ordinea pomenită - sau invers, căci cu privire la acest amănunt preoții și justiția nu erau niciodată de acord -, fuseseră dintotdeauna piatra de temelie pe care se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lăsa la vedere decît gleznele, și descoperi cu furie că răpitorul ei, călăul ei, „stăpînul” ei absolut nu era o fiară, nici un fiu al lui Scaraoțchi, nici măcar un monstru al Naturii, ci numai un biet om diform, a cărui Înfățișare inimaginabilă Îi deformase și spiritul. Iar dacă era vorba numai despre un bărbat, Niña Carmen știa, din experiență, că avea să sfîrșească prin a-l domina. Continuă să se Îmbrace, cu toate că asta Îi provoca durere, amărăciune și decepție, dar, În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]