1,822 matches
-
Pată Neagră nu făcea altceva decât să dea din cap. Nu putem. S-a dus cineva deja să vadă dacă nu cumva s-a Întors Walter? Îl știi, Walter, ghidul nostru. Pată Neagră avea un aer jenat pentru că urma să insinueze ceva ce nu era adevărat. — Cred că el nu mai venit. Podul căzut. Ghid... cred că ghidul căzut și el... Lui Bennie i se tăie respirația. Doamne! Nu! O, Dumnezeule! O, nu! Când Își recăpătă suflul, spuse cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
alt material, Înjghebat În grabă de un producător isteț de la GNN, despre „triunghiul de aur al Birmaniei“ și reputația țării de „capitală mondială a heroinei“. Deși materialul nu spunea explicit că Moff are legături cu cultivatorii de heroină, juxtapunerea materialelor insinua această legătură. Am văzut toate astea la televizorul lui Heinrich. Îl conectase la o antenă parabolică proaspăt achiziționată de pe piața neagră care o Înlocuise pe cea care dispăruse de curând. Trebuie să recunosc că mi s-a părut un peu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de bolboroseli și râgâituri. Dar dacă nu rămânea Însărcinată? Cât mai dura până ce mariajul lor se destrăma de tot? Ca și Marlena, Bennie vedea În Dwight un adversar. Îl scotea din sărite când Dwight Îi critica pe alții În public. Insinuase ca Bennie să insiste pe lângă trib să Îi ajute pe americani să scape. Regret, spusese Bennie iritat, Însă chiar nu găsesc că este cazul. Mai bine așteptăm până se Însănătoșește toată lumea. De asemenea, Dwight criticase și deciziile lui Bennie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu care nu eram deprins și pe care nu puteam să le neg dintr-o dată, pentru că ea pusese toata viața în ele. Se mai adăugau și alte motive. Înțele-gînd-o cât mai bine, era și mijlocul cel mai sigur să mă insinuez din nou, s-o fac să se apropie iarăși de mine, să mă prețuiască dintr-o dată, găsindu-mă de aceeași părere, pentru chestiuni care, credea ea, îmi erau complect străine. Mai târziu, după acest ocol, aveam să-i transmit credințele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și nemișcat, până când cineva destul de abil îl face manifest. Ca și cum orice lucru ar deține o interioritate, un adânc al său. Ca și cum ceea ce se arată într-un anume fel nu ar fi deloc ceea ce se arată. O astfel de credință, adânc insinuată în modul nostru de a gândi, nu poate fi ușor clătinată. Pe de altă parte, nu orice este de la sine înțeles. Dar există ceva de la sine înțeles? Am îndoieli în această privință. A crede că înțelegerea se petrece simplu, natural
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
viață. Prejudecata pe care o sesizează Montaigne („Adevăr dincoace de Pirinei, eroare dincolo“) va lua între timp nenumărate forme. Lucrurile se complică și mai mult când cele de „dincolo“, socotite 90 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE false sau absurde, se insinuează deja „dincoace“, și invers. Francis Bacon, de exemplu, ca și Voltaire mai târziu, excelează în a denunța tot felul de „absurdități“ proprii celor de dinaintea sa. Fie că se referă la omul antic, fie la cel oriental, modernul simte imediat cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și nemișcat, până când cineva destul de abil îl face manifest. Ca și cum orice lucru ar deține o interioritate, un adânc al său. Ca și cum ceea ce se arată într-un anume fel nu ar fi deloc ceea ce se arată. O astfel de credință, adânc insinuată în modul nostru de a gândi, nu poate fi ușor clătinată. Pe de altă parte, nu orice este de la sine înțeles. Dar există ceva de la sine înțeles? Am îndoieli în această privință. A crede că înțelegerea se petrece simplu, natural
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
viață. Prejudecata pe care o sesizează Montaigne („Adevăr dincoace de Pirinei, eroare dincolo“) va lua între timp nenumărate forme. Lucrurile se complică și mai mult când cele de „dincolo“, socotite 90 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE false sau absurde, se insinuează deja „dincoace“, și invers. Francis Bacon, de exemplu, ca și Voltaire mai târziu, excelează în a denunța tot felul de „absurdități“ proprii celor de dinaintea sa. Fie că se referă la omul antic, fie la cel oriental, modernul simte imediat cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
există nici rana pe unde a intrat, nici cea prin care l-am scos. Dacă n-aș ști că este imposibil, aș crede că n-ai avut nimic. Părea să nu mai fie nimic de spus. Ideile lui McLarg se insinuaseră atât de deliberat în mintea lui Craig, cunoștințele doctorului fuseseră integrate atât de ușor și natural cu cele obținute de la Peters, încât acum îi venea greu să creadă că informațiile nu fuseseră ale lui tot timpul. Mai târziu se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
o scurtă chibzuire, am hotărât să ne urcăm la Cetatea Neamțului și am îndreptat birjarul întracolo. Am lăsat trăsura jos, pe malul Nemțișorului, și, pe cărarea de sub mesteceni, ne-am suit încet la deal. Amintirile istorice, deși banale, care se insinuează în suflet, foșnetul mărunt al frunzelor, etern în aceste locuri, predispun la tăcere și reculegere. Cărarea suie-n piept: Adela mi se atârnă de braț. Greutatea ei îmi făcea urcușul mai ușor. Dar zidurile înalte, pustii, către care urcam, ne
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Extraterestrul exclamă: „Lasă-i pe Ippolit și pe acoliții lui În pace. Nu cu ei ai treabă, ci cu mine. Acum suntem totuna...“ „Cum adică?“, făcu femeia. „Adică amândoi suntem o apă și-un pământ, răspunse acesta.“ „Ce vreți să insinuați? Nu v-am rugat să-mi faceți nici o dezlegare... Nu am nevoie de nimic. Taina datului În boghi păstrați-o pentru dumneavoastră. Eu mă mulțumesc cu ce am... Nu am nevoie nici de aur, nici de argint.“ „Nu insinuez nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să insinuați? Nu v-am rugat să-mi faceți nici o dezlegare... Nu am nevoie de nimic. Taina datului În boghi păstrați-o pentru dumneavoastră. Eu mă mulțumesc cu ce am... Nu am nevoie nici de aur, nici de argint.“ „Nu insinuez nimic, răspunse oaspetele. Și-am spus una, iar tu Înțelegi alta. Aici nu e vorba de nici un fel de boghi sau de vreo altă scamatorie. Ceea ce ai văzut tu e un anunț de la «Mica publicitate», cu care eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
La această oră, probabil nevasta lui sforăia ca o batoză. Ajungând cu povestirea aici, oaspetele venit din alte galaxii o Întrebă pe Mașa: - Apropo, la voi În casă sforăie cineva? - La noi În casă? se miră gazda. Ce vreți să insinuați? - Nimic, răspunse Extraterestrul, totuși parcă aud câteodată noaptea niște sunete ciudate străbătând de-aci... - Și vreți să spuneți că sunetele astea se aud până acolo sus? - Se-aud, cum să nu se-audă, răspunse Extraterestrul. Toate se-aud, orice scârțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pentru două persoane va corespunde necesarului pentru această perioadă de timp. În rest, ce să mai spun...? Am respectat Întocmai decizia Tovarășului Nicolae Ceaușescu...!” Torționarul, ridică vocea. „Minți, minți cu nerușinare...! N-ai respectat și În afară de asta, ce vrei să insinuezi...? Tu vrei să ne dai lecții, cum să conducem o anchetă economică...? Bă idiotule...! Dacă ai reușit să ieși afară din Închisoarea ce ți-o ordonasem, ei bine. De față cu acești colegi ai mei drept martori, Își promit solemn
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Vally Îl abordă cu un zâmbet șugubăț. Îl interogă: „Spune dragul meu Tony, tu mai mă iubești...? Te am Întrebat și vreau să știu neapărat: mie ce cadou Îmi aduci, când te Întorci Înapoi din Germania Federală...?” „Ce vrei să insinuezi...?”, o contră el schimbându-și fizionomia feței și simțind furnicături pe coloana vertebrală. „Am primit un telefon dela Pașapoarte să mergi acolo să-ți ridici pașaprtul: Închipuieșteți, ai primit viza turistică de-a vizita Germania Federală...” „Și tu a-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
că ceea ce a făcut Sheba cu acest băiat se numește delict penal! Unul foarte grav chiar! — Știu asta. — Și știi de asemenea că tăinuirea informației despre un delict penal poate fi văzută ca un delict penal în sine? — Înțeleg ce insinuezi, dar mă tem că greșești. Nu aveam nici o informație de dat. Așa cum am explicat, nu am obiceiul să răspândesc bârfe nefundamentate. Dar ai fost gata să răspândești „bârfele nefundamentate“ către Brian? — Uite - am început eu. Pabblem s-a ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
era lângă un râu, Zach adormea din secunda când punea capul pe pământul tare. Bărbatul i-a luat farfuriile din mână și le-a așezat la locul lor în gabară. După asta, a continuat el, civilizația începe iar să se insinueze în peisaj. Ferma Allison e transformată într-un centru de recreere creștin. Ferma Whitewater are pistă de aterizare și apartamente pentru oaspeți. Jina și-a mângâiat abdomenul. Gestul începuse să-i devină drag, dar Zach se ruga ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
orice tentativă de înot. Femeia s-a lovit cu capul de-un bolovan în formă de colț, care marca cotul râului. Preț de-o clipă, a leșinat, dar apa a trezit-o imediat. Răceala râului a început să i se insinueze în trup. Jina s-a chinuit să ridice capul, să-l caute pe Zach odată ce râul a intrat din nou în linie dreaptă, iar curentul s-a liniștit. De-acum soțul ei ar fi trebuit să se trezească. Măcar din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ar trage trăsura spre capăt îți spun dilara, te depărtezi rănile noastre sunt în coridă se adâncesc prin pielea taurului negru sângele e doar intensitatea durerii în soare mi-ai spune pe o limbă germanică rece până când lumea s-ar insinua între noi ca o pânză deasă de molii să ne bruieze mesajele să ne astupe canalele luni nu ți-am spus niciodată că ți-am acoperit cerul cu o pătură de păsări mici că a prins rod fiecare pom din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu Înțeleg de ce nu-i aici, mi-e indiferent. — Oare o să scrie și despre fratele dumitale În ziarul din seara aceasta? Dacă da, atunci o să vadă și soțul articolul și o să Încerce să ia legătura cu dumneata, firește. — Vreți să insinuați că fratele meu a fost cauza dispariției soțului? — Da, e o tîmpenie. Nu e bine să intri la bănuieli din orice. PÎnă nu cu multă vreme În urmă mă obseda și pe mine ideea că acea cutie de chibrituri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prezenta (primul îl susținuse în 1979 Doc. of. de l'Assemblée générale, XXXIV ses. Sup. n. 40), potrivit constatărilor Comitetului, până la acea dată, mai puțin de jumătate dintre statele părți prezentaseră asemenea rapoarte, țara noastră nefiind oaia neagră așa cum se insinua la vremea respectivă (fama volat). La sesiunea din 1987 a Comitetului drepturilor omului, au fost programate spre a-și susține cel de-al doilea raport un număr de 8 state (printre care România, Polonia și altele). A. Desfășurarea susținerii Raportului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pe un ton iritat (de parcă se certase cu mine), a pus întrebarea fatidică "Aceasta este poziția delegației române?" Mărturisesc că am fost pur și simplu siderat de această manevră, care îmi punea în discuție calitatea de a pune asemenea probleme, insinuând ori sugerând că ceilalți membri ai delegației ar avea un alt punct de vedere, eventual disociindu-se de poziția mea. La răspunsul afirmativ al șefului Delegației noastre, s-a ridicat furios de la masă și a părăsit încăperea, urmat de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
lui Vitellius, ieșiseră din scenă. Lanțul muntos îi despărțea pe flavieni de vitellieni. — Și Mucianus? întrebă deodată Antonius. — A ajuns în Pannonia și i-a învins pe dacii care atacau granițele noastre de pe Danubius. I-a trimis mesaje lui Vespasianus... Insinuează că tu și cu mine, în graba de a obține victorii în Italia, am lăsat granițele nepăzite, expunând Imperiul invaziilor barbare. — Noroc că el a ajuns tocmai la timp ca să-i înfrângă pe daci, replică sarcastic Antonius. A trimis cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mă bucur, Lorne. — De asta nu-mi place când spui despre mine că sunt bătrân, John. — Dar n-am spus-o, Lorne. — Bun, în regulă. Ai făcut-o implicit, John, ceea ce, ceea ce-i cam același lucru. Pentru mine. Și mai insinuezi că din punct de vedere sexual nu sunt prea activ și nu-mi pot satisface femeia. Ceea ce nu e adevărat, John. — Sunt sigur că nu e adevărat, Lorne. — Atunci de ce insinuezi? John, cred că e cazul să ne întâlnim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ceea ce-i cam același lucru. Pentru mine. Și mai insinuezi că din punct de vedere sexual nu sunt prea activ și nu-mi pot satisface femeia. Ceea ce nu e adevărat, John. — Sunt sigur că nu e adevărat, Lorne. — Atunci de ce insinuezi? John, cred că e cazul să ne întâlnim și să discutăm toate chestiile astea. Nu-mi face nici o plăcere să vorbesc despre așa ceva la telefon. — Categoric. Când? — Sunt un om foarte ocupat, John. — Lucru pe care eu îl respect, Lorne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]