3,685 matches
-
Criza a coincis cu sfârșitul unui ciclu, ciclul neoconservator, instaurat odată cu administrația Reagan. Modelul liberal dădea de mult semne de oboseală, numai că administrația Bush, prin măsurile de dereglementare completă, a apropiat momentul epuizării și a accelerat, în plan extern, instaurarea epocii post-americane. Problema principală aici este că nu avem de-a face cu un sfârșit obișnuit de ciclu, după care urmează o altă orientare, ce combină într-un mod diferit factorii dezvoltării. Sfârșitul de ciclu coincide și cu izbucnirea crizei
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
din vedere necesitățile fiecărui spațiu. Un grup de proiect a conceput un cuier cu o formă atât de necuviincioasă, Încât determină fără excepție clienții să-și manifeste surprinderea și să vorbească, ceea ce are drept efect destinderea atmosferei și contribuie la instaurarea unei relații amicale. Grădina situată pe acoperișul muzeului a fost concepută de un grup de patru angajați care continuă să o Îngrijească din proprie inițiativă. Ea deține peste 150 de specii de plante și servește drept loc de Întâlnire pentru
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
În dinamica acestei mișcări, dimensiunea experimentării În cursul vizitelor Întreprinse a fost determinantă, ca și implicarea concretă a cursanților, ce puteau să evolueze singuri și să constate rezultatele. În interiorul societății, ei au devenit cei mai buni propagandiști ai programului SST. Instaurarea unui ba, a unei comunități strategice de cunoaștere, mai Întâi Între cei mai buni agenți, apoi Între aceștia luați individual și cei din categoria medie și, În sfârșit, În Întreaga societate, a permis companiei Nippon Roche să iasă din marasmul
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
-ului deschide calea spre conceperea de noi experiențe, fondate pe potențialul imaginilor mărcilor. Există aici numeroase piste ce pot fi dezvoltate, iar Dentsu este deschis la toate ideile și sugestiile. Japonia se află la o răscruce a istoriei sale. Odată cu instaurarea epocii Meiji, țara a pierdut mult din valorile culturii Edo, ce era calitativă, festivă și artistică. Poate că ar trebui să se inspire iarăși din ea, pentru a-și lua un nou avânt. I link therefore I am Nomura Research
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
se tălmăcește Hristos)” (În 1,41). Pentru evreii contemporani cu Isus, m"šaƒ nu era un nume divin, ci desemna doar personajul providențial, „uns” de Dumnezeu asemenea regilor și preoților, de la care așteptau eliberarea țării și a poporului și instaurarea unei teocrații fericite. Ioan Botezătorul este întrebat dacă nu cumva este el cel așteptat și răspunde egÄî ouk eimì ho christós (În 1,20): „nu sunt eu Hristosul.” Când contemporanii lui Isus se întreabă despre el meti ho¤tós estin
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dezastruos cu zidul sau crearea unor mecanisme de gândire care să determine dărâmarea acestui zid. Problema contextuală de cea mai mare Însemnătate este de a se putea găsi soluții care să genereze imediat relansarea economică. Astfel, o abordare directă a instaurării austerității, pe de-o parte, dar și a pornirii motoarelor economiei, pe de altă parte, are un impact vital asupra depășirii crizei. Valoarea adăugată a propriei viziuni de abordare prin intermediul acestui studiu constă În lărgirea imaginii crizei și introducerea variabilei
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
Atenă ca model și incarnare a statului ideal (Timaios, 23d-24d) 4. Asimilarea omului politic cu un păstor de animale (Omul politic, 267d-267e) 5. Formele de guvernare (Omul politic, 291d-292a) 6. Formele legale și cele ilegale (Omul politic, 300e-301c, 302c-303b) 7. Instaurarea violentă a cetății bune (Omul politic, 293c-293e) 8. Cetatea și sufletul (Republica, 368d-372d) 9. Cetatea războinică - casta războinicilor (paznicilor) (Republica, 374a-374e) 10. Mobilitatea socială (Republica, 423c-423d) 11. Educația paznicilor (I) (Republica, 377b-378a) 12. Educația paznicilor (II): cenzurarea imitației dramatice (Republica
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în prima este de preferat să trăiești, ea fiind cu mult cea mai valoroasă și mai bună, cu excepția celei de-a șaptea, căci doar aceasta trebuie deosebită de toate celelalte forme de guvernământ, așa cum deosebești un zeu de oameni. 7. Instaurarea violentă a cetății bune (Omul politic, 293c-293e) (Străinul și Socrate cel tânăr) Este necesar, într-adevăr, ca și printre formele de guvernare să existe una cu deosebire adevărată, și numai una, în care să se găsească conducătorii într-adevăr cunoscători
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ce fel este dreptatea... Așadar, nu am întreprins toate ca să demonstrăm că toate acestea sunt cu putință”. Numai că ezitarea lui Socrate dinaintea posibilității „inserției în realitate” se dovedește mai degrabă o eschivă retorică, deoarece imediat el va arăta că instaurarea în fapt a Cetății bune (Kallipolis) va fi totuși posibilă, „dacă un singur element s-ar schimba, nu totuși neînsemnat, nici ușor de îndeplinit, dar posibil...“. Anume, lucrurile nu vor merge spre bine „dacă ori filozofii nu vor domni în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
întâlneau sau se întâlniseră și ele destul de frecvent într-o cetate sau alta. Încă ceva important: nu numai cetățile propriu-zise, dar și schimbările constituționale de la o formă la alta, de pildă de la oligarhie la democrație, ori pieirea unor democrații din pricina instaurării unor forme de tiranie erau fenomene politice bine cunoscute și pe larg atestate de istoria majorității cetăților grecești. Or, ce face Platon? Nu numai că el identifică și ierarhizează sub raport ontologic cele patru constituții vicioase în baza îndepărtării relative
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cât o orânduire este mai veche, cu atât ea are șanse solide să fie mai bună și invers. Firește, că sub aspect strict istoric, secvența nu se regăsea uneori în fapte: spre exemplu, la Atena, tirania lui Pisistrate a precedat instaurarea democrației și nu i-a urmat. Totuși acest istoricism descendent al lui Platon are o remarcabilă forță de convingere, prezentând prima încercare de raționalizare a istoriei, adică de punere în acord a desfășurării acesteia în timp cu o ierarhie rațională
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sale, cu sfera politicului a devenit o sarcină fundamentală a noii cercetări platoniciene. Mai trebuie adăugat că, cu cât înaintăm mai mult în timp dinspre Grecia arhaică a secolelor X-VII î.e.n. către cea a lui Platon (428-348 î.e.n.), caracterizată prin instaurarea ordinii social-politice a democrației la Atena, cetatea filosofilor, importanța sferei politicului în ansamblul existenței grecești se află într-o continuă creștere până la a deveni dominantă, oferind experiența de viață fundamentală a omului grec. La vremea sa, în secolul al VI
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe zei și pe oameni. Cetatea poate subzista numai în temeiul ordinii. Ceea ce prevalează în acțiunile omului politic este rațiunea socială cu caracter anti-entropic. Platon aspira la instituirea unui stat perfect. Perfecțiunea neagă devenirea. „El încerca să-l înfăptuiască prin instaurarea unui stat ferit de rele tuturor celorlalte state, grație faptului că nu degenerează, că nu se schimbă. Statul ferit de răul schimbării și corupției este statul ideal, perfect. Este statul Vârstei de Aur, sustras oricărei schimbări. Este statul imobil.” Platon
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de control, control ce poate fi mai mult sau mai puțin strâns. Din veacul al XIX-lea, de la școlile descrise de Dickens și, la noi, de Delavrancea, progresul învățământului a însemnat slăbirea controlului profesorului (nu dincolo de un anumit prag) și instaurarea unei atmosfere relaxate de învățare în condițiile locomoției optime a grupului spre scopul pe care și l-a propus. Cotrolul exercitat de profesor pare să se afle într-o relație de proporționalitate inversă cu intensitatea interacțiunii elevilor, deși un grad
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
regimului 66. Observația sa implica o anumită evaluare normativă. Totalitarismul era un preț mult prea mare, având În vedere că România nici măcar nu se apropia de o astfel de structură și, de fapt, atmosfera generală, politică și socială, se opunea instaurării unui astfel de regim. Banu era convins de suficiența, În contextul românesc, a politicilor eugenice pozitive și a dezvoltării unui sistem mai bine consolidat de protecție a sănătății mamelor și copiilor 67. Pentru Banu, Franța era exemplul pozitiv de urmat
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
reprezintă, de fapt, o reafirmare a ideilor eugeniste. Moldovan și colaboratorii săi ar fi fost Încântați să constate că legislația Împotriva avortului a fost de data aceasta implementată cu mult mai multă „eficiență” de către instituțiile de stat responsabile, cu rezultatul instaurării unei adevărate terori asupra cuplurilor tinere și mai ales asupra femeilor. Din 1966 până În 1989, Decretul de interzicere a avortului și câteva alte legi cu implicații corolare au condus la crearea unui sistem de supraveghere directă și continuă de către stat
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
proletară trebuie să se distanțeze de această eternă revenire a unor minorități la funcțiile de conducere. Punând capăt dominației burgheziei și regimului capitalist, clasa muncitoare trebuie să pună capăt o dată pentru totdeauna tuturor antagonismelor de clasă și să facă posibilă instaurarea unei societăți fără clase. Viziunea de tip marxist a schimbării sociale se bazează deci pe ideea unei transformări radicale ce suprimă confruntările trecutului și face să devină caducă distincția dintre minoritatea conducătoare și majoritatea dominată. Asupra acestui punct, teoreticienii clasici
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
clasici ai elitelor (Pareto, Mosca și Michels) se îndepărtează în mod categoric de viziunea unui viitor legată de teoria luptei de clasă. În concepția lor, nu există nici o rațiune serioasă pentru ca domnia minorităților conducătoare să ia sfârșit, iar credința în instaurarea unei ordini sociale care ar aboli deosebirile dintre dominatori și dominați ține de utopia socială. Toate societățile omenești cunoscute au fost conduse de minorități, făcându-ne să credem că numai caracteristicile acestor minorități pot varia. O schimbare revoluționară ce pune
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
legăturilor sociale sau freischwebende Intelligenz (Mannheim, 1936, pp. 136-140). Democratizarea culturii și rolul elitelor Factorii care duc la slăbirea poziției elitelor induc ideea de pesimism. În eseul intitulat „Demokratisierung des Geistes” (1933), unul dintre textele scrise de Mannheim înainte ca instaurarea nazismului să-l alunge din Germania și care va fi reluat ulterior cu titlul „The Democratization of Culture” (Mannheim, 1956b, pp. 171-246), găsim totuși ideea unui antidot pentru pesimismul cultural, plecând de la noțiunea de elite capabile să reconcilieze speranța democratizării
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
politic. Este prefigurarea tezei lui Milovan Djilas asupra constituirii unei „noi clase” în regimurile de tip sovietic (1957). Burnham îi datorează mult lui Bruno Rizzi, dar probabil nu chiar atât de mult, cât credea Pierre Naville (Naville, 1930). Rizzi anticipa instaurarea unei noi clase conducătoare a cărei motivație principală încetează a mai fi preocuparea pentru profitul capitalist (Rizzi, 1939). În contextul generalizării intervenționismului în materie de economie, Burnham merge mai departe: el nu ezită să afirme că, într-adevăr, o pătură
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
constituite. Este epoca omului așa-zis tradition-directed („cu determinare tradițională”). Conformitatea sa e dictată de relațiile de putere „ce există de secole și pe care succesiunea generațiilor nu le-a modificat deloc sau foarte puțin” (Riesman, 1964, p. 32). Odată cu instaurarea modernității, apar noi metode educative, ce antrenează interiorizarea controalelor și a noilor modalități de conformitate. Astfel, în secolul al XIX-lea, am remarcat apăriția individului inner-directed sau „intro-determinat”, care a interiorizat profund o serie de norme de comportament. Pentru acest
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
beneficiase de mult mai multă influență sub Republicile a III-a și a IV-a (ibidem, p. 126). În arierplanul unei mari stabilități a elitei conducătoare, unele variații conjuncturale se datorează, în mod esențial, variațiilor de importanță ale „căilor partizane”. Instaurarea celei de-a V-a Republici a însemnat creșterea influenței înalților funcționari și menținerea unei mari părți a personalului politic în poziția de „subelită”. După schimbarea majorității în 1981, s-a creat impresia că reapare „republica profesorilor”. Totuși, nu s-
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
politică și socială. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, elita politică franceză a făcut loc în puțin timp nou-veniților. Noile elite s-au specializat apoi, puțin câte puțin, iar ritmul lor de înlocuire a scăzut considerabil. În momentul instaurării celei de-a V-a Republici, ritmul de acces și de înlocuire s-a accelerat din nou, marcând astfel o nouă perioadă de criză politică. În același timp, ritmul de înlocuire a unei elite instituționale tinde să încetinească (pe măsură ce instituția
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
este și ultimul din seria cifrelor. în acest sens, el anunță o moarte și o renaștere, un sfârșit și un reînceput, capătul unui ciclu. De ce n-am hazarda această idee: sfârșitul îdorit) al creștinismului oficial și de stat, și apoi instaurarea unei îposibile) ere noi datorită creștinismului epicurian? Nouă, zero, unu... Epicurieni, ei beau și mănâncă produse terestre, bune și adevărate; creștini, ei citesc texte din Biblie și le comentează pe rând în jurul mesei. Creștini epicurieni, ei nu neglijează nici plăcerile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în această parte a Campaniei se vorbește și se scrie grecește, dar, pentru prima dată, este imaginată posibilitatea de a vorbi și de a scrie și într-o altă limbă pentru a filosofa: latina. Sfârșitul privilegiului grec, sfârșitul lumii elene, instaurarea unui univers nou, conținând noi potențialități. Insesizabil, abia marcat, geniul se deplasează spre Roma, centrul unic al unei lumi care-și schimbă încet-încet axa. înaintea acestei nebuloase epicuriene, filosofia nu exista pe teritoriul roman. Cicero stoicul, Lucrețiu epicurianul vor umple
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]