1,015 matches
-
cu fața în sus îmi trebuie o mișcare din palme aproape nesimțită, ca să mă susțin la suprafață. Astfel eu pot ceti, mânca și chiar dormi pe apă. Precum un om doarme pe un pat cât de strâmt și prin somn instinctiv se ferește de margine, ba doarme chiar calare și nu cade, așa și eu nu mă duc la fund, fiindcă instinctiv palmele mele se mișcă făcându-și datoria de vâsle. Ș-apoi eu, fiind cam gros, deplasez un volum de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
educație își propunea doar să asigure instruirea elevilor și să le dezvolte funcțiile psihice, ceea ce este destul de puțin, neglijîndu-se aspectele importante ale structurii ființei umane. În concepția sa, realitatea umană, complexă, poate fi despărțită în trei părți componente: structura biologică instinctivă (fizicul), structura psihică conștientă (psihicul) și structura spiritului individual (spiritul). Educația, înțeleasă ca transformare a valorilor obiective în valori subiective, privește psihicul și spiritul acesta din urmă manifestîndu-se ca o năzuință a omului spre valorile spirituale. În consecință, potrivit teoriei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
social a tot mai multe înclinații egoiste în înclinații sociale, altruiste. Noi am arătat" scrie Freud în Essais de psychanalyse "că presiunea exterioară pe care educația și mediul le exercită asupra omului au drept efect să contribuie la orientarea vieții instinctive spre bine, favorizînd trecerea de la egoism la altruism" (19, p. 41). Psihanaliza însăși nu-și propune altceva decît să pătrundă, prin analiza sa, în straturile abisale ale psihicului și să facă astfel posibil controlul omului asupra inconștientului. Sondînd în inconștientul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a două... inconștienturi, fiecare împovărat de pulsiunile, refulările, represiunile și angoasele sale. Pentru ca această întîlnire să nu blocheze, ci să deschidă posibilitatea dialogului, este necesar ca educatorul să posede deplină maturitate afectivă, adică să fi parcurs fără tulburări etapele manifestărilor instinctive, să-și fi putut constitui un eu care a reușit să împace sinele cu supraeul. Imaturitatea afectivă a educatorului poate da naștere unui comportament nedorit în contact cu imaturitatea afectivă a elevului. (Un copil agresiv poate ușor provoca agresivitatea educatorului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o zi, tatăl lui a adus acasă o vioară și i-a făcut-o lui cadou. Om simplu dar cu suflet, a încercat prin asta să-l îndemne pe fiul său către studiu, către artă, către frumos. A fost mesajul instinctiv al unui suflet simplu dar mare și asta a avut o mare influență asupra fiului său. Neluțu era stăpânit de porniri foarte frumoase într-un mod sincer și ferit de orice vanitate. Într-o zi de primăvară, plimbându-ne prin
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
satisfacție personală și a familiei. Numai În acest fel artificial se putea ridica vânzarea unei reviste În Capitală, În medie normală de 100-150 de exemplare, cu Încă zece-douăzeci, respectiv cu doi sau patru lei În plus săptămânal. Uneori Însă, repulsia instinctivă pentru revistele românești era atât de mare, că, fără a da atenție sublinierii cu roșu, bărbatul serios și cu situație se grăbea să restituie revista cu mențiunea iritată: „refuzat“. N-aș putea spune dacă chiar așa va fi fost cazul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rebarbativă, l ar fi Îmbunat cu lumea, cu prietenii și cu dușmanii - și ni l-ar fi păstrat, teafăr și lucid, cu toate facultățile lui creatoare, Înăuntrul marilor sale vocații. Însă nedomolita lui ciudă, ranchiună sau temerile lui ascunse și instinctive În fața omenirii valide se traduceau mai degrabă prin tortura zilnică a lui, printr-o alegere neîmplinită a femeilor lui, prin persecuția Obiectului dorit, râvnit, poftit [...]. Eufimia venise de la Vidin cu cele două surori ale ei, Luiza și Cristina, și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a fost totdeauna năprasnic și s a datorat celor două mari forțe universale des tructive ale amorului sută la sută: goana, de la o vreme, a iubi telor noastre după un măritiș dinainte ratat, dar acceptat totuși ca un refugiu pentru instinctivul lor sentiment de precaritate; sau dispariția lor prematură de pe scena acestei vieți, ca o salvare din orișice malentendu cu lumea și cu ele Însele. Nu știu dacă nu e cumva locul să mulțumesc aci bunului Dumnezeu, care, În marea lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Într-o înțelegere încheiată o dată pentru totdeauna. Pentru cei mai mulți nu existau lacune, nu trebuia să privești printre cuvânt și obiect și să fixezi nimicul, ca și cum, glisând din propria-ți piele, te-ai pierde în gol. Mișcările cotidiene ale mâinii erau instinctive, o muncă deprinsă pe tăcute - capul nu însoțea mâna pe calea ei, și nici nu-și avea propriile sale căi deosebite. Capul exista doar ca să poarte ochi și urechi, de care, după cum se știe, e nevoie când omul muncește. „Ăsta
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bineînțeles că limba maternă rămâne pe mai departe nestrămutat ceea ce este pentru tine. În general te încrezi în etalonul ei chiar și atunci când el e relativizat de uitătura limbii ce s-a adăugat limbii materne. Căci știi că acest etalon instinctiv, fie el oricât de întâmplător, este lucrul cel mai sigur și mai necesar pe care îl posezi. și de care gura dispune gratis și fără să-l fi învățat conștient. Limba maternă este instantaneu și necondiționat prezentă, la fel ca
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
așeza graiul sub ochii altei limbi duce la o relație întru totul verificată, la o iubire destinsă. Nu mi-am iubit niciodată limba maternă pentru că ar fi limba mai bună, ci pentru că mi-e cea mai apropiată. Din păcate, încrederea instinctivă în limba maternă poate fi compromisă. După exterminarea evreilor sub regimul național-socialist, Paul Celan a trebuit să trăiască știind că limba lui maternă, germana, e limba ucigașilor mamei sale. Dar chiar aflându-se pe această potecă înghețată de pădure, Celan
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Partea poetică dispăruse cu desăvârșire. În cursul interogatoriului, rumegarea acelorași lucruri ore în șir te făcea treptat să-ți reamintești tot ce spuseseși și până la urmă ți se stârnea cheful să corectezi deficitul de poezie. Dar trebuia să-ți reprimi instinctiva rectificare a carențelor poetice, pentru că ar fi echivalat cu o autoacuzație. La fiecare interogatoriu când, după părerea lui, mă făcuse șah mat anchetatorul îmi spunea triumfător: „Vezi, iată că lucrurile se leagă“. Avea dreptate fără să știe, căci, în fapt
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fapt învinsă de voință și de Duh, de adevărata asceză călugărească. Nici un cuvânt în această conferință savant-scandaloasă despre păcat și greutatea sa. Spre final, atât eu cât și Père Jean eram mulțumiți, dar fără a ști prea bine de ce; simțeam instinctiv că Sfinții Părinți sunt inatacabili, ieșiseră victorioși din această tentativă de deconstrucție. O altă observație de pe "teren": unitatea și iubirea sinceră ce părea să existe între gay-ii din sală se comportau ca o sectă, cu o solidaritate reală, nu trucată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu adevărat revelantă. Nici o epocă literară nu poate fi creatoare fără includerea în structura ei a unui ideal istoric organic. Acest fapt este dovedit cu prisosință de întreaga noastră evoluție literară, de desfășurarea oricărei literaturi, indiferent de alternanțele ei tactice, instinctive sau lucide. Literatura unei epoci are sufletul ei, persoanalitatea ei distinctă, în raport cu a altor epoci. Mișcarea noastră literară de astăzi nu poate face excepție de la această regulă suverană, cu atât mai mult cu cât istoria pe care se grefează este
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pentru a explica și caracteriza aversiunea sa față de evrei: "c'est une question de peau". N-am prea înțeles formula aceasta, dar presupun că ceea ce ea vrea să exprime este existența, în relația pe care o invocă, a unei porniri instinctive la fel cu cea care în natură face ca unele vietăți să-și transmită dușmănia lor, organică, ireductibilă, din generație în generație. Am întâlnit undeva (cred că în Le Dantec, în "L'atéisme") opiniunea aceasta că, în regulă generală, omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dar sînt hotărît să mi-l asum. CÎnd eram copil și mă jignea cineva mă apăram printr-un joc ciudat și Înfricoșător. Mă uitam la el cu tristețe și mi-l Închipuiam mort. Nu era acest joc bizar o Încercare instinctivă de a Învăța indiferența? În sinea mea eram convins că oamenii treceau prea grăbiți pe lîngă cimitirul Înconjurat cu brazi, de unde florile răspîndeau un miros pătrunzător de plantă Îmbibată de soare. După ani de zile trebuie să recunosc că am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
gândeam că n-am făcut nimic important în viața mea. De ce să nu mă fac doctor? Sunt mulți oameni care își schimbă radical profesia la un moment dat, nu? Și, dacă stau să mă gândesc, dintotdeauna am avut dorința asta instinctivă de a-mi ajuta semenii. În mod sigur am o calitate specială înnăscută, pe care doctorița asta a văzut-o dintr-o privire. Altfel, de ce ar fi venit glonț la mine să-mi sugereze că ar trebui să mă înscriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
viziunea eminesciană a lumii și cea bacoviană (cele de pînă acum privesc doar la suprafață), pornind de la principiul de cunoaștere: lumea este reprezentare - lumea este reprezentarea mea, al doilea fiind conștient și teoretizat la Eminescu, dar prezent și la Bacovia, instinctiv și neelaborat. După oarecari căutări am găsit un exemplar din Ateneu cu nota lui Oct[avian] Voicu la Orfeu, scrisă cu căldură și entuziasm, dar din exterior. Singurul, pînă acum, care a citit cartea, a înțeles-o, scriind în cunoștință
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
decât un actor, care uneori e prea vanitos, prea plin de subiectivismul lui. O păpușă este mai expresivă, mai generoasă și mai obiectivă. Am reflectat, citindu-l pe Craig, asupra jocului meu cu păpuși din copilărie. Era poate o legătură instinctivă? Ani mai târziu, În Japonia, Într-o mănăstire zen, am Învățat, Încercând diverse exerciții de meditație, că suntem traversați de o energie care coboară de sus și de alta care vine de jos. Axa aceasta trece ca un fir de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cardinale. Acest ocean se îmbuteliază în milioane de sticle conținând fiecare câte o "berică". Fenomenul extinderii consumului de bere mi se pare că este de natură strict psihologică. Berea nu-i o băutură "bună"; gustul amar nu-i o preferință instinctivă; copiilor nu le place berea; vinul este băut cu plăcere de copii, probabil pentru că e dulce și aromat, dar, cu timpul, printr-o pervertire senzorială, este acceptată și berea, poate pentru amețeala, ușoară, pe care o produce. Cum omul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un conducător, dar nu conducătorul. Vasile Iasinschi , bucovinean de neșovăitoare credință legionară, unul dintre vechii sfetnici ai Căpitanului, fără a avea cultura și orizontul lui Constant, avea neîndoielnic cealaltă calitate ce îi lipsea primului, puterea aceea interioară simțită în chip instinctiv de mase, care în această privință nu greșesc mai niciodată. Fusese printre aceia ce făcuseră rezerve destul de categorice în vara anului 1940, în privința conducerii lui Sima, dar [274] curând, dându-și seama că cea mai mare greșeală ar fi o
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
judecată rațională, i s-au pervertit afectele, de asemenea și caracterul: prin motive plauzibile, prin intermediul unor raționamente lucide, el își motivează propriile bizarerii și conduita necuviincioasă. În această "monomanie fără delir" (monomanie sans délire), afectivă, pacientul este prins în acte instinctive ori involuntare, pe care nici rațiunea și nici sentimentele nu le mai controlează. În monomanie, sensibilitatea pacientului este excitată, monomaniacul trăiește "în afara sa" și transferă asupra celorlalți prisosul sentimentelor sale. Monomaniacul este vesel, temerar, se agită mult, totdeauna gata să
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
viață (2005f: 256-257). Metoda elaborată de Salvador Dalí nu este, după cum el însuși declară, doar o simplă încercare de a atrage atenția asupra slăbiciunilor percepției și înțelegerii curente - "automatismul psihic pur, visele, onirismul experimental, obiectele suprarealiste cu funcționare simbolică, ideografismul instinctiv, iritarea fosfenomenică și hipnagogică etc., ni se prezintă astăzi în ele însele ca niște procedee non-evolutive" (2005f: 254) -dar și un efort de a ordona "gândirea irațională" prin intermediul unui sistem de simboluri care să mijlocească între experiența imediată și abstracția
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
interpretativ de "cunoaștere spontană, irațională" nu admite reducția logică, ci doar propune o lectură bazată pe asocieri "delirante", subiectiv-obsesive. În felul acesta, într-un mod paradoxal, interpretul devine de fapt subiectul propriei analizei (Ades 1995: 143-144). Făcând apel la "privirea instinctivă", fertilizată de o "gândire automatică" suprarealistă, Dalí reușește astfel să producă imagini inedite ale lumii. Deși estetica adoptată după acest moment avea să se schimbe, pictorul a rămas totuși fidel metodei paranoico-critice de-a lungul întregii sale vieți, pentru simplul
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
principiul realității", transformă impulsurile nevăzute, călăuzite de "principiul plăcerii", într-un produs cultural și personal, socialmente acceptabil și estetic: "Un artist este, de fapt, un om care întoarce spatele realității pentru că nu poate să se împace cu renunțarea la satisfacția instinctivă pe care aceasta o solicită și care permite dorințelor sale erotice și ambițiilor sale să se manifeste deplin în fantezie. El găsește, totuși, drumul înapoi către realitate din această lume a fanteziei, folosind talentul special de a-și modela fanteziile
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]