1,049 matches
-
în lumea tradițională sătească, cucuveaua devine un purtător sigur al unor prevestiri îngrozitoare. Celui ce i se arată i se dă astfel semn că sfârșitul său ori al unei rude este apropiat. Ornitomanția se remarcă în cadrul divinației prin interpretarea semnelor instinctive ale păsărilor. Este socotită ca fiind metodă principală cu o valoare incomparabil mai mare față de interpretarea gesturilor altor ființe (animale domestice sau sălbatice, reptile etc.) care mai serveau prezicătorului. Ornitomanții țineau cont în principal de câteva gesturi și aspecte generale
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
șopârlă este un semn rău, fără a se mai ști de ce sau fără a se mai osteni cineva să interpreteze contextul apariției sale, poziția etc., așa cum se întâmplă în cazul practicilor ornitomantice. 3.1.1.3. Divinația prin interpretarea actelor instinctive ale omului Credem că divinația de acest tip este cea mai interesantă din ansamblul divinației inductive. Dacă în cazul ornitomanției păsările sunt cele socotite a fi un bun vehicul al gândirii divine, în situația de față lucrurile se schimbă. Se
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
față lucrurile se schimbă. Se credea că, în cele din urmă, tot omul rămâne instrumentul cel mai potrivit, chiar dacă uneori simțurile i s-au șubrezit sau mintea nu mai este capabilă să înțeleagă mesajele divine. În această grupă a actelor instinctive, Auguste Bouché-Leclercq introduce cledonomanția și divinația palmică. Cledonomanția (de la gr. klédon, cuvânt sau frază rostite întâmplător) este "rostirea omenească folosită de Providență ca semn enigmatic având uneori un înțeles îndepărtat de sensul firesc al cuvintelor"66. Accentul este pus aici
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
așa la înrolări, consulii aveau grijă ca primul soldat să aibă un nume norocos"68. Aceasta poate fi considerată doar o formă derivată a divinației cledono-mantice, ceva mai vulgarizată, semănând foarte mult cu practica augurală. Important nu mai este caracterul instinctiv și deci misterios al rostirii, ci faptul că un cuvânt poate fi încărcat pozitiv sau negativ și poate influența în acest fel realitatea. Mai mult chiar, el o poate numi și chiar provoca. La limită, am putea spune că fiecare
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
2.3.4. Prezența unor imagini arhetipale Aerul, apa, focul, pământul sunt doar câteva exemple în acest sens. Importanța lor în ansamblul etapelor divinatorii nu mai trebuie dovedită. Cele mai convingătoare abordări ale arhetipului poartă marca gândirii lui Jung. "Acțiunile instinctive sunt ordonate de arhetip, de aceste forțe menționate mai sus care sălășluiesc în sufletul omenesc și stau la baza vieții. Arhetipurile se manifestă pe de o parte în funcționarea instinctului, care poate ajunge până în sfera corpului. Instinctul este, ca să zicem
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cu conștientul este previziunea; dar previziunea ei nu se referă la faptele accidentale, ca în cazul celei a intelectului. Ea abordează raporturile legale și deduce consecințele legal previzibile ale acestora, adică este clarvăzătoare. Ceea ce posedă supraconștientul în comun cu inconștientul instinctiv al animalului este siguranța. Dar siguranța aceasta nu este automată, ci intuitivă, tinzînd să devină certitudinea spiritului. Ceea ce are ea comun cu instanța subconștientă este posibilitatea de a se deforma patologic. Posibilitatea aceasta este foarte mare din cauza fragilității unei funcții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
APARTE DE FUNCȚIONARE. Fiecare instanță definește o formă diferențiată a funcționării psihicului; ea nu există în afara modului ei de funcționare, iar toate formațiunile psihicului se interpenetrează prin dinamismul lor fluctuant. CONȘTIENTUL este logic; instrumentul lui este limbajul conceptual. INCONȘTIENTUL este instinctiv și automat. El există deja la nivel animalic. Modul lui de exprimare este ca să spunem așa limbajul organic: reacția automată a organismului la excitații. "Limbajul" său nu este conceptual și nici simbolic, ci infinit mai direct: el este acțiunea reflexă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
emoția se deșteaptă în fața problemei vieții și morții, a misterului vieții și al morții. Numai omul poate dispersa emoția într-o multitudine de afectivități. Animalul nu trăiește decît în plan emotiv, căci spiritul este încarnat în el sub forma previziunii instinctive, care se referă la supraviețuirea sau moartea lui (și chiar și la condițiile de viață și moarte ale speciilor). Fenomen biogenetic imanent și profund din punct de vedere instinctiv, emotivitatea constituie la om ELANUL ANIMANT care "moare" pe măsură ce se revarsă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
plan emotiv, căci spiritul este încarnat în el sub forma previziunii instinctive, care se referă la supraviețuirea sau moartea lui (și chiar și la condițiile de viață și moarte ale speciilor). Fenomen biogenetic imanent și profund din punct de vedere instinctiv, emotivitatea constituie la om ELANUL ANIMANT care "moare" pe măsură ce se revarsă ca urmare a exaltării dorințelor, într-o multitudine de afectivități banale sau care se crispează, exaltîndu-se maladiv spre spirit. Spaima în fața misterului vieții și morții este emoția sacră, veritabila
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
trăim) constituie fenomenul biologic cel mai elementar, comun vieții animale și celei umane. Ea este puntea care, pe cale evolutivă, leagă viața umană de viața animală (vom vedea ulterior ce importanță capitală este conferită de simbolizarea mitică acestei legături evolutive). Adaptarea instinctivă a animalului poate fi definită ca o prefigurare a spiritului, dat fiind că ea implică o "finalitate" încă inconștientă, dar deja vital rațională. Deoarece este prefigurarea inconștientă a spiritului, adaptarea preconștientă permite depășirea din punct de vedere evolutiv a pericolelor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
astfel: trăsătura care distinge viața animală de cea umană, intelectul, constituie o formă intermediară între mijlocul de orientare al animalului (instinctul) și cel mai evoluat al omului: spiritul supraconștient, care tebuie el însuși să devină conștient. Omul a pierdut siguranța instinctivă (aceasta fiind cauza spaimei lui) și trebuie să găsească certitudinea spirituală, care nu se află decît în adevărul legal. Animalul este adaptat instinctual exigențelor invitabile ale mediului său; prin intermediul intelectului omul modifică ambientul și îl adaptează nevoilor sale, ceea ce include
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sensul vieții. Aici își găsește el odihna. Călăuzit de instinctul său, el nu are de ales, dar nu se poate rătăci. Animalul participă imperturbabil la viața spiritului, deși acesta nu se exprimă decît inconștient în el prin capacitatea de adaptare instinctivă (dinamica evolutivă a activității psihice inconștiente) și prin întreaga lui orgnizare corporală. Spre deosebire de animal, omul poate trăda spiritul. Intelectul conține tentația nefastă de a abandona mersul rațional al vieții, de a se lăsa pradă contrasensului, de a nu mai auzi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
spirit". Omul trebuie să aleagă între "spirit" și materie, între dorința esențială și dorințele mutiple, dintre esență și aparență. Responsabilitatea constituie demnitatea lui periculoasă. Miturile exprimă simbolistica esențială a ființei umane, a spiritului uman, a umanității: desprinderea sa din repaosul instinctiv și orientarea spre spiritul preconștient al animalității (paradisul) constituie țelul său ideal, reunirea supraconștientă cu spiritul inerent vieții, cu sensul legal și misterios evident al acesteia: bucuria opusă spaimei (Cerul). Miturile relatează și toate suferințele derivate din spaimă (la modul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și reacții intenționate. El își proiectează propriile intenții motivante nu numai în animale, ci și în obiecte neînsuflețite. Intenția individual motivată este în primul rînd cea care deosebește ființa umană de animal. Prin această intenție, excitațiile și reacțiile, inconștiente și instinctive la animal (trăite sub forma globală a unei situații inevitabile) sînt legate la om de un mod nou și mai rafinat, mai puțin inevitabil compact: ele se reflectă în psihic. Omul nu mai este doar preconștient animat cum este animalul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o importanță fundamentală. Omul primitiv nu se poate încă distinge net de animal. Din punct de vedere biogenetic, animalul este strămoșul omului (totemismul). Concepția animistă reflectă adevărul că ființa umană este descendenta evoluată a animalului, care a pierdut însă siguranța instinctivă, repaosul instinctiv din cadrul sensului vieții (paradisul) și este expusă fricii. Strămoșul animal devine simulacrul magic al divinului, adică opusul spaimei, seninul magic al vieții satisfacute de ea însăși. Divinizarea magică și totemistă a animalului-strămoș (cultura vînătorilor) va fi în cele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fundamentală. Omul primitiv nu se poate încă distinge net de animal. Din punct de vedere biogenetic, animalul este strămoșul omului (totemismul). Concepția animistă reflectă adevărul că ființa umană este descendenta evoluată a animalului, care a pierdut însă siguranța instinctivă, repaosul instinctiv din cadrul sensului vieții (paradisul) și este expusă fricii. Strămoșul animal devine simulacrul magic al divinului, adică opusul spaimei, seninul magic al vieții satisfacute de ea însăși. Divinizarea magică și totemistă a animalului-strămoș (cultura vînătorilor) va fi în cele din urmă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cauze acționează sub forma spiritelor. Într-o primă fază a animismului, în care societatea abia formată este încă grupată în familii izolate, omul primitiv manifestă timid o atitudine care subliniază dorința lui de a se refugia în starea de siguranță instinctivă din care a fost alungat. El nu idealizează și nu divinizează numai animalul, ci se identifică cu animalul divinizat, îl mimează, crezînd că va dobîndi, că va recupera prin simpatie magică forța senină a spiritului instinctiv care animă animalul. Magia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în starea de siguranță instinctivă din care a fost alungat. El nu idealizează și nu divinizează numai animalul, ci se identifică cu animalul divinizat, îl mimează, crezînd că va dobîndi, că va recupera prin simpatie magică forța senină a spiritului instinctiv care animă animalul. Magia mimetică precede magia imploratoare. Dar pe lîngă liniștirea și încurajarea de ordin sugestiv pe care le conține deja forma aceasta a celei mai primitive magii, ea rămîne practic inoperantă. Animalul, deși divinizat imaginativ, se dovedește adesea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o formație intelectuală, iar cultura una spirituală. Civilizația reprezintă organizarea lumii exterioare (viața socială), iar cultura pe cea a lumii interioare (viața personală). Civilizația tinde să satisfacă dorințele multiple, în timp ce cultura tinde să satisfacă dorința esențială. [Există societăți animaliere civilizate instinctiv (albinele, furnicile); ceea ce este total străin vieții animale este cultura.] Omul primitiv nu este decît membru al familiei sale sau al tribului său (așa cam animalul nu este decît membru al speciei sale). El este individ, dar nu posedă încă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
continuumului evolutiv se întinde de la reacția reflexă primitivă pînă la reflexele complicate constituite de diversele forme ale instinctivității animale și de aici pînă la reflecția umană expusă greșelii, deoarece nu este decît pe jumătate conștientă, dar călăuzită de supraviețuirea siguranței instinctive și preconștiente sub forma evoluată a supraconștiinței etice. Dacă ar fi cunoscute toate detaliile funcționării deliberante a vieții psihice, ar trebui totuși să încercăm să-i stabilim baza biogenetică, ceea ce ne obligă neapărat să coborîm pînă la originile temporale pentru
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
datorită fluctuației lor între luciditate și orbire. Subconștientul nu este altceva decît supraconștientul în stare de orbire parțială din cauza egocentrismului vanitos al subconștientului. Orbirea completă a supraconștiinței este reprezentată mitic de simbolul "morții elanului animat". Fiind produsul evolutiv al preștiinței instinctive a animalului, preștiința mitică a instinctului supraconștient a putut formula conflictele deliberării speciei gînditoare prin mitul genezei Omului: Dumnezeu este simbolul supraconștiinței, iar Adam este simbolul conștientului și al opțiunii sale oscilante; subconștientul este reprezentat de Satan sub forma șarpelui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care caută el să triumfe, ceea ce arată ca idealul apărat de el este greșit. Idealul evident este învingerea agresivității dușmănoase. Dar el necesită de asemenea să nu fie pierdut printr-o viziune falsă a sublimării, curajul aflat la baza agresivității instinctive, reziduu al animalității. Pericolul inerent vieții umane nu provine din acest fond inconștient, ci din deformarea lui subconștientă sub cele două forme ambivalente și exaltante ale sale: violența intimidantă și suavitatea, blîndețea ipocrită, care nu sînt decît forme ale angoasei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
numai restul prin cele verbale și vocale, în acest capitol vom analiza un domeniu aproape complet neglijat, cel al metalimbajului cuvintele și expresiile care pot releva adevăratele atitudini ale unei persoane. Ca și limbajul trupului, și metalimbajul poate trezi "sentimentul instinctiv", "intuiția", "cel de-al șaptelea simț", "presimțirea" că vorbitorul nu spune ceea ce gândește. Deși metalimbajul constituie încă o zonă neclară a comunicării interpersonale, capitolul de față încearcă să simplifice multe din cuvintele, locuțiunile și expresiile de bază, pe care majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Constatăm că visul dispare, se diluează, se șterge pe măsură ce încercăm să ni-l reamintim. Iată de ce este necesar să îl redăm în scris sau măcar să îl povestim cu voce tare. Ne fixăm adesea - chiar fără a ști, pentru că facem aceasta instinctiv - un vis povestindu-l partenerului, unui prieten, unui coleg de serviciu etc. Dar nu am ajuns încă la capătul dificultăților, deoarece, din cauza absurdității sale, visul se dovedește adesea imposibil de povestit. Improbabilitățile, anacronismele, nonsensurile producțiilor noastre imaginare fac nararea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
atrage bunăvoința elementelor naturale ori supranaturale. Animal Din cele mai vechi timpuri, animalul este folosit pentru a simboliza atitudinile și înclinațiile umane. De la mitologie la fabule, trecând prin bestiarele medievale, animalele sunt învestite cu o puternică încărcătură alegorică. Încarnează dimensiunea instinctivă și pulsională și trimit ființa umană la condiția sa primordială și arhaică. După cum explică Jung: Animalul, care reprezintă în om partea instinctuală a psihicului, poate deveni periculos atunci când nu este recunoscut și integrat vieții individului. Acceptarea spiritului animal este condiția
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]