2,033 matches
-
de la picioare și l-am masat. După doar câteva minute de masaj durerea din limbă i-a dispărut definitiv. Am continuat, desigur, să-i stimulez punctul reflex respectiv și am învățat-o să-și facă singură masaj acasă. Durerea aceea insuportabilă care îi provocase atâta suferință nu a mai revenit niciodată. Un medic vindecă nevralgia de trigementc "Un medic vindec\ nevralgia de trigemen" Doctorul Roemer relatează cazul unui pacient care suferea de nevralgia de trigemen și pe care l-a vindecat
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
pacient care suferea de această nevralgie de mai mult de doi ani când a ajuns în cabinetul medicului. „Pacientul fusese sfătuit să-și secționeze nervul. Timp de cinci zile nu fusese în stare să vorbească sau să mănânce, din cauza durerii insuportabile care îi cuprinsese toată partea stângă a feței, de la mandibulă și maxilar până la ochiul stâng. Durerea era puternică și ascuțită.” Doctorul continuă relatarea cazului: „I-am aplicat benzi elastice pe articulațiile degetului mare și ale arătătorului de la mâna stângă și
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
mai împung o dată! Ă Oprește-te! îi strigă Starbuck. N-are nici un rost! Dar omenosul Starbuck vorbise prea tîrziu. în clipa cînd Flask își înfipse fierul, un jet ulceros țîșni din această nouă rană cumplită: balena, fulgerată de o durere insuportabilă, începu să scuipe șuvoaie de sînge gros și se năpusti, cu o furie oarbă, asupra atacatorilor, împroșcîndu-i pe oamenii triumfători cu o ploaie de sînge, răsturnînd ambarcațiunea lui Flask și sfărîmîndu-i prova. Era lovitura ei din urmă, căci balena era
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
afinități. Iată cum, pînă și în legi, există, se pare, o logică, la fel ca în toate lucrurile. Capitolul XC PEQUOD îNTÎLNEȘTE PE BOBOCUL DE TRANDAFIR în zadar încerci să scormonești prin pîntecele acestui leviatan în căutarea chihlimbarului: duhoarea-i insuportabilă nu te lasă să cauți. Sir TH. BROWNE, V. E. O săptămînă sau două după scena de vînătoare evocată mai înainte, în vreme ce lunecam încet pe o mare parcă adormită în plină amiază și învăluită în aburi, multe nasuri de pe puntea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lesne imagina ce duhoare cumplită se degajă dintr-o asemenea masă de carne - e mai rău decît o cetate asiriană în timpul unei epidemii de ciumă, cînd cei vii n-apucă să-și îngroape morții. Unii marinari o găsesc atît de insuportabilă, încît nu s-ar apropia de un astfel de hoit, nici pentru tot aurul din lume. Alții însă sînt dispuși s-o facă, deși uleiul obținut dintr-un asemenea hoit este de calitate foarte proastă și nu miroase cîtuși de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vară sînt ca niște puhoaie de lumină. Puternicul soare japonez pare să fie focarul arzînd al nemărginitei și scînteietoarei lentile a Oceanului. Cerul pare lustruit. Nici un nor nu-i întunecă întinderea; orizontul parcă plutește; iar această nuditate strălucitoare este la fel de insuportabilă ca splendoarea tronului ceresc. Sextantul lui Ahab era din fericire prevăzut cu sticle colorate, prin care putea privi vîlvătaia soarelui. Legănîndu-se în ritmul vasului unduit de ruliu, rămase cîteva clipe cu luneta la ochi, pentru a surprinde momentul cînd soarele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
adună, dar și al dezamăgirilor ce contrariază sufletul ei încărcat de iluzii. Un simțământ apăsător al inutilității, al zădărniciei agravează răul indefinit de care suferă și care, între plictisul crâncen și disperările în pragul urletului, atinge când și când cota insuportabilului. Până și plenitudinea, în asemenea clipe, îi pare însămânțată de dezastre. Un „narcotic” ar fi lecturile (devoră carte după carte, dar totdeauna cu un ascuțit, neconcesiv spirit critic), pe urmă cinematograful, teatrul, concertele și, nu în ultimul rând, prietenia, arcuită
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
universală?”. Hare recunoaște, totodată, că exemplele unu și trei - interdicția sinuciderii și interdicția refuzului de a ne cultiva talentele - nu pot fi justificate în același fel. Putem voi, fără să ne contrazicem, ca toți cei care sunt pradă unor suferințe insuportabile să se sinucidă și ca oamenii să nu fie obligați să-și cultive talentele. Obiecțiile împotriva refuzului cultivării talentelor - crede Hare - nu ar putea fi susținute pe baza imperativului categoric kantian, ci doar pe baza principiului utilitarismului, ținând seama de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în Somnul de veci, o acoperire mult mai solidă decât în celelalte cărți. Probabil că scriitorul resimțea neajunsurile raportării la un singur model și a încercat, ulterior, să îmbogățească liniile și culorile unui portret ce risca să devină de o insuportabilă rigiditate. Somnul de veci excelează în crearea unor tipuri umane pe care le va urmări, ulterior, în marea majoritate a cărților. Există, de pildă, categoria inocentului, a personajului ce trăiește pe o singură dimensiune. Este o formulă specială a inocenței
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ploioase căreia îi cere să-l sărute. E singura pe care n-o respinge și singura căreia îi va purta o amintire durabilă. Este și singura a cărei imagine se leagă de umezeala și răceala ploii și nu de căldura insuportabilă a deșertului californian. Ce alt omagiu îi putea aduce decât să-și încheie relatarea invocând-o cu o irepresibilă tandrețe? Romanul iese, în felul acesta, de sub tirania simbolului morții, al „somnului de veci”. Adevărata încheiere ne trimite într-o neașteptată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
confuze - reacții de apărare ale individului rămas și fără vise, și fără speranță, incapabil să performeze chiar și minimele gesturi ale existenței. Doar somnul - chiar somnul coșmaresc - îl poate proteja de o realitate respingătoare, în care atrocitățile zilei devin realități insuportabile, retrăite apocaliptic în somn: Am visat că mă aflam departe în adâncuri, în apa verde înghețată, cu un cadavru sub braț. Cadavrul avea păr lung, blond, și plutea în cercuri în fața mea. Un pește enorm cu ochi bulbucați și un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
până în luna august la sediul Securității și la Ministerul de Interne. Transferat la penitenciarul Galata din Iași împreună cu lotul său, susține că în închisoare a fost bătut, tras de păr și electrocutat. Cu toate că se scăpa pe el și avea convulsii insuportabile, torționarii nu se opreau. Leonida afirmă că, în urma torturilor și a amenințărilor cu moartea, a cedat psihic și a devenit schizofrenic, fapt declarat, după eliberare, de către părinții săi. De asemenea, susține că inclusiv colegii din lot, văzându-i condiția, l-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
mult mai rapidă, acceptată doar în cazul cuplurilor fără copii și în situația în care căsnicia nu a durat mai mult de un an. S-a constatat că, în multe situații, victimele violenței recurg la divorț doar atunci când situația devine insuportabilă. Cele mai frecvente cauze pentru care nu se recurge la divorț sunt: a) Teama de agravare a violenței partenerului în cazul în care victima deschide proces de divorț. b) Teama de dificultățile materiale care ar surveni după divorț. c) Riscul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
un drept de care nu s-a uzat în limita duratei prescrise), termenul a fost propus de Lacan (1981) ca echivalent al vocabulei germane Verwerfung („respingere”). Privită ca un mecanism de apărare propriu psihozei, forcluderea se referă la respingerea reprezentărilor insuportabile 22 chiar înainte ca ele să fie integrate în inconștientul subiectului; semnificanții supuși forcluderii nu se pot deci întoarce „din interior”, din inconștient. Reprezentarea respinsă revine din exterior și se transformă într-o halucinație. Returul psihotic este totuși complet diferit
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
răspuns la această întrebare, autoarea pune accentul pe patologia legată de autoritarism, care constituie, în opinia sa, semnul distinctiv („pecetea”) oricărui altruism. Căci, deși admite că există și binefăcători cumsecade, ea consideră că numeroși altruiști sunt autoritari, precum acei „indivizi insuportabili care le dictează celorlalți, punct cu punct, ce să facă pentru a fi fericiți” (Sandler, 1985/1989). În ceea ce-l privește, Freud respinge ideea că ar putea exista un altruism „normal”. El insistă cu vehemență asupra caracterului injust, aberant și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unor privațiuni în privința plăcerilor culinare, ci reducându-și la minim hrana zilnică, faptul de a-și impune o trezire foarte matinală, evitarea râsului sau a surâsului și, în cazuri extreme, așteptarea momentului când „nevoia de a defeca sau urina devine insuportabilă, subiectul declarând că nu trebuie să cedeze imediat fiecărei nevoi fizice”. Descrierea făcută de A. Freud a fost confirmată de mai multe observații. Pe când era directoare la Liceul Fénelon, Gentzbittel (1991) a identificat un tip de elev care incarnează acest
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un Albișor, exprimându-și astfel agresivitatea față de frați prea multă vreme ținută în frâu. Mult mai surprinzătoare este, în cadrul testului „Satul”, această reacție a lui Charles, un bărbat de 40 de ani, bine adaptat, a cărui mamă este o femeie insuportabilă, preocupată să-i strice efectiv viața fiului ei. La una dintre întrebările care urmează construirii satului: „Unde s-ar putea afla casa mamei dumneavoastră în acest sat?”, Charles se arată descumpănit și mărturisește că nu s-a gândit de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe care am găsit-o la 21 de ani, pentru a depăși toate acestea și a porni mai departe”. O frază a lui Charpak explică probabil reușita acestei înlăturări. După ce precizează că a împins în adâncul său imaginile cele mai insuportabile, el declară: „Fizica mi-a ocupat în mod foarte oportun memoria, ținând la respect ceea ce am preferat să îngrop”. În acest exemplu, înlăturarea nu s-a exercitat deci „în gol”. Ea nu a funcționat izolat, ci a fost consecința fericită
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe E., pe sora sa mai mică și pe mama lor în lagărele de concentrare. Amintirile dureroase din acea perioadă revin pe timpul primilor doi ani de cură psihanalitică. Ele par însă a acoperi alte amintiri, chiar mai terifiante, dar prea insuportabile pentru a urca în câmpul conștiinței. Tulburările de memorie ale doctorului E. iau astfel o turnură și mai gravă. Analistul, care a fost și el deportat, îi reamintește pacientei (după un vis pe care el l-a avut) că, în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
perceptivă necunoscută, cealaltă în raport cu realitatea internă respinsă: „Dacă decelăm o refulare înseamnă că Eul se apără împotriva excitațiilor pulsionale. Dacă descoperim un refuz, înseamnă că există un pericol exterior”. Este un lucru cert că refuzul nu face să dispară reprezentarea insuportabilă, el doar o exclude, distingându-se prin aceasta de refulare, caracterizată printr-o separare care nu lasă aparent nici o urmă. Unele nuanțări trebuie însă aduse acestui antagonism de principiu. Refuzul se poate conjuga parțial cu refularea, mai ales în patologia
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dezvolta, sub denumirea de forcludere, mecanismul de apărare originar al psihozei, veritabil „bastion de apărare” psihic și adesea corporal pentru unii pacienți. După el, ar fi vorba de un refuz primar, în care eul, expulzând printr-o acțiune brutală reprezentarea insuportabilă a castrării și afectul atașat ei, face în așa fel încât ceva anume din cadrul realului să nu fie perceput imediat, să nu se poată integra și deci să nu facă obiectul unei refulări. Astfel, ceea ce a fost abolit în interior
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apare și „detașarea emoțională”, descrisă de autor ca fiind renunțarea la atașamentul afectiv față de familie și ruperea vechilor legături. În niște circumstanțe asemănătoare, o femeie deportată la Ravensbrück evocă starea de amorțire a simțurilor care a ajutat-o „să îndure insuportabilul”. „Una dintre condițiile pentru a supraviețui era să te înăsprești, să te desensibilizezi. Anumite atitudini pot părea șocante azi, de pildă imaginea deținutelor care împingeau cântând cărucioare pline cu cadavre claie peste grămadă... Trebuia să reușești să fii insensibil în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
explicația defensivă, considerând retragerea apatică doar un simptom al bolii? Discuțiile, niciodată încheiate, referitoare la etiologia și sensul schizofreniei iau în calcul faptul că una dintre cauzele acestei boli ar putea fi răspunsul la niște condiții de viață resimțite ca insuportabile. În aceeași ordine de idei, se pune întrebarea dacă putem vorbi despre „logicile depresiei”, chiar titlul unei cărți a lui Widlöcher (1983). Cu alte cuvinte, oare depresia este un răspuns la o experiență insuportabilă (revenim atunci la noțiunea „mecanism de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
niște condiții de viață resimțite ca insuportabile. În aceeași ordine de idei, se pune întrebarea dacă putem vorbi despre „logicile depresiei”, chiar titlul unei cărți a lui Widlöcher (1983). Cu alte cuvinte, oare depresia este un răspuns la o experiență insuportabilă (revenim atunci la noțiunea „mecanism de apărare”) sau o boală? La această întrebare, Widlöcher răspunde într-o manieră nuanțată: „Înțepenirea este o atitudine care simulează moartea și realizează deja un fel de moarte psihică; în același timp, ea înseamnă și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apariție mai degrabă poeme în proză sau chiar creații lirice. Scrise din perspectiva personajului central, care, purtând cognomene diferite (Fluieră-Vânt, Trântorul, Mielu etc.), este mereu autorul, ele înfățișează viața lăuntrică a unui „suflet ce se dizolvă”. Sub impactul unei tensiuni insuportabile, se trece de la momente de acută luciditate la altele de delir, într-o confesiune de o sinceritate cvasimasochistă, în ciuda multiplelor procedee eufemizante. Este reprezentarea unei lumi dematerializate („prefăcută în umbră”), degradate (devenită „mocirlă”), în care se inserează „irealul halucinației”, fantasticul
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]