15,922 matches
-
Cristian Teodorescu Anumitor persoane nu-mi vine să le dau dreptate, nici măcar atunci cînd sînt de acord cu ele. Din categoria asta face parte actualul ministru al Culturii. N-am stat să număr cîți intelectuali au colaborat cu vechiul regim, dar afirmația ministrului, că foarte mulți au făcut-o, la greu, mă irită. E în ea o suficiență de om care pare să fi locuit pe Lună pînă în 1990, cînd a coborît printre noi
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
ministrului, că foarte mulți au făcut-o, la greu, mă irită. E în ea o suficiență de om care pare să fi locuit pe Lună pînă în 1990, cînd a coborît printre noi. Dl Iorgulescu nu-mi dă impresia unui intelectual, ci a unui muncitor la partitură, cu un vechi antrenament la limba de lemn. Gradul său de competență lexicală nu depășește decît accidental acest nivel. Într-un autoportret postat pe site-ul Ministerului Culturii, dl Iorgulescu folosește căznit, stilul înalt
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
stilul înalt, într-un fel de parodie involuntară care te înveselește cînd autorul vrea să fie grav și te face să ridici din umeri cînd încearcă să fie spiritual. Din acest autoportret se vede că dl Iorgulescu are ceva cu intelectualii despre care scrie așa: Teoretic, intelectualii, trăiesc cel mai intens indispoziția ontologică. Și nu într-un chip bravat, ci într-un (sic !) nedisimulat, uneori încrâncenat. "Spleen"-ul lor e în mod curent autentic. De aici derivă puterea contestației exprimate, virulența
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
parodie involuntară care te înveselește cînd autorul vrea să fie grav și te face să ridici din umeri cînd încearcă să fie spiritual. Din acest autoportret se vede că dl Iorgulescu are ceva cu intelectualii despre care scrie așa: Teoretic, intelectualii, trăiesc cel mai intens indispoziția ontologică. Și nu într-un chip bravat, ci într-un (sic !) nedisimulat, uneori încrâncenat. "Spleen"-ul lor e în mod curent autentic. De aici derivă puterea contestației exprimate, virulența argumentației. Dar și ușurința cu care
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
necondiționat puterea spiritului critic. Dar nu în sine, ci ca factor de ameliorare a intervenției noastre asupra mediului social, instituțional, cultural etc." Recunosc în acest solfegiu al dlui Iorgulescu vechi arii, neliberale, ale activiștilor din cultură care îi somau pe intelectuali să termine cu critica "neconstructivă" și cu "negativismul" lor "subiectivist". Am auzit-o odată, prin 1988, pe una dintre sopranele culturii de partid, tovarășa Olivia Clătici, într-un recital pe această temă. Sînt de acord cu dl Adrian Iorgulescu că
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
cu critica "neconstructivă" și cu "negativismul" lor "subiectivist". Am auzit-o odată, prin 1988, pe una dintre sopranele culturii de partid, tovarășa Olivia Clătici, într-un recital pe această temă. Sînt de acord cu dl Adrian Iorgulescu că au fost intelectuali care au colaborat la greu cu regimul comunist. Acest "mulți" mă încurcă. Pe ce statistici se bizuie dl ministru? Aș putea spune, documentat, că mulți compozitori au colaborat cu regimul comunist și, cu puțină rea-voință, l-aș putea integra în
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
pînă la presiuni, compozitorul a rezistat tentației "drepturilor mecanice" pe care le aduceau orice cîntecel despre Ceaușescu. Drepturi din care mulți colegi ai dlui Iorgulescu duceau o viață cu mult peste nivelul mediu, în România de atunci. Dacă la acei intelectuali s-a gîndit ministrul de azi al Culturii, ar fi trebuit s-o spună, și cred că nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să-i pună afirmația la îndoială. Dar dl Iorgulescu a preferat să nu se pună
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
spună, și cred că nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să-i pună afirmația la îndoială. Dar dl Iorgulescu a preferat să nu se pună rău cu compozitorii pe care i-a păstorit și a dat-o pe intelectuali, în general, ca milițianul care a tras mortul pe Strada Academiei, fiindcă nu știa cum se scrie Edgar Quinet. Colaborarea "la greu" a intelectualilor mulți cu regimul comunist nu e însă un secret pe care l-a descoperit dl Adrian
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
nu se pună rău cu compozitorii pe care i-a păstorit și a dat-o pe intelectuali, în general, ca milițianul care a tras mortul pe Strada Academiei, fiindcă nu știa cum se scrie Edgar Quinet. Colaborarea "la greu" a intelectualilor mulți cu regimul comunist nu e însă un secret pe care l-a descoperit dl Adrian Iorgulescu. Aceste colaborări aveau loc pe față: autorii lor intrau chiar într-un fel de panică a dizgrațierii dacă, la zile festive, nu li
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
articole în presa locală sau centrală. Mai ales că nici nu trebuiau decît să semneze aceste articole, care erau compuse în redacțiile ziarelor, dacă autorii lor treceau printr-o criză de inspirație. În ultimii ani ai regimului, însă, unii dintre intelectualii mulți nici măcar nu mai erau întrebați dacă vor să semneze. Se știa că le scăzuse entuziasmul propagandistic, unora de tot.Dar li se atribuiau asemenea ode în proză, fiindcă ziarele mizau pe lașitatea semnaților. Aceștia, e drept, nu protestau public
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
lașitatea semnaților. Aceștia, e drept, nu protestau public, dar se plîngeau redactorilor șefi că nu au fost nici măcar consultați la redactarea textului. După care se lăudau cu micul lor act de curaj. I-a numărat însă dl Iorgulescu și pe intelectualii care n-au colaborat cu regimul, ca să știe cît de mulți au fost ? Era elementar să încerce, ca să nu-i jignească nimeni cu întrebarea dacă n-au colaborat și ei "la greu" cu fostul regim.
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
nu iubesc orînduirea cea nouă. "Moșierii" (aici cuvîntul este cel din limba de lemn) au, în ochii lui Călinescu, doar defectul de a-și apăra cu orice preț proprietățile. Despre eventuale merite istorice ale clasei, nici nu poate fi vorba. Intelectualul care frecventează "partidele istorice" (,sentimentul meu, scrie Călinescu fără să clipească, este că partidul liberal este într-adevăr un partid istoric, adică trecut la capitolul istorie, depășit de vreme") este ironizat, fiindcă s-ar fi lăsat înșelat de propaganda dușmănoasă
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
Tolstoi nu i-a împiedicat să-și zugrăvească obiectiv epoca reprezenta o întoarcere a judecății critice la adevărul ei esențial. Limba de lemn era fisurată de modul tot mai liber în care Călinescu reîncepea să se exprime, iar orizontul lui intelectual, în care erau reașezați pe soclurile lor Sainte-Beuve, Dostoievski, Dante, Benjamin Constant, dădea unei întregi generații de critici speranța că se apropia ceasul despărțirii de Bielinski, Leonid Leonov, Barbusse sau Romain Roland. Mare parte din publicistica lui Călinescu fiind literară
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
însușiri formale, care să-l facă mai atrăgător și mai personal". Nu altceva spune despre Opere și autori, doar că acum îl socotește pe autor un critic "în toată puterea cuvîntului". în sfîrșit, la Critice, severitatea nu poate ascunde prețuirea: "Intelectual fin, fără îndoială, ca om, d. Pompiliu Constantinescu nu produce alt interes decît acela de a ști dacă despre o carte s-a pronunțat afirmativ sau negativ". Este chiar cea mai bună apreciere a rostului unui cronicar. I s-a
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
dimineața pînă seara - se mai perindau și niște seriale: Dallas (Saga a rechinilor capitaliști) sau Colombo. în legătură cu acesta din urmă, mă întrebam cum de a fost selectat (serial admirabil, de altfel) și mi-am dat următorul răspuns: asasinii erau toți intelectuali! Arhitecți, fotografi, scriitori, savanți etc. Lor li se contrapunea modestul, îmbrăcat într-un trenci ponosit, aparent stîngaciul detectiv care, la urmă, le venea de hac sofisticaților, străluciților criminali! Ura lui Ceaușescu - și a Elenei - față de intelectuali se exercita în fel
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
răspuns: asasinii erau toți intelectuali! Arhitecți, fotografi, scriitori, savanți etc. Lor li se contrapunea modestul, îmbrăcat într-un trenci ponosit, aparent stîngaciul detectiv care, la urmă, le venea de hac sofisticaților, străluciților criminali! Ura lui Ceaușescu - și a Elenei - față de intelectuali se exercita în fel și chip. Dumneaei le eliminase din program pe Catrinel Oproiu, pe Carmen Dumitrescu (bineînțeles și pe mine), înlocuindu-le cu activiste grase și cu coc, neputînd sugera vreo competiție cu Ťsavanta de renume mondialť. El proferase
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
un om obișnuit nu e nici o deosebire". Adevărat, pînă-n punctul în care ne putem pune cîteva întrebări. Oare în perioada Dej antiintelectualismul sistemului comunist era mai puțin manifest? Ori, dimpotrivă, și mai cumplit, lăsîndu-se cu întemnițarea unui larg șir de intelectuali și cu marginalizarea brutală a altora? Cu o cenzură atroce și cu ruguri de cărți? Unde se afla pe atunci Nina Cassian? Pe o altă planetă? Cum de nu sesiza "ura față de intelectuali" a unei cîrmuiri, în ale cărei grații
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
lăsîndu-se cu întemnițarea unui larg șir de intelectuali și cu marginalizarea brutală a altora? Cu o cenzură atroce și cu ruguri de cărți? Unde se afla pe atunci Nina Cassian? Pe o altă planetă? Cum de nu sesiza "ura față de intelectuali" a unei cîrmuiri, în ale cărei grații se străduia să intre? Cu aparentă satisfacție, poeta notează la 13 decembrie '89: "Jivkov a fost dat afară din Partid urmînd să fie Ťjudecat pentru corupție și incompetențăť. I se aplică perfect lui
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
Mihai Mandache Contestarea intelectualilor publici poate fi o sursă facilă de notorietate, după cum a verificat și Sorin Adam Matei cu Boierii minții. O strategie similară pare să fi adoptat și Adrian Gavrilescu, autor al unui volum cu un titlu chiar mai arțăgos - Noii precupeți
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
minții. O strategie similară pare să fi adoptat și Adrian Gavrilescu, autor al unui volum cu un titlu chiar mai arțăgos - Noii precupeți - publicat, ca și Boierii minții, la Editura Compania. Noii precupeți s-ar vrea un studiu științific despre intelectualii publici de după 1989. Bibliografia consistentă, precum și zecile de note din finalul fiecărui capitol încurajează această impresie. Volumul începe cu un istoric al noțiunii de intelectual în cultura occidentală, din care reiese o romantică opoziție între trecutul glorios și prezentul decăzut
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
și Boierii minții, la Editura Compania. Noii precupeți s-ar vrea un studiu științific despre intelectualii publici de după 1989. Bibliografia consistentă, precum și zecile de note din finalul fiecărui capitol încurajează această impresie. Volumul începe cu un istoric al noțiunii de intelectual în cultura occidentală, din care reiese o romantică opoziție între trecutul glorios și prezentul decăzut. Figura lui Emile Zola apare ca o sinteză a calităților pe care se presupune că le avea intelectualul la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
începe cu un istoric al noțiunii de intelectual în cultura occidentală, din care reiese o romantică opoziție între trecutul glorios și prezentul decăzut. Figura lui Emile Zola apare ca o sinteză a calităților pe care se presupune că le avea intelectualul la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX: independență, intransigență față de puterea politică, curajul de a susține cauze nepopulare. Prin contrast, intelectualii contemporani sunt prezentați ca niște negustori a căror unică preocupare este de a-și transforma calificările și experiența
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
decăzut. Figura lui Emile Zola apare ca o sinteză a calităților pe care se presupune că le avea intelectualul la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX: independență, intransigență față de puterea politică, curajul de a susține cauze nepopulare. Prin contrast, intelectualii contemporani sunt prezentați ca niște negustori a căror unică preocupare este de a-și transforma calificările și experiența în marfă vandabilă pe piața audio-vizuală. Seduși de mirajul televiziunii, intelectualii sacrifică argumentația rațională în favoarea unui discurs rudimentar, pentru a se bucura
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
față de puterea politică, curajul de a susține cauze nepopulare. Prin contrast, intelectualii contemporani sunt prezentați ca niște negustori a căror unică preocupare este de a-și transforma calificările și experiența în marfă vandabilă pe piața audio-vizuală. Seduși de mirajul televiziunii, intelectualii sacrifică argumentația rațională în favoarea unui discurs rudimentar, pentru a se bucura de simpatia publicului neavizat. Compromisurile cu puterea politică sunt la ordinea zilei, fiind răsplătite cu posturi călduțe, favoruri etc. După trecerea în revistă a păcatelor de care se face
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
discurs rudimentar, pentru a se bucura de simpatia publicului neavizat. Compromisurile cu puterea politică sunt la ordinea zilei, fiind răsplătite cu posturi călduțe, favoruri etc. După trecerea în revistă a păcatelor de care se face vinovată intelighenția occidentală este rândul intelectualului român să se prezinte în fața judecății lui Adrian Gavrilescu. Discursul autorului capătă accente de pamflet, vizibile și în subtitlurile senzațional-comice ale capitolelor. Situația de la SNSPA, unde corpul profesoral are o componență preponderent feminină, este analizată într-un subcapitol intitulat "Mormanul
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]