2,162 matches
-
că de aici Încolo, continuând cercetarea, părăsim domeniul principiilor metafizice, și intrăm În cel al existenței propriu-zise, al principiilor fizicii. Stabilind această distincție de fond Între cele două naturi, Descartes stabilește și o distincție Între două lumi: una internă subiectului, inteligibilă și comprehensivă prin acțiunea cogito-ului, și o alta, externă subiectului, perceptibilă prin simțuri, dar inteligibilă datorită tot acțiunii cogito-ului, lumea lucrurilor fizice. Abia acum, Îndelungata strădanie de definire a celor două substanțe distincte, res cogitans și res extensa, a fost
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
existenței propriu-zise, al principiilor fizicii. Stabilind această distincție de fond Între cele două naturi, Descartes stabilește și o distincție Între două lumi: una internă subiectului, inteligibilă și comprehensivă prin acțiunea cogito-ului, și o alta, externă subiectului, perceptibilă prin simțuri, dar inteligibilă datorită tot acțiunii cogito-ului, lumea lucrurilor fizice. Abia acum, Îndelungata strădanie de definire a celor două substanțe distincte, res cogitans și res extensa, a fost dusă la bun sfârșit. Abia acum, se poate spune cu toată siguranța că În cogito-ul
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
principiile argumentației sale. El considera necesar acordul dintre adevărurile conținute de lumea obiectuală și adevărurile furnizate de rațiune. Pe de altă parte, adevărul filosofiei trebuie să se lege cu adevărul revelat ca Într-un lanț neîntrerupt de raporturi adevărate și inteligibile, dacă e hărăzit spiritului nostru să Înțeleagă pe deplin daturile credinței. Consecința unei astfel de gândiri este aceea că, de fiecare dată când o concluzie filosofică contrazice dogma, suntem În fața unui indiciu sigur al falsității concluziei propuse. Fapt ce rămâne
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
buretelui ar avea din această pricină mai multă Întindere, ci doar că are pori sau intervale Între particulele sale, care sunt mai mari decât atunci când este uscat și foarte strâns. §7. Acest fapt nu poate fi explicat de o manieră inteligibilă decât În modul propus aici Nu știu de ce, dar atunci când s-a dorit să se explice felul În care este rarefiat un corp, s-a spus că se produce mai degrabă prin sporirea cantității, decât să se folosească exemplul cu
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
și alte idei formate de suflet Când sufletul nostru se străduiește să imagineze ceva ce nu există, cum ar fi imaginea unui palat fermecat sau o himeră, ca și atunci când se silește să ia În considerare ceva ce este doar inteligibil și nicidecum imaginabil, de exemplu, atunci când ia seama la propria natură, percepțiile pe care le are de la aceste lucruri depind În principal de voința care Îl face să le observe. Iată de ce obișnuim să le considerăm mai degrabă acțiuni decât
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
că în diferite localități, diferite forme de scriere erau întrebuințate în mod simultan: formele literelor folosite în Egipt erau diferite de formele literelor folosite în Palestina 1. Scrierea de mână avea și un caracter personal: unii scriau îngrijit, alții abia inteligibil; un text scris prea mic sau neîngrijit ducea inevitabil la greșeli în cursul procesului de copiere. Cu toate acestea, este destul de greu de precizat ce greșeli anume au fost determinate de astfel de cauze. Este posibil ca astăzi să citim
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Platon, imaginația este principiul care creează lumea ideilor pure, iar pentru Aristotel, imaginația stă la temelia cunoașterii. Scolastica medievală, prin Toma d`Aquino, a considerat imaginația ca "un simț intern" care face legătura dintre lumea senzațiilor, a percepțiilor și lumea inteligibilă, conceptuală. Sub pecetea raționalismului lui René Descartes, imaginația este privită cu neîncredere "filosofică", aparținând doar lumii copilăriei, visului, poveștii. Empiriștii T. Hobbes, J. Locke și D. Hume readuc în discuție conceptul de imaginație, punând-o în relație cu sensibilitatea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să dea o expresie timpului trecător, să dea un chip mersului vremii".35 Pentru a dezvălui legătura organică dintre om și cosmos, calendarul a restabilit echilibrul dintre timp și spiritul vremii, fiind "simbolul morții și al renașterii, precum și al ordinii inteligibile care guvernează scurgerea timpului; el este măsura mișcării."36 În istorie au existat trei tipuri de calendare lunar, solar, lunar-solar; în calendarele lunare, fiecare lună începe cu "Luna nouă", după ce Luna plină a descrescut până la dispariție; în calendarele lunar-solare, se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
1982, pp. 294-295. M. Bahtin consideră noțiunea de cronotop (ad litteram, timp-spațiu) ca fiind "conexiunea esențială a relațiilor temporale și spațiale, valorificate artistic în literatură".(p. 294); În cronotopul literar-artistic are loc contopirea indiciilor spațiale și temporale într-un ansamblu inteligibil și concret. Timpul, aici, se condensează, se comprimă, devine vizibil din punct de vedere artistic; spațiul însă se intensifică, pătrunde în mișcarea timpului, a subiectului, a istoriei. Indicele timpului se relevă în spațiu, iar spațiul este înțeles și măsurat prin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
inventariere de cuvinte în stil dadaist: "La început au fost propozițiile întregi/ pe care le decupam din ziar/ cu mare grijă. Apoi am/ început să decupez cuvinte,/ apoi litere și acum, împins de un demon al consecvenței,/ caut ultimele forme inteligibile/ înăuntrul literelor mari de tipar." Universul se cuprinde, ca și la Nichita Stănescu, între un triunghi și un cerc așa cum în volumul următor propune sfere. Tonul poeziei este discursiv, cele patru poeme sunt închinate adevărului și ne trimit la Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
caută expresia alambicată, încifrează ceea ce foarte bine vedem și simțim sau cunoaștem din metamorfozarea lumii, din iraționalul ei. Mai clar spus, încifrează, pentru a potența misterul, ceea ce ni se oferă direct și deschis cunoașterii și pune absurdul, iraționalul în fragmente inteligibile: În toate părțile deodată, zise/ cel fără părți./ Într-o singură parte zise/ Partea./ Ce este?/ Cum, ce este?/ Este, pur și simplu./ Adică E, adică S, adică T, adică E./ Primul E este mal vechi decât ultimul E/ Atât
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
științele experimentale. Cum era foarte ingenios, a distribuit grade și a pus la punct un oarecare ezoterism. Și-a găsit niște tovarăși, iar sistemul a devenit complet în sensul că aducea un anume tip de informație într-o formă mai inteligibilă și că oamenii învățau să vorbească în public. Un francmason îmi spunea acum cîtva timp: "Acum nu ne mai aflăm aici pentru a vinde știință. Vindem psihoterapie de grup", în vreme ce în Grupul celor Zece, membrii erau suficient de individualiști pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
la Hegel, spre a relua o trimitere anterioară vezi supra nota 47). Ei admit astfel o existență transcendentă, pilduitoare pentru iluzoria lume a simțurilor: " Gândind în acest spirit, filozofii au dublat lumea fenomenelor, lumea imperfectă, sensibilă, cu o lume perfectă, inteligibilă", astfel încât "<<ontologia trecută>> a proclamat lipsa de ființă sau desființarea" realului în toată diversitatea sa117. La Hegel, separarea dintre cele două lumi nu mai este deja atât de tranșantă. Între ceea ce numeam mai devreme cerul ideilor eterne și pământul alcătuirilor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cât ne întoarcem spre ultimele amplasamente ale științei trecând prin aspectele conceptuale și logice în sens mai restrâns -, cu atât ne apropiem de domeniul unei viziuni religioase asupra lumii". Autorul precizează că aici îi conferă o semnificație religioasă "oricărei intenții inteligibile ce-și are rădăcinile în atitudinea lăuntrică față de ultimul rost (definitiv) al lumii" (Der Sinn..., p. 22). De altfel, comparând viziunea filozofică și cea religioasă despre lume, Dilthey subliniază și el asemănările dintre cele două Weltanschauungen, dincolo de deosebirile lor, care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ni-l facă intelibigil subordonându-l unor reprezentări generale sau unor concepte de sorginte psihică." Pornind așadar de la experiența dobândită, de la valorile și finalitățile recunoscute, individul și comunitatea caută să selecteze și să asocieze faptele de viață într-un tot inteligibil și semnificativ.113 Pe lângă faptul, evident, că aici nu mai avem de a face cu o identitate între ordinea empirică și cea logică în sens hegelian, observăm că, pe de o parte, formarea conceptelor are ca punct de plecare experiența
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
altă parte, că nu putem acoperi cu conceptele noastre diversitatea formelor de manifestare a vieții. În plus, concluzia majoră pe care o desprindem este următoarea: progresul nu are un sens real, ci unul, cel mult, conceptual, pentru că istoria (Geschichte) devine "inteligibilă" și capătă "sens" prin noi înșine ca Historik -, și nu este așa prin ea însăși. Cu aceasta am răspuns la întrebarea pusă în subcapitolul despre continuitate și discontinuitate. (Vezi de asemenea considerațiile noastre despre presupusa evoluție a epocii cap. I
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pot fi preluate dacă acceptăm principiul că fiecare viziune despre lume "se autoîntemeiază". Să ne reamintim acum că Droysen avea în vedere o continuitate a cunoașterii faptelor petrecute în istorie, ceea ce ne-a condus la ideea că istoria (Geschichte) devine "inteligibilă" și capătă, ca Historik, un sens conceptual prin noi înșine, fără a fi inteligibilă în sens real prin ea însăși 200; apoi am menționat că Dilthey se referă la o continuitate a cercetărilor și a atitudinilor filozofice, ilustrată prin analogii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ne reamintim acum că Droysen avea în vedere o continuitate a cunoașterii faptelor petrecute în istorie, ceea ce ne-a condus la ideea că istoria (Geschichte) devine "inteligibilă" și capătă, ca Historik, un sens conceptual prin noi înșine, fără a fi inteligibilă în sens real prin ea însăși 200; apoi am menționat că Dilthey se referă la o continuitate a cercetărilor și a atitudinilor filozofice, ilustrată prin analogii și paralelisme ce pun în relație filozofii, școli, orientări și epoci diferite; iar legat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de plecare al interpretării hermeneutice asupra semnificației trebuie pus în legătură cu autoexegeza vieții: Idealitatea semnificației nu trebuie atribuită unui subiect transcendental, ci ea crește din realitatea istorică a vieții. Viața însăși este cea care se desfășoară și se configurează către unități inteligibile și individul izolat este cel de către care acestea sunt înțelese ca atare"105. "Corelația acțiunilor" este din punctul de vedere al lui Dilthey "principiul pentru rezolvarea contradicției" fundamentale din științele spiritului: această contradicție, care "se manifestă cel mai acut" în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
concomitent "trăirea subiectivă" și "obiectul trăit"), astfel încât "nu este clar marcată nici deosebirea dintre fizic și psihic"; apoi trăirea cuprinde laolaltă voința, sensibilitatea și reprezentarea; totodată, ea este mereu inclusă într-un context de viață (doar acolo este "posibilă și inteligibilă"); în fine, "înrudirea etimologică a termenilor face plauzibilă stabilirea unei legături între teoria trăirii și filozofia vieții" (Philosophie in Deutschland..., p. 75). 52 Apud V. Drăghici, ibid. 53 Apud ibid., p. 10. 54 Apud ibid., p. 12. 55 Apud ibid.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
s-a reglementat regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică. Înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Înscrisul în formă electronică căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. Astfel, prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, în scopul protejării consumatorului instanța este abilitată să reevalueze clauza penală atunci când aceasta este abuzivă, în accepțiunea specifică a textului invocat. Clauza penală este abuzivă dacă impune consumatorului obligația de plată
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
citit și înțeles. Cu toate acestea, scriitura foucauldiană este și Picasso (idei abstracte plecate dintr-un concret istoric), este și Dali (idei originale plecate dintr-o depășire a concretului istoric, a realului), este și Georges de la Tour (intercalarea paragrafelor clare, inteligibile cu cele abstracte, încărcate de ambiguitate, bizarerie). Tablourile foucauldiene (acele serii de serii de reprezentări ale gândurilor sale singulare, ale ideilor desprinse din substanța istoriei) încă nu pot fi admirate, apreciate, criticate sau contestate pe de-a-ntregul din moment ce scrierile și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fine, după ce Stela Popescu s-a chinuit să condenseze multele ei scene cu interpretul beat al lui Verșinin, în final actorul, îndopat cu cafele, părea că s-a trezit. Numai că declarația pe care trebuia s-o facă Mașei, aproape inteligibilă, a făcut-o... Olgăi! Publicul, vorba autorului cărții, a crezut... că așa e piesa! * Jurnalul lui Candid Stoica, despre care am mai scris (intitulat Acele lucruri aiuritoare...), nu este numai o carte despre Teatrul de Comedie. Dincolo de actori, repetiții, vizionări
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
instaurează o "naștere mistică", o dimensiune spirituală, invizibilă, a configurației lumești, o adresă pură a înțelegerii. În actul imaginat de literatură al cunoașterii, protagoniștii pot fi purtători "inocenți" ai sarcinii cognitive. Dinspre "neștiința" lor paradisiacă se propagă undele unor experiențe inteligibile, grele de sens și elocvente pentru "adevărații cititori": cum în romanul matein "adevărații Arnoteni". Romanele de "formare", bildungsroman, de inițiere prin mortificare nunta "în cer", amînată -, de inocență roman al "adolescentului miop" și suferință, pentru care sacrificiul este fără sens
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]