913 matches
-
a justifica unitatea lor în diferență, trebuie revenit la fenomenul "enunț", la constituirea sa pe baza structurii intențional-factice reprezentată de ceva-ca-ceva și a operatorului intențional "ca". Enunțul a fost privit până aici ca un fenomen care se constituie în orizontul intențional al Dasein-ului. Dar el, odată constituit și se constituie de fiecare dată când stărea-de-deschidere a Dasein-ului este "umplută" cu o ființare descoperită trece într-o altă condiție: devine el însuși o ființare-la-îndemână, lucru luat după însușirea sa de a fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe baza celor două modele judicativ-constitutive, analitica și dialectica. Aceste două veritabile topos-uri logice oferă proiecții ale unor interogații, răspunsuri, argumentări etc. neconstituite încă, "modele teoretice" cu funcțiune de prealabil tematic și metodologic pentru discursul filosofic, în genere, "structuri intenționale" care fac cu putință însăși reconstituirea lor "formală" dincolo de limitele logicii-organon, anume în spațiul filosofiei. De vreme ce ele apar în reconstrucții reprezentative din istoria filosofiei cum am văzut, la Aristotel, Kant, Heidegger -, înseamnă că ele păstrează o anumită semnificație pe care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
esențial, chiar evenimentul produs de gândirea care nu se gândește doar pe sine, atunci când aceasta ajunge să se gândească pe sine. În termenii dictaturii judicativului, este vorba despre momentul acordului dintre subiect și obiect, sau dintre trăire și obiectul ei (intențional). Timpul este, astfel, esența dictaturii judicativului. Pe această linie, a filosofiei timpului după reguli judicative, se cuvine a fi amintit și Bergson. De altfel, Heidegger îi consacră filosofului francez toată atenția în unele dintre lucrările sale: Prolegomene la istoria conceptului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Fiindcă, chiar dacă ea, după o asemenea suspendare (unilaterală), nu ar mai corespunde total propriului ei concept (proiect, origini), ar trebui să gândim cele două condiții cea formală și cea alethică numai împreună; în acest fel am putea observa și sensul "intențional", "către" dictatura judicativului, pe care ele îl capătă (exclusiv împreună) și poziția originară așadar, condiționantă, protectoare, păstrătoare etc. a dictaturii judicativului față de ele. Desigur, fiecare dintre cele două aspecte formal și alethic poate fi ceva, luat autonom, în afara dictaturii judicativului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
iar obiectul acesteia de diferite niveluri de constituire este, întotdeauna evident. Neîndoielnic, evidența aceasta trebuie interpretată ca o evidență judicativă; așadar, am putea spune mai bine "obiect acreditat" și "acreditare", în loc de "obiect evident" și "evidență" (obiectuală). Dacă există un sens "intențional" către dictatura judicativului al celor două elemente ale judecății și o asemenea poziționare a acesteia în raport cu ele acestea îi sunt elemente, așadar ele îi susțin identitatea, fără a o constitui atunci ne putem gândi la faptul că dictatura judicativului este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atractiv pentru determinațiile acestuia.) Totodată apare aici un sens al unui raport temporal: S și P sunt deja "ceva", deși sunt încă deschiși, amândoi "termenii", către o interpretare proprie (în sens de a primi o valoare, de a deveni obiect intențional care și-a preluat deja sensul propriu, dar nu și umplerea). A fi ceva înseamnă timp: prezentuire; mai bine zis, păstrând gândul despre timp, efectivitate, după aprecierea lui Kant sau a lui Heidegger, sau arătare de sine și punere în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru cele două instanțe, subiectul și predicatul. De altfel, o separare a celor două de unitatea judecății ar echivala cu o aneantizare a lor, "pozițiile" pe care le reprezintă neavând sens decât în judecată; cele două, timporizate, reprezintă însuși obiectul intențional corelativ al judecății, prin urmare fac parte din structura "fenomenologică" a acesteia. Dar amândouă nu sunt "date", acum, decât în sensul lor cel mai general, drept cogito-ul însuși (judecata), de o parte, cogitatum-ul corelativ (S P și, desigur, verbul-timpul), pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o centralitate "destinală", pe care nu o putem schimba și care condiționează tot ce intră în raza de existență a omului; în fond, toate aceste structuri judicative, care se sprijină pe cele două aspecte originare din structura judecății, formează elementul intențional originar care funcționează ca prealabil în orice constituire fenomenală, adică pentru orice act de constituire judicativă și pentru obiectul corelativ constituit. Fenomenologic, "eu" mă aflu în punctul zero al lumii, cum spun Husserl, Heidegger, M. Merleau-Ponty ș. a., iar constituirea "lumii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
suporta însușiri predicate despre el), iar predicatul, general (a generaliza predicatul, pentru a-l putea muta de pe un substart pe altul). Toate aceste mișcări aveau ele însele un sens constitutiv, fiindcă presupuneau acte "logice" de constituire, instituind și modificând obiectul intențional corelativ. Dispar toate acestea prin reformalizarea logos-ului? La o primă vedere, faptul de a fi posibil și statutul de variabilă sunt generalizate: variabilă va fi tocmai propoziția, iar simbolul ei are natura posibilului trecut în act prin interpretarea sa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de diferite grade de complexitate) din fel de fel de "sisteme" și unități de discurs. Sarcina mea mai departe este de a identifica operații (acte constitutive) subordonate reformalizării logos-ului prin care propoziția și starea de fapt sunt obiectualizate (constituite intențional). Înțelegem din cele de mai sus că dictatura judicativului nu este dislocată; de fapt, ea capătă, prin reformalizarea logos-ului, o confirmare, intrând într-o nouă întruchipare. Dar și non-judicativul este, întrucâtva, potențat. Pentru a da un exemplu potrivit, să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceea care este purtătoare de ființă, rămânând astfel, fără contenire, această ființare care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva. În această nouă perspectivă, timpul nu mai poate fi împreună cu judecata într-o unitate a actului de constituire (intențională). Timpul, în non-judicativ, nu mai este, așadar, ființarea în-ființată sau timporizată de el, constituită în sens judicativ, ci este o ființare anume, aceea care aduce ființa către cel ce o poate recunoaște, el însuși, acesta din urmă, fiind o ființare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru că în cele mai simple gânduri din orizontul judicativului constitutiv este implicat sensul de ființă: ori trebuie să fie "ceva", pentru ca gândirea să-l facă obiect al său, ori gândirea însăși constituie "obiectul" în cauză, altminteri gândirea, în mod esențial intențională, neputând să ... gândească. Observăm însă, pe de altă parte, că sunt acceptate ca având un anumit sens expresii de felul: "este fără ființă", "nu este fără ființă", "fără ființă fiind", "este ființă", "nu este ființă" etc. Diferența ontologică evocată mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pot constitui o mărturie pentru acest fapt. Pentru Brentano, de exemplu, judecata este o "prezentare" (Vorstellung) ca act mental elementar, de sens empiric, chiar senzorial acceptată sau nu în funcție de "obiectul" ei. Pentru Husserl, judecata nu este altceva decât un construct intențional bazat pe intuiția empirică, pe cea categorială și pe cea eidetică, luate împreună într-o unitate; ea dă seamă de o "stare de lucruri". În ambele situații este vorba despre o reducție la imagine (aceasta din urmă, ca tip de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin sufixe. Argumentele nominale și cele pronominale sunt în distribuție complementară. Cazul ergativ are aceeași flexiune cu a locativului. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de mod și de semantica nominalelor: ergativul este opțional dacă modul este interactiv (imperativ, hortativ sau intențional), dar obligatoriu, dacă modul e descriptiv. La nivel sintactic, nu există nicio manifestare a existenței unui pivot sintactic care să direcționeze operațiile de coordonare și de subordonare sau antipasivul. Construcțiile focalizate, cele relative și cele interogative sunt nominalizări. În multe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
îngreuiere. Sunt folosite, în gimnastica medicală, în care bolnavul execută mișcarea fără ajutorul altei persoane sau al unui aparat. 35. MIȘCARE PASIVĂ = Act motric provocat și condus de forțe exterioare subiectului, a cărei participare este de cele mai multe ori de ordin intențional. Mișcările pasive sunt conduse de kinetoterapeut sau partener sau de pacientul însuși sau aparate (mecanoterapie) în scopul măririi sau recuperării mobilității articulare sau funcționalității anumitor grupe musculare. 36. MIȘCARE CICLICĂ = Act motric al cărei structuri se repetă periodic. Fiecare ciclu
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
acest lucru ar implica mai multe variabile și constrângeri în determinarea naturii agresive sau non agresive a unui comportament. Luarea în considerație a intenționalității permite totuși realizarea unei distincții între comportamentele accidentale și cele făcute în mod intenționat. Fără dimensiunea intențională, intervențiile medicale și cele disciplinare ar putea fi considerate drept agresiuni, iar agresiunile "ratate" n-ar mai exista. Este deci mult mai judicios să considerăm agresivitatea un comportament realizat în mod intenționat împotriva unei ținte. Agresivitatea un comportament ce provoacă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
7 în cel placebo, dar numai două vaccinate și o persoană placebo în primele 15 zile după vaccinare. Nici un deces nu a fost considerat a fi fost determinat de vaccin. Șapte decese au survenit după accidente rutiere, 3 după supradoze intenționale, câte două după embolii sau sepsis, câte unul după asfixie, aritmie, cancer. Din informațiile culese în 5 ani după vaccinare, 9 persoane vaccinate (0,08%) și 3 în grupul placebo (0,03%) au dezvoltat simptomatologie autoimună: artrite sau SLE. Urmărirea
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
7 în cel placebo, dar numai două vaccinate și o persoană placebo în primele 15 zile după vaccinare. Nici un deces nu a fost considerat a fi fost determinat de vaccin. Șapte decese au survenit după accidente rutiere, 3 după supradoze intenționale, câte două după embolii sau sepsis, câte unul după asfixie, aritmie, cancer. Din informațiile culese în 5 ani după vaccinare, 9 persoane vaccinate (0,08%) și 3 în grupul placebo (0,03%) au dezvoltat simptomatologie autoimună: artrite sau SLE. Urmărirea
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
ceea ce poate fi spus și ceea ce nu comportă nicio evidență reală! Arhiva este "legea a ceea ce poate fi spus", spunea Foucault, dar totodată această arhivă expresie a puterii politice! este și Posibilitatea a ceea ce nu se spune într-un mod intențional pentru a menține monopolul pe discursul public și pe diverse practici ale cunoașterii-putere, interesată mai mult să ascundă și să intrumentalizeze constatările ce se pot desprinde de pe urma studiului trecutului istoric. Scrisul lui Foucault, perceput drept dificil, nu este deloc unul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pentru a-l privi de sus, de la distanță, a-l prezenta într-un limbaj personalizant și inconfundabil, întemeiat de enunțuri de arhivă, enunțuri istorice. Această condiție epistemică a gândirii foucauldiene este absolut necesară pentru ca Foucault să-și dezvolte un discurs intențional și suveran asupra temelor/problemelor ce i-au reținut atenția. Nebunia Nebunia, tratată istoric și filosofic, este o primă temă care l-a adus pe Foucault în prim-planul vieții academice franceze, încă de la o vârstă timpurie pentru o carieră
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
discursului politic. De altfel, orice discurs politic nu se poate întemeia decât printr-un raport de imaginare și de ficționalizare pe baza unor nevoi reale, evidente în structura relațiilor sociale. Istoriile lui Foucault, deși sunt subiective sub raport ideatic și intențional, sunt obiective din perspectiva "metodelor" sale. Marile experimente din istoria științei s-au făcut după teorii fictive, fără niciun raport cu platitudinea realului compusă din fapte și evenimente umane, total diferite în raport cu potențialul de schimbare. Ceea ce îi preocupă pe istorici
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Mythos și logos, cu acești termeni noi denumim cei doi poli Între care oscilează gândirea omului. Imaginația mitică și gândirea logică sunt opuse. Prima este imagistică și involuntară și creează forme pe baza inconștientului, În timp ce a doua este conceptuală și intențională, analizează și sintetizează cu mijloacele gândirii conștiente (apud G. Most, 1999, p. 27). Cei mai mulți dintre cercetătorii care s-au consacrat investigării relației dintre mythos și logos sunt de acord, În ciuda perspectivelor științifice diferite (de la istoria filosofiei la antropologia culturală, de la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de comic, pentru care esențial este caracterul deliberat al nepotrivirii sau al dizarmoniei dintre lucrurile alăturate, în grotesc, susține Francesco De Sanctis (Storia della letteratura italiana), straniul amestec este realizat cu o naivitate grosolană. În realitate însă, considerăm că urma intențională nu poate fi negată nici în cazul grotescului, a cărui emergență se datorează tocmai exagerării, a "îngroșării", a căutării excentricităților, a tendinței de a întrece măsura cu orice preț. În grotesc, deformarea caricaturală extremă împinge comicul spre zonele oripilantului, receptorul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fie tratat rațional, adevărata natură este un produs al spiritului care cercetează natura și astfel „știința [naturii] presupune spiritul” și „este absurd ca științele spiritului să își dispute cu științele naturii niște drepturi egale”. Convingerea sa este că prin intermediul fenomenologiei intenționale, spiritul a devenit câmpul experienței științifice sistematice. El consideră criza existenței europene ca pe o prăbușire de suprafață a raționalismului, ținând cont de faptul că rațiunea decăderii unei culturi raționale nu stă în esența raționalismului, ci numai în exteriorizarea sa
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
admite, în măsura în care depinde de tine, posibilitatea unui univers din care obiectul respectiv să fie absent. Însă se poate observa că aceasta e totuna cu a-i da necontenit viață, în măsura în care depinde de noi, intenționat. Iubirea înseamnă vivificarea, crearea și conservarea intențională a obiectului iubit. Ura înseamnă anulare și asasinat virtual, nu însă un asasinat pe care-1 execuți o singură dată, ci starea de ură e o asasinare fără răgaz, o eliminare din existență a ființei pe care o urâm”. Credem că
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]