970 matches
-
2006 „constituie o grupă specială a interjecțiilor și a onomatopeelor”. Crystal 2008 amintește de limita neclară dintre interjecțiile provenite din manifestări sonore nearticulate și cuvintele cu conținut noțional folosite în mod exclamativ: "excellent" „excelent”, "lucky devil" „norocosule”. Acestea sunt considerate interjecții, de exemplu de către Grevisse 1964 ("ciel" „cerule”, "courage" „curaj”), Dubois 2002 ("ciel", "encore" „mai”), Barić 1997 ("naprijed" „înainte”, "živio" „trăiască”) și Bărbuță 2000 ("ajutor", "rușine"). Acesta include aici și sintagme ("Doamne sfinte și părinte"), și chiar propoziții ("Acu-i acu
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
Pentru Avram 1997 cuvintele de acest fel sunt doar alte părți de vorbire folosite exclamativ, însă sintagme și propoziții ca "pe naiba" sau "Doamne ferește" sunt pentru ea locuțiuni interjecționale. În gramatici ale limbii maghiare nu apar astfel de entități ca interjecții. Interjecțiile sunt la origine reacții sonore involuntare, instinctive, nearticulate, la factori externi cu influență asupra fizicului sau psihicului vorbitorului, ori maniferstări cauzate de factori fizici sau psihici interni. Acestea au devenit cu timpul cuvinte, adică s-au integrat în sistemul
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
Avram 1997 cuvintele de acest fel sunt doar alte părți de vorbire folosite exclamativ, însă sintagme și propoziții ca "pe naiba" sau "Doamne ferește" sunt pentru ea locuțiuni interjecționale. În gramatici ale limbii maghiare nu apar astfel de entități ca interjecții. Interjecțiile sunt la origine reacții sonore involuntare, instinctive, nearticulate, la factori externi cu influență asupra fizicului sau psihicului vorbitorului, ori maniferstări cauzate de factori fizici sau psihici interni. Acestea au devenit cu timpul cuvinte, adică s-au integrat în sistemul fonologic
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
se vede în existența unor variante grafice diferite chiar în aceeași limbă. Pe lângă "îhî", amintit mai sus, se poate cita ca exemplu "hm", "hm" / "hem" / "hum" / "humm", "hm", "hm" / "hüm" / "hümm" / "üm". Între funcția pragmatică și aspectul sonor al unor interjecții mai există încă o legătură strânsă, de aceea sunt prezente în mai multe limbi fără să fie vorba de împrumuturi. Astfel sunt "a", "ah", "o", "pst". La alte interjecții nu se mai sesizează această legătură: "nosza" „hai, haide”. Interjecțiile se
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
hüm" / "hümm" / "üm". Între funcția pragmatică și aspectul sonor al unor interjecții mai există încă o legătură strânsă, de aceea sunt prezente în mai multe limbi fără să fie vorba de împrumuturi. Astfel sunt "a", "ah", "o", "pst". La alte interjecții nu se mai sesizează această legătură: "nosza" „hai, haide”. Interjecțiile se pot clasifica după mai multe criterii. După funcția pragmatică se pot deosebi interjecții: După sens se poate vorbi de interjecții specializate sau specifice, și de interjecții cu valori multiple
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
unor interjecții mai există încă o legătură strânsă, de aceea sunt prezente în mai multe limbi fără să fie vorba de împrumuturi. Astfel sunt "a", "ah", "o", "pst". La alte interjecții nu se mai sesizează această legătură: "nosza" „hai, haide”. Interjecțiile se pot clasifica după mai multe criterii. După funcția pragmatică se pot deosebi interjecții: După sens se poate vorbi de interjecții specializate sau specifice, și de interjecții cu valori multiple, nespecifice. Cele specializate au un singur sens, de exemplu "adio
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
multe limbi fără să fie vorba de împrumuturi. Astfel sunt "a", "ah", "o", "pst". La alte interjecții nu se mai sesizează această legătură: "nosza" „hai, haide”. Interjecțiile se pot clasifica după mai multe criterii. După funcția pragmatică se pot deosebi interjecții: După sens se poate vorbi de interjecții specializate sau specifice, și de interjecții cu valori multiple, nespecifice. Cele specializate au un singur sens, de exemplu "adio" (regret), "sâc" (satisfacție răutăcioasă), "ura" (bucurie). Cu mai multe sensuri, dependente de situațiile de
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
împrumuturi. Astfel sunt "a", "ah", "o", "pst". La alte interjecții nu se mai sesizează această legătură: "nosza" „hai, haide”. Interjecțiile se pot clasifica după mai multe criterii. După funcția pragmatică se pot deosebi interjecții: După sens se poate vorbi de interjecții specializate sau specifice, și de interjecții cu valori multiple, nespecifice. Cele specializate au un singur sens, de exemplu "adio" (regret), "sâc" (satisfacție răutăcioasă), "ura" (bucurie). Cu mai multe sensuri, dependente de situațiile de comunicare în care apar, este de exemplu
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
pst". La alte interjecții nu se mai sesizează această legătură: "nosza" „hai, haide”. Interjecțiile se pot clasifica după mai multe criterii. După funcția pragmatică se pot deosebi interjecții: După sens se poate vorbi de interjecții specializate sau specifice, și de interjecții cu valori multiple, nespecifice. Cele specializate au un singur sens, de exemplu "adio" (regret), "sâc" (satisfacție răutăcioasă), "ura" (bucurie). Cu mai multe sensuri, dependente de situațiile de comunicare în care apar, este de exemplu interjecția "ah" (durere, milă, deznădejde, teamă
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
specializate sau specifice, și de interjecții cu valori multiple, nespecifice. Cele specializate au un singur sens, de exemplu "adio" (regret), "sâc" (satisfacție răutăcioasă), "ura" (bucurie). Cu mai multe sensuri, dependente de situațiile de comunicare în care apar, este de exemplu interjecția "ah" (durere, milă, deznădejde, teamă, nostalgie, regret, ciudă, satisfacție, îngâmfare, dispreț, admirație, dorință fierbinte etc.). După proveniență există trei categorii principale de interjecții: cele moștenite și/sau create spontan pe terenul propriu al limbii, cele formate pe teren propriu și
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
ura" (bucurie). Cu mai multe sensuri, dependente de situațiile de comunicare în care apar, este de exemplu interjecția "ah" (durere, milă, deznădejde, teamă, nostalgie, regret, ciudă, satisfacție, îngâmfare, dispreț, admirație, dorință fierbinte etc.). După proveniență există trei categorii principale de interjecții: cele moștenite și/sau create spontan pe terenul propriu al limbii, cele formate pe teren propriu și cele împrumutate. Interjecțiile moștenite nu pot fi totdeauna distinse de cele create spontan pe teren propriu. În română este sigur că "zău" provine
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
milă, deznădejde, teamă, nostalgie, regret, ciudă, satisfacție, îngâmfare, dispreț, admirație, dorință fierbinte etc.). După proveniență există trei categorii principale de interjecții: cele moștenite și/sau create spontan pe terenul propriu al limbii, cele formate pe teren propriu și cele împrumutate. Interjecțiile moștenite nu pot fi totdeauna distinse de cele create spontan pe teren propriu. În română este sigur că "zău" provine din latinescul "deus", este posibil ca "vai" să fie moștenită din limba latină, iar "aoleu" este o creație spontană pe
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
pe teren propriu. În română este sigur că "zău" provine din latinescul "deus", este posibil ca "vai" să fie moștenită din limba latină, iar "aoleu" este o creație spontană pe teren propriu. Pe terenul propriu al limbii se pot forma interjecții prin două procedee: Printre interjecții se găsesc relativ puține împrumuturi. În română sunt din mai multe limbi, intrate în diferite perioade istorice: Interjecția de adresare/chemare "hallo" din engleză este la originea interjecției folosite în conversația telefonică în mai multe
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
este sigur că "zău" provine din latinescul "deus", este posibil ca "vai" să fie moștenită din limba latină, iar "aoleu" este o creație spontană pe teren propriu. Pe terenul propriu al limbii se pot forma interjecții prin două procedee: Printre interjecții se găsesc relativ puține împrumuturi. În română sunt din mai multe limbi, intrate în diferite perioade istorice: Interjecția de adresare/chemare "hallo" din engleză este la originea interjecției folosite în conversația telefonică în mai multe limbi. În engleza americană a
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
iar "aoleu" este o creație spontană pe teren propriu. Pe terenul propriu al limbii se pot forma interjecții prin două procedee: Printre interjecții se găsesc relativ puține împrumuturi. În română sunt din mai multe limbi, intrate în diferite perioade istorice: Interjecția de adresare/chemare "hallo" din engleză este la originea interjecției folosite în conversația telefonică în mai multe limbi. În engleza americană a devenit "hello" și s-a răspândit pe tot teritoriul englezei, în / a dat "halo", în "halló", în "allô
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
terenul propriu al limbii se pot forma interjecții prin două procedee: Printre interjecții se găsesc relativ puține împrumuturi. În română sunt din mai multe limbi, intrate în diferite perioade istorice: Interjecția de adresare/chemare "hallo" din engleză este la originea interjecției folosite în conversația telefonică în mai multe limbi. În engleza americană a devenit "hello" și s-a răspândit pe tot teritoriul englezei, în / a dat "halo", în "halló", în "allô" și de aici în română "alo". Unele interjecții împrumutate sunt
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
la originea interjecției folosite în conversația telefonică în mai multe limbi. În engleza americană a devenit "hello" și s-a răspândit pe tot teritoriul englezei, în / a dat "halo", în "halló", în "allô" și de aici în română "alo". Unele interjecții împrumutate sunt cuvinte cu conținut noțional în limba de origine, de exemplu "aport" < "apporte!" „adu!”, altele - interjecții și în acea limbă: "na", "haide". Cel mai adesea interjecția nu are funcție sintactică în propoziție, dar poate constitui singură o propoziție independentă
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
și s-a răspândit pe tot teritoriul englezei, în / a dat "halo", în "halló", în "allô" și de aici în română "alo". Unele interjecții împrumutate sunt cuvinte cu conținut noțional în limba de origine, de exemplu "aport" < "apporte!" „adu!”, altele - interjecții și în acea limbă: "na", "haide". Cel mai adesea interjecția nu are funcție sintactică în propoziție, dar poate constitui singură o propoziție independentă neanalizabilă, adică este cuvânt propoziție. Tot fără funcție sintactică sunt interjecții care apar în propoziții analizabile, de
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
dat "halo", în "halló", în "allô" și de aici în română "alo". Unele interjecții împrumutate sunt cuvinte cu conținut noțional în limba de origine, de exemplu "aport" < "apporte!" „adu!”, altele - interjecții și în acea limbă: "na", "haide". Cel mai adesea interjecția nu are funcție sintactică în propoziție, dar poate constitui singură o propoziție independentă neanalizabilă, adică este cuvânt propoziție. Tot fără funcție sintactică sunt interjecții care apar în propoziții analizabile, de exemplu Ia să vedem!". Într-o astfel de poziție pot
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
de exemplu "aport" < "apporte!" „adu!”, altele - interjecții și în acea limbă: "na", "haide". Cel mai adesea interjecția nu are funcție sintactică în propoziție, dar poate constitui singură o propoziție independentă neanalizabilă, adică este cuvânt propoziție. Tot fără funcție sintactică sunt interjecții care apar în propoziții analizabile, de exemplu Ia să vedem!". Într-o astfel de poziție pot apărea și interjecțiile de adresare ("măi, mă, fă, bre"), singure sau însoțite de un substantiv la cazul vocativ: Măi Zaharie, nu mai ai tu
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
funcție sintactică în propoziție, dar poate constitui singură o propoziție independentă neanalizabilă, adică este cuvânt propoziție. Tot fără funcție sintactică sunt interjecții care apar în propoziții analizabile, de exemplu Ia să vedem!". Într-o astfel de poziție pot apărea și interjecțiile de adresare ("măi, mă, fă, bre"), singure sau însoțite de un substantiv la cazul vocativ: Măi Zaharie, nu mai ai tu vreo poștă de cele pe undeva?" (Ion Creangă). După unii lingviști, interjecțiile voliționale folosite independent pot fi considerate propoziții
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
o astfel de poziție pot apărea și interjecțiile de adresare ("măi, mă, fă, bre"), singure sau însoțite de un substantiv la cazul vocativ: Măi Zaharie, nu mai ai tu vreo poștă de cele pe undeva?" (Ion Creangă). După unii lingviști, interjecțiile voliționale folosite independent pot fi considerate propoziții simple constituite numai din predicat. În mod excepțional, există și interjecții părți de propoziție simplă cu subiect și predicat, sau dezvoltată. În principal, interjecția poate fi predicatul unei asemenea propoziții: "Na-ți cartea
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
un substantiv la cazul vocativ: Măi Zaharie, nu mai ai tu vreo poștă de cele pe undeva?" (Ion Creangă). După unii lingviști, interjecțiile voliționale folosite independent pot fi considerate propoziții simple constituite numai din predicat. În mod excepțional, există și interjecții părți de propoziție simplă cu subiect și predicat, sau dezvoltată. În principal, interjecția poate fi predicatul unei asemenea propoziții: "Na-ți cartea!", Zatrčao se i hop preko plota" „Și-a luat avânt și hop peste gard”. În română există o
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
de cele pe undeva?" (Ion Creangă). După unii lingviști, interjecțiile voliționale folosite independent pot fi considerate propoziții simple constituite numai din predicat. În mod excepțional, există și interjecții părți de propoziție simplă cu subiect și predicat, sau dezvoltată. În principal, interjecția poate fi predicatul unei asemenea propoziții: "Na-ți cartea!", Zatrčao se i hop preko plota" „Și-a luat avânt și hop peste gard”. În română există o interjecție predicativă care are două forme cu desinență verbală: "haide/haidem/haideți", considerată
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
părți de propoziție simplă cu subiect și predicat, sau dezvoltată. În principal, interjecția poate fi predicatul unei asemenea propoziții: "Na-ți cartea!", Zatrčao se i hop preko plota" „Și-a luat avânt și hop peste gard”. În română există o interjecție predicativă care are două forme cu desinență verbală: "haide/haidem/haideți", considerată interjecție devenită verb. Are corespondent exact și în croată ("hajde/hajdemo/hajdete"), și în maghiară ("gyere/gyerünk/gyertek"). Interjecția poate avea și alte funcții sintactice: Unele interjecții pot
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]