1,749 matches
-
des. Dacă dormi profund, când te trezeși, te simți mai viguros. De atunci am început să dorm mult. Apropiaților le spun că am fost singur la părinți. Nu pentru că aș vrea să ascund ceva. Dar dacă deschid subiectul, discuția devine interminabilă și mă intristez. Odată am fost vizitat de cineva de la o nouă mișcare religioasă. A venit un tip, un fel de recrut și mi-a spus: «Ai avut parte de mai multe nenorociri în lanț. N-ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gardianul, cum odinioară servitorii erau omorâți și îngropați la un loc cu suveranul, pentru a-l însoți în lungul drum fără întoarcere? Ce făceau servitorii în astfel de situații? Se simțeau onorați sau revoltați?..." Toamna căzu brusc peste urbe, cu interminabile ploi mărunte și reci și o dată cu ele dispărură și roiurile de țânțari. Spre norocul lui Filip, care era în agonie, Carol încetă și el fumigațiile cu pucioasă. Deci nu mie îmi dorise Carol moartea și nici lui, căci altfel ar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îți redactezi împuțitele tale de memorii de fost comisionar? Filip mesagerul zeilor... Se va vinde ca pâinea caldă, în fascicole, pe care călugărițele le vor ascunde în chilia lor, în spatele icoanei, iar servitoarele și elevele de liceu vor face cozi interminabile să prindă ultimul număr, pentru a devora pe nerăsuflate, în singurătatea lor mizeră de mansardă, cu privirile rătăcite, rozându-și unghiile până la sânge, Ultima aventură de amor și cutezanță a lui Filip; după care, sleite de efortul de a fi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Pentru a-și acorda câteva clipe de relaxare, îl privea pe Carol în ochi, fără să l mai audă însă, lăsându-l să bată apa în piuă. Prinsese această tehnică în practica lui de avocat, când trebuia să asiste la interminabile pledoarii zornăitoare. Tot secretul era să știi să dai replica potrivită atunci când îți venea rândul. "Dar de unde știe Carol că am fost avocat? Și îngrijitor la cimitir? Când i-am spus toate astea!?", încercă Filip să-și stoarcă memoria lui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tragic. Exact! Cosmosul are dreptul și șansa autodistrugerii și le va folosi fără să bâjbâie cu primul prilej... Și eu voi face la fel, termină Carol abia șoptit. Capitolul V CÂND FRIGUL IERNII ÎNGHEță SUFLUL fragil al lucrurilor, Carol inventă interminabile plimbări nocturne pe ulițele orașului. Pleca de cu seară, urmat bineînțeles de Filip, și revenea spre dimineață, după marșuri lungi și epuizante, cu oasele frânte de oboseală și carnea vânătă de frig. Cădeau apoi amândoi într-un somn lung și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sau poți să o dedici Armoniei și Păcii Universale... Dă-i un sens morții tale, dacă n-ai știut să dai unul vieții tale!..." "Și așa mai departe, și așa mai departe... Dar începuseră să mă cam calce pe nervi interminabilele discuții în contradictoriu dintre el îngerul cel Bun și mine Demonul cel Rău. Și apoi, în ultimul timp, Filip își luase aerul acela patern și vinovat, ca un tată care își scoate, în fiecare duminică dimineața, băiatul de la orfelinat, îl
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cunoscuților și necunoscuților, strecurîndu-se grațios prin mulțimea care se grăbea întotdeauna să-i facă loc. Irina era mai greu de definit. Odată s-a așezat, singură, în apropierea mea. Gătită într-o rochie de mătase scurtă, îi ieșeau picioarele subțiri, interminabile, pe care și le legăna pe rând, fără sfială, ca o persoană care n-ar simți nici cea mai mică nedumerire printre streini, cu mâinile fără mâneci în mânuși lungi, cu fața pudrată prea mult. A fost întrebată ceva de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
neașteptate o zării la spatele meu. Într-o bluză albă, capul ei mi se păru mic, cu părul, din cauza căldurii, ud de transpirație și căzând în lațe sărace, fața umflată și moale, genele aproape inexistente, nasul cârn, dinții subțiri și interminabili. În fața neînsemnătății ei am fost satisfăcut ca de un câștig personal. Vioiciunea și prestanța ei de odinioară mă umilise. Și într-adevăr, la o întîlnire pe scara mare a Universității - ea urca, eu coboram - cu tot aerul ei semeț, înfoindu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
apărând în fiecare zi pe alt trup. Mă indignam când vedeam că Irina lasă să i se schimbe hainele în felul acesta. "Dacă mi le iau ele, ce vrei să fac!" Băieții se îmbătau, glumeau grosolan și țineau la mese interminabile discursuri. Unul din ei păruse Irinei bine. "Cel mai bine după tine!" Iar deoarece eu, la început, mă jenasem să stau numai cu dânsa, Irina se împrietenise cu celălalt. A trebuit să-i arăt cum avea beția vorbelor, cum adăuga
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se pierdea la depărtare, și după un timp mai îndelungat. Izbucnirile ei prea erau pe neașteptate ca să aibă o bază solidă, micile petreceri și cunoștințele ei cu care se simțea bine mă umileau. Dansuri, spirite ieftine, puțin intelect, uneori conversații interminabile și multe slăbiciuni, care mă făceau să mă îndoiesc de trăinicia dragostei. Dar deprins cu viața familiei mele burgheze, nu trăgeam concluzii prea rele. Cu toate că, gelos din fire, cu gând iute spre toate supozițiile, veșnic bănuitor, sunt atât de burghez
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avea, mă pot reface încă. Slabă consolare și scurtă... În durerea mea, mi se pare că acum, pentru prima oară, s-a întîmplat ceva real în viața mea. Tot ce a fost timp de cinci ani - lacrimi, scene, veselie, conversații interminabile - erau numai la suprafață, fără nici o profunzime în suflet. 7 octombrie. Azi m-am frământat mai puțin. Am avut tăria - și nu mă socoteam în stare de această tărie - să nu mă mai gândesc. Sau mai bine, să nu mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o jumătate de oră înainte de plecarea trenului eram la gară. M-am urcat în clasa treia, ca să-mi ajungă banii, și m-am plasat între doi negustori de zarzavat. Curând am fost lăsat singur. Cum să descriu cele trei zile interminabile, învîrtindu-mă în compartimentul meu ca un lup într-o cușcă! Mă uitam la fiecare zece minute la ceasul meu de la mână. Mă clătinam la cea mai mică întîrziere. Vecinii mă priveau curioși. Elveția, Austria, Ungaria, România... Întârzierile fatale din România
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
revenea la Racine. Mi-a repetat iarăși rolul neînsemnat pe care l-a jucat dragostea intre ei, căci așa trebuie să mă consoleze și să-și potolească remușcările. Pretinde că tot ce a fost important între ei erau numai discuțiile interminabile asupra unei cărți. Dar încercările de potolire dau greș, atingând întotdeauna chestiuni chinuite, iar dacă continuă numai pe teren literar și vrea să reconstituie o teorie pe care au construit-o ei împreună, eu o las să vorbească, mai puțin
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sihăstrie, în urma celor doi călugări. în vreme ce Balamber dădea porunci oamenilor săi să urce și să se așeze în luminișul acoperit de iarbă dinaintea mănăstirii, abatele privea grupul ce se îndepărta. Se simțea sleit de tensiunea acelor tratative ce-i păruseră interminabile, dar știa că asta era tot ce ar fi putut să obțină, nimic mai mult. Așadar, lucrase bine, reușise să o scoată cum nu se poate mai bine la capăt cu războinicii aceia. Și mai ales ideea de a trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gardianul, cum odinioară servitorii erau omorâți și îngropați la un loc cu suveranul, pentru a-l însoți în lungul drum fără întoarcere? Ce făceau servitorii în astfel de situații? Se simțeau onorați sau revoltați?..." Toamna căzu brusc peste urbe, cu interminabile ploi mărunte și reci și o dată cu ele dispărură și roiurile de țânțari. Spre norocul lui Filip, care era în agonie, Carol încetă și el fumigațiile cu pucioasă. Deci nu mie îmi dorise Carol moartea și nici lui, căci altfel ar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îți redactezi împuțitele tale de memorii de fost comisionar? Filip mesagerul zeilor... Se va vinde ca pâinea caldă, în fascicole, pe care călugărițele le vor ascunde în chilia lor, în spatele icoanei, iar servitoarele și elevele de liceu vor face cozi interminabile să prindă ultimul număr, pentru a devora pe nerăsuflate, în singurătatea lor mizeră de mansardă, cu privirile rătăcite, rozându-și unghiile până la sânge, Ultima aventură de amor și cutezanță a lui Filip; după care, sleite de efortul de a fi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Pentru a-și acorda câteva clipe de relaxare, îl privea pe Carol în ochi, fără să l mai audă însă, lăsându-l să bată apa în piuă. Prinsese această tehnică în practica lui de avocat, când trebuia să asiste la interminabile pledoarii zornăitoare. Tot secretul era să știi să dai replica potrivită atunci când îți venea rândul. "Dar de unde știe Carol că am fost avocat? Și îngrijitor la cimitir? Când i-am spus toate astea!?", încercă Filip să-și stoarcă memoria lui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tragic. Exact! Cosmosul are dreptul și șansa autodistrugerii și le va folosi fără să bâjbâie cu primul prilej... Și eu voi face la fel, termină Carol abia șoptit. Capitolul V CÂND FRIGUL IERNII ÎNGHEță SUFLUL fragil al lucrurilor, Carol inventă interminabile plimbări nocturne pe ulițele orașului. Pleca de cu seară, urmat bineînțeles de Filip, și revenea spre dimineață, după marșuri lungi și epuizante, cu oasele frânte de oboseală și carnea vânătă de frig. Cădeau apoi amândoi într-un somn lung și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sau poți să o dedici Armoniei și Păcii Universale... Dă-i un sens morții tale, dacă n-ai știut să dai unul vieții tale!..." "Și așa mai departe, și așa mai departe... Dar începuseră să mă cam calce pe nervi interminabilele discuții în contradictoriu dintre el îngerul cel Bun și mine Demonul cel Rău. Și apoi, în ultimul timp, Filip își luase aerul acela patern și vinovat, ca un tată care își scoate, în fiecare duminică dimineața, băiatul de la orfelinat, îl
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
habar cum e acesta? Și reversul situației se aplică, fără îndoială, la fel de bine, dar când oare e întrebat un autor cum crede că arată cititorul său? Din fericire, ca să stărui asupra acestui punct - deși nu cred că ar suporta o interminabilă dezvoltare -, eu am aflat practic cu mulți ani în urmă tot ce e necesar să știu despre cititorul meu obișnuit; adică despre tine. Mi-e teamă că ai să negi cu tărie că te-aș cunoaște, dar nu sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Întâmplase de multă vreme nu avea ocupație! Gândindu-se puțin, hotărî să-i facă o surpriză prietenei sale. Se Învârti puțin În jurul magazinelor, scotocind cu privirile după un frumos cadou care spera să-l scutească de reproșuri, de interogatoriul ei interminabil...! Tot privind În dreapta și stânga, atenția Îi fu proiectată asupra unei vitrine unde Într-un bazin plin cu apă, Înotau toate mărimile de pește „Crap”, o frumusețe. Fără a gândi prea mult, Îl alese pe ce-l mai burdușit cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
execuției. Avea suficiente motive să fie necăjit. Problema intoxicației cu pește o lăsase baltă, trebuia să alerge Încercând să afle motivul Înbolnăvirii sale subite și, cum el nu avea timp...! În ce privește discuțiile cu Nineta pe această temă erau enervante, efectiv interminabile...! Biata fată Își descărca sufletul unui om preocupat până peste cap de necazurile lui, care În nici un caz nu putea fi atent la spovedania ei. În timp ce așteptau autobuzul, Atena realiză, Înțelese de fapt, Tony Pavone era absent la toată vorbăria
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu o lună de zile, atunci când ai fost bolnav de pește, ai venit măcar o singură zi devreme acasă? Te rog să mă crezi, ai Început să mă obosești! Faci cum crezi, Însă eu...!” Discuția avea tendința să se prelungească interminabil, deci Tony Pavone Îi reteză cuvintele. „Tu cunoști munca mea...Ce pot face? Oricât ma-și strădui, alternativă nu există...! Să-ți dau un exemplu. După atâta muncă și alergătură sunt extrem de obosit și nu am chef de nimic, dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la ora de Începere a programului, căsca gura prin birouri răspunzând colegilor la eternele Întrebări În legătură cu Occidentul, după care pleca de unul singur prin oraș În căutarea lucrărilor de reparații-construcții. Treaba se dovedi nu tocmai ușoară. După căutări extenuante, discuții interminabile cu unii beneficiari dispuși să contracteze unele lucrări se termina În cele din urmă la o cârciumă neapărat centrală, unde continua discuția golind paharele, ca În ziua următoare să uite promisiunile făcute motivând activitatea Întreprinderii, nu are comenzi În execuție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deosebit,dar...! Acoperișul unei Întreprinderi din Comuna Chitila, izolatorii au lucrat atât de bine Încât atunci când soarele a Încălzit puțin atmosfera, tot cartonul proaspăt instalat, a pornit-o la vale...!! Materiale risipite, plăți făcute izolatorilor ce au executat lucrarea, discuții interminabile cu beneficiarul lucrării mai ales datorită cartonului asfaltat ce a fost adus În ograda lui cu repartiție specială de la Ploiești și câte alte necazuri...! Mai târziu la ora două după amiază sunt convocat la conducerea fabricei să vedem cum putem
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]