1,743 matches
-
e cam Înghesuială. — Mon amour, dragostea e precum focul. Dacă o iei dintr-un loc și o pui În altul, nu se stinge, ci se Întețește. De ce să ne Șaman 135 declarăm Învinși de la bun Început și să ne lăsĂm intimidați de stereotipuri ? Ăsta era Jean-Claude. Tocmai În nivelul de dificultate stătea pentru el tot farmecul. Ceea ce pentru alții reprezenta un obstacol de netrecut pentru el era doar o nouă provocare. Asta era ironia sorții : să dau peste cineva mai nebun
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să zic, e cam înghesuială. — Mon amour, dragostea e precum focul. Dacă o iei dintr-un loc și o pui în altul, nu se stinge, ci se întețește. De ce să ne declarăm învinși de la bun început și să ne lăsăm intimidați de stereotipuri ? Ăsta era Jean-Claude. Tocmai în nivelul de dificultate stătea pentru el tot farmecul. Ceea ce pentru alții reprezenta un obstacol de netrecut pentru el era doar o nouă provocare. Asta era ironia sorții : să dau peste cineva mai nebun
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pînă la urmă ceremonia de decernare a unor premii minore avusese loc sub un soare destul de generos, apărut dintre nori în ultima clipă ? Peluzele, tufele de trandafiri, aleile din pietriș mărunt erau încă îmbibate de apă, dar nimeni nu părea intimidat de acel univers încă umed și răcoros. Ieșiți parcă din chiar cărțile premiate acolo, toți acei scriitori și critici, directori de reviste și agenți literari mi se păreau mai degrabă niște personaje. îi priveam de altfel cu stupefacție cum profitau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
privind meciul și mai trăgînd dintr-o bere. Ce să faci, de altfel, într-o duminică la ora patru după-amiaza ? Personajul făcea parte din noua faună capitalistă și îmi era extrem de familiar. altădată, pe vremea comunismului, portarii și paznicii mă intimidau : mai toți, chiar și cei mai mărunți, reprezentau, într-un fel sau altul, autoritatea, se simțeau o emanație a puterii și aveau în ei o anumită aroganță. noul paznic de la Casa monteoru nu se reprezenta, însă, decît pe sine și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
era o fereastră. În odaie era o lumină dulce crepusculară. Felix se întinse din nou pe pat, cu capul pe un morman de perne decorative, fără să se dezbrace. Era hotărât să nu se culce, ci numai să se odihnească, intimidat de acest interior care nu părea pregătit să-l primească. Prin minte i se perindară toate întîmplările din cursul acestei seri ciudate, figura spână a bătrânului, scările scârțâitoare, chipurile din odaie. Apoi toate capetele începură să se apropie și să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
O singură dată, un elev de școală militară, indus în eroare de ținuta ei, se luă după ea și o urmări până acasă. Aurica năvăli în curte în culmea agitației și spuse Aglaei: - Maman, maman, vine un ofițer. Ofițerul însă, intimidat de ținuta onestă a casei și de lipsa de atracții sigure, după câteva plimbări prin fața imobilului, dispăru. În acea seară, Aurica nu veni la masă și se închise în G. Călinescu odaia ei. Aurica avea despre bărbați o concepție mistică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
au strâns cu ușa. - Mă rog, mă rog, insistă Stănică, să ne lămurim. Membriifamiliei, care au intrat în odaie, v-au găsit așa din întîmplare, sau ai avut impresia că pândesc de mult momentul ăsta? Te-au amenințat, ți-au intimidat conștiința? - Mi-au spus, ocoli Titi punctul penibil, că sunt major și pot să fac ce vreau, dacă nu vrea mama. G. Călinescu - Așa, zise atinsă Aglae, dar cu reproșul îndreptat împotrivaabsenților, cred ei că, dacă ești major, eu te
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
culmea indignării. Un proces limpede, luminos, în care și un copil ar ști cui să dea dreptate, și totuși am să-l pierd. Îl pierd fiindcă așa e lumea și fiindcă n-am sfinți. Talentul, documentarea n-ajung. Trebuie să intimidezi tribunalul, să-i arăți puterea politică! Domnule, vorbi Stănică lui Felix, te felicit c-ai făcut medicina. Aici tai, dai rețete, n-ai nevoie de nimeni. - Da' ce fel de proces? insistă Costache, plin de curiozitate. - Domnule, se aruncă atunci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mine mă bat! - Cum se poate să crezi dumneata una ca asta, că lucrurile neînsuflețite suferă și-ți aduc dumitale vreo atingere? Simion îl privi pe Felix serios și ca și mirat că acesta îl socotea așa de neînțelept, ceea ce intimidă pe tânăr. - Ce-a zis Cristos apostolilor pe munte în Galileea? Iată,eu sunt cu voi, în toată ziua, până la sfârșitul veacului, amin. De atunci, Cristos e răspândit în toate, unde nu-l aștepți, dar lumea îl urmărește, și-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un pretext să fugă. - Ascultă, Felix, ai curajul și spune-mi drept! Ți-e frică sărămîi la mine, crezi, cum să zic, că n-ar fi convenabil. - Nu, nu, protestă Felix, încurcat, e așa cum îți spun eu. Se îmbrăcă repede, intimidat de privirile Georgetei, care-l contempla, în prada celei mai vii îndoieli. Gestul era cam jignitor, dar își dădea silința să creadă că Felix nu mințea. Ideea că un tânăr ar fugi de ea i se părea, de altfel, absurdă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o mișcare bruscă, se suci pe axă înfățișind-o pe Otilia stând turcește. - Felix! răspunse fata și sări în picioare. Tânărul se apropie exaltat de ea, și Otilia întinse brațele spre el. Când mâinile îi atinseră umerii, fata se opri puțin intimidată de timiditatea lui Felix. Apoi îl sărută ușor pe un obraz, ușor pe un altul și, în cele din urmă, pe gură. Moș Costache scoase o clipă capul pe ușă și fugi. Otilia îl ținea strâns pe Felix la oarecare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și cuvintele ei erau pline de grație, însă totul respira prea multă inteligență. Otilia trăia cum cânta la pian, zguduitor și delicat, într-un tumult de pasiuni, notate precis pe hârtie, stăpânite și justificate. Otilia părea că "știe multe" și intimida pe bărbat, iritând pe femei, care în genere dușmănesc pe orice femeie independentă față de bărbat. Moș Costache, Pascalopol, Stănică, Felix însuși n-ar fi îndrăznit să contrarieze pe Otilia. O scurtă oboseală a ochilor, o ducere a mâinilor la tâmple
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
larg. Stratulat eprofesor universitar. Sper că nu vă jenează, se înclină moșierul, cu excesivă politețe, spre doctor. Pascalopol se duse să aducă pe Stratulat, în vreme ce Aglae făcea semn la ceilalți să strângă cărțile de joc. Figura severă, dominatoare a doctorului intimidă pe foștii jucători, așa încît toți rămaseră în picioare, fără a mai face nici o aluzie răutăcioasă. Doctorul aruncă o ocheadă bolnavului și una spre odaie și zise: - Este aici o atmosferă imposibilă pentru un bolnav. Aci doarme de obicei? - Nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răstoarne picior peste picior în fotoliurile dumitale și-o să mănânce cu femeile ce-ai strâns o viață întreagă prin muncă cinstită. Așa e viața. Bătrânul înțelegea foarte bine manevrele, și ale Aglaei, și ale lui Stănică și nu se lăsa intimidat sub raportul pecuniar. G. Călinescu Veșnica amintire a morții însă începuse să-l înfricoșeze. O dată cu limpezimea creierului, dispăruse euforia și se încuibase spaima. Nu se gândise niciodată la moarte, nu mersese la biserică, n-avusese nici o convingere nici într-un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bastonului. Încovoindu-se o idee, cartilagiile cefei îi pocniră ca un dop de șampanie. Mătură cu privirea obiectele mizerabile din interiorul taximetrului și îndeplini formalitatea de a se informa. - Mă duci și pe mine până în orășelul nostru iubit, intoxicatule? Șoferul, intimidat o clipă de tăietura occidentală, costisitoare, a țoalelor ce-i fuseseră vârâte în ochi, își înghiți cu grijă înjurătura și, recăpătîndu-și controlul, își lăbărță pișicher către străin mușchii feței și îl arse c-un zâmbet. - Dar de ce să nu te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
purtând orașul București ca pe-o corabie printre vertebrele norilor. Mutîndu-l mai întîi către gurile Dunării. Plimbîndu-l apoi de-a lungul râurilor, molcome și nepoluate ale Moldovei. Dîndu-i, bineînțeles, brânci sau răsucindu-l pe deasupra Munților Făgăraș, munți ce nu se intimidau și nici nu scăpară ocazia ca, prin vârfurile lor cele mai trufașe, ba chiar să-l și înțepe, săpând mușuroaie ca de cârtiță prin pivnițele ori beciurile vechiului târg dâmbovițean. În doar două rânduri, demonii aceia, capturați de cefe și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai mare ca aceea să crezi c-ai fost filozof - și nu mai ești. A suferi înseamnă a medita o senzație de durere: a filozofa - a medita asupra acestei meditații. Suferința-i ruina unui concept; o avalanșă de senzații, care intimidează orice formă. Totul în filozofie este de rangul al doilea, al treilea... Nimic direct. Un sistem se construiește din derivări, el însuși fiind derivatul prin excelență. Iar filozoful nu-i mai mult de un geniu indirect. Nu putem fi atât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
poate pierde chiar dacă ea l-a abandonat. Ce ne împiedică în viață de la cinism chiar atunci când mintea ne împinge și ne silește? Ce ne mărginește impertinența ultimă a cunoașterii? Să mai amintim dragostea, generatoarea erorilor fecunde? Orice pas în iubire intimidează cunoașterea și o obligă să meargă modest alături sau la marginea noastră. Micșorarea lucidității este un semn de vitalitate a dragostei. Când însă ceva a intervenit și a dezlănțuit luciditatea într-un imperiu vast cât ființa, dragostea se retrage înfrîntă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ani închisoare cu muncă corecțională, pentru infracțiunea de tulburare a ordinii publice și ultraj contra bunelor moravuri. Muncă corecțională însemna, de fapt, deportare - dar, așa cum am precizat deja, au fost și greviști care au făcut închisoare propriu-zisă. Minerii au fost intimidați și agresați, în anumite cazuri, împreună cu familiile lor. Celor anchetați li s-a cerut insistent să nu se mai revolte niciodată și să nu mai aibă discursuri împotriva partidului. Mulți greviști au fost chemați la Securitatea din Petroșani și maltratați
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
muncitori în mine, nu doar pentru a informa asupra stării de spirit a celor care lucrau în subteran, ci și pentru a face presiuni psihologice asupra acestora, iar în unele cazuri, chiar pentru agresiuni fizice în văzul tuturor, pentru a intimida colectivitatea. Au fost aduși în zonă și angajați în minerit foști delincvenți de drept comun (eliberați din închisori), în număr relativ mare. Valea Jiului a fost declarată zonă interzisă până la 1 ianuarie 1978. Supravegherea era dură și pentru a stopa orice
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
nu fi recunoscute ulterior - zadarnic, însă). Prima etapă a anchetei a avut loc la Brașov, faza amplă desfășurându-se la București, timp de două săptămâni. Amenințări verbaletc " Amenințări verbale" Aparatul de represiune a apelat la amenințări verbale care să-i intimideze pe cei arestați, mizându-se pe cedarea lor nervoasă. „Tâlharii”, cum li s-a spus în câteva cazuri, erau amenințați că „nu vor mai vedea soarele”, că „acolo le vor putrezi oasele”, că vor fi „sparți în bătăi”, că „le
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
-i viața, amice. Mă-sa liberă, ta-su viețaș în lanțuri, ei de capul lor” (Arsene, 1997, vol. 2, p. 163). Una dintre femeile anchetate mărturisește că cei care o interogau cunoșteau atât de bine mecanismele prin care să o intimideze, încât „jucam cum mi se dicta”, nereușind să opună nici un fel de rezistență. Amenințările vizau și autolegitimarea aparatului represiv de anchetă și tortură ca fiind omnipotent și omniscient (legendă pe care Securitatea o răspândise cu asupra de măsură în rândul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
-i sucesc gâtul”; sau „pe monștrii ăștia i-aș împușca pe toți, fără să clipesc, să simtă chinul și durerea” (Oprea și Olaru, 2002, pp. 73, 83). Tortura psihicătc " Tortura psihică" Anchetatorii mizau pe faptul că țipetele celor torturați îi intimidau pe arestații din același lot. Timorarea victimelor se realiza prin supunerea lor unui tir sonor de gemete și plânsete. Această tortură psihică a avut, într-adevăr, efect. S-a apelat și la secvențe absurde: de pildă, unui anchetat i s-
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și facturarea. Întrucât după o oră nu se ajunsese la nici un rezultat, cineva a sugerat să fie chemați câțiva angajați din fiecare dintre cele patru departamente, pentru a le cere părerea În legătură cu rezolvarea problemelor. La Început, angajații au părut oarecum intimidați de faptul că li se solicita opinia. După ce au analizat rapoartele cu managerii lor preț de câteva minute, li s-a mai dat timp să discute și Între ei. În mai puțin de 15minute, au fost invitați cu toții Înapoi. „Credem
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
și se Îndrepta spre sud, unde rămânea până primăvara, când se topeau zăpezile. Deși ținea legătura cu personalul său prin telefon și rapoarte lunare, operațiunile cele mai importante din companie erau lăsate pe mâinile senior managerilor. La Început, aceștia erau intimidați de absența lui și Încercau să-i ghicească deciziile. În ciuda lipsei lui, ei se simțeau Încă sub controlul lui. Într-o iarnă, când președintele se bronza pe plajă, managerii lui au ținut o ședință În afara companiei pentru a discuta unele
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]