1,046 matches
-
alții și-au găsit la întoarcere casele ocupate, proprietate a altor familii, iar fermele, afacerile, fabricile naționalizate. Mulți dintre germanii care s-au întors, într-o „perfectă schimbare a rolurilor anterioare războiului”, au lucrat pentru români ca zilieri, numindu-se „iobagii românilor”, deși unii români au returnat germanilor reîntorși părți din pământul pe care îl ocupaseră. în timp ce unii și-au găsit casele intacte, alții au descoperit că și-au pierdut unul dintre părinți, soțul, o rudă. Fie că era vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Mălin, A. Bochișiu, Corneliu Coposu, Victor Papilian (Cu steagul înfășurat. Amintiri de la evacuarea Clujului, 1940-1941), fie că e vorba de romane și nuvele. Se cuvin menționate nuvelele premiate și tipărite în urma unui concurs lansat de ziar în 1937: Pavel Dan, Iobagii, Victor Papilian, Se dezmorțesc sufletele și Septimiu Sever, Temnițele Clujului. Din însemnările unui popă român. De la numărul 1/1933 până la numărul 46/1935 e publicat în foileton romanul Vâltoarea, al unui autor ce semnează Eugeniu de Herbay (probabil un pseudonim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289330_a_290659]
-
și după stingerea spiritului războinic printre moldo-valahi, titlurile condiționale se transformară în titluri individuale, mai ales către sfârșitul secolului al XVI-lea, când, ca efect al constituției lui Șerban I, colonii, învestiți până atunci cu dreptul la proprietatea colectivă, deveniră iobagi și supuși corvezii pe pământul pe care erau stabiliți. Abuzul concesiunilor absorbi curând ce mai rămânea liber din domeniul public. Fiefurile rezervate altădată meritului militar căzură pradă funcționarilor de la curte. Colonii slăbiți, oprimați, siliți să devină iobagi și nemaiavând ostași
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
proprietatea colectivă, deveniră iobagi și supuși corvezii pe pământul pe care erau stabiliți. Abuzul concesiunilor absorbi curând ce mai rămânea liber din domeniul public. Fiefurile rezervate altădată meritului militar căzură pradă funcționarilor de la curte. Colonii slăbiți, oprimați, siliți să devină iobagi și nemaiavând ostași printre ei, nu putură opune rezistență. Se formă proprietatea feudală, se fondă marea proprietate, totuși nu fără a atribui țăranilor două treimi din pământ, cu excepția pădurilor și pajiștilor, cu condiția să achite drepturile senioriale pe care le-
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
se repetă la fiecare din cele 4 etaje. După câteva zile de așteptare de plumb, suntem anunțați că nu se va lua nicio măsură. Nu s-a luat... Decât că, la repartiția guvernamentală, care ne leagă de glie ca pe iobagi în Evul Mediu, doar câteva posturi sunt atribuite în oraș. Restul, de aproximativ 100, în cele mai îndepărtate sate, la cel puțin 20 de km de calea ferată. Mulți dintre noi, studenții, trăim această realitate fără să ne imaginăm cât
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
suliță, săgeată.... Alegeți cuvintele de origine latină. bă mânz, om. frate, strună, soră, mistreț, mare, viezure, pământ, varză..... Alegeți cuvintele cu care să caracterizați perioada celui de-al doilea război mondial. dă oaste, armată, boieri, fascism, guvern, sfat domnesc, nemți, iobagi..... Alegeți cuvinte-nume de localități unde s-a adunat poporul pentru a asculta cunvântul de mântuire al revoluționarilor din 1848. dă Timișoara, Blaj. Șelimbăr, Alba lulia, Câmpia Libertății. Câmpia Turzii, P 'evna, Qituz, Islaz. Vidin...... 3. Ghicitori a) "Cine-a fost numit
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
țărani în beneficiul moșierului, iar celelalte erau subîmpărțite în loturi individuale de care beneficia satul. Cultivînd pămîntul moșierului, șerbul era totodată obligat să plătească un procentaj din alte produse ale trudei lui, cum ar fi vinul, mierea și vitele. Păstorii iobagi erau de asemenea obligați să renunțe la o parte din turmele lor. Nobilul local din cea mai mare parte a regiunilor beneficia de jurisdicție deplină asupra oamenilor lui. El colecta taxele pentru ocîrmuire, deținea autoritatea administrativă și juridică deplină a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
otomană, pămînturile românești nu fuseseră incluse în sistemul timarelor. În schimb, terenurile rămăseseră sub controlul aristocrației autohtone. Boierii își păstraseră moșiile și puterea politică fără să se convertească la islamism. Era în vigoare un veritabil sistem feudal. Țăranul, de obicei iobag, trebuia să plătească sume mari atît statului, cît și moșierului. Întreaga povară a sistemului corupt a ajuns să apese pe umerii acestuia, cel mai de jos de pe scara socială. Pe la jumătatea secolului, obligațiile deveniseră atît de copleșitoare, încît regiuni întinse
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Deși iobăgia datează oficial în țara Românească din timpul domniei lui Mihai Viteazul și a măsurilor luate la sfîrșitul secolului al șaisprezecelea, instituția era probabil în vigoare înainte de aceasta. Ulterior, boierii au reușit în repetate rînduri să încalce relațiile lor cu iobagii și relativ la loturile acestora. Ei cumpărau adesea robi, instalîndu-i pe pămînturile necultivate sau părăsite; puteau să-și slobozească șerbii și uneori o și făceau, dar își păstrau loturile lucrate de ei. În momentul inițierii reformelor existau patru categorii de țărani
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și la munte pe baza drepturilor lor tradiționale acceptate de stat. În cea de a doua intrau țăranii liberi lipsiți de pămînt, care munceau la boier pe temeiul unei înțelegeri cu acesta. Cel de al treilea grup era constituit din iobagii legați de satele și de pămîntul lor și aflați sub jurisdicția unui boier, iar ultimul dintr-o serie de șerbi, numiți scutelnici, care nu posedau nici un petec de pămînt și îl slujeau direct pe boier. Țărănimea suporta aproape întreaga povară
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
taleri. În 1749, cînd Mavrocordat a devenit din nou domnitorul Moldovei, au fost luate și în această provincie măsuri asemănătoare, dar cu condiții mai stricte. S-a pus deci capăt înrobirii individuale. Reforma îi punea pe același plan pe fostul iobag și pe țăranul liber care muncise pămîntul unui boier pe baza unei înțelegeri. Ambii erau clăcași, adică țărani care plăteau pentru folosirea pămîntului. Marea slăbiciune a reformei agrare era desigur chestiunea impunerii ei, întrucît boierii dețineau controlul asupra mediului rural
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
puterea absolută asupra teritoriului și a oamenilor din ținuturile lui ca dar de la Dumnezeu, conducătorii habsburgi erau nevoiți să trateze cu o nobilime cu puternice drepturi tradiționale care, la rîndul ei, domina restul populației alcătuite în cea mare parte din iobagi. Aceasta își asuma deci sarcinile care reveneau în Imperiul Otoman aparatului birocratic imperial, milletului ortodox și comunităților rurale. Nobilii erau stăpîni pe administrația și instituțiile juridice locale și percepeau impozitele. Domeniul guvernului central era legat mai ales de politica externă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
trebuia să asigure cel puțin un minim de servicii sociale. Foarte multe lucruri depindeau, desigur, de însuși caracterul nobilului în cauză și de atitudinea lui față de țăranii dintr-o anumită localitate; situația diferea radical pe tot cuprinsul imperiului. Oricum, țăranul iobag depindea de capacitatea și de bunul plac al seniorului. Ca și în Imperiul Otoman, clasele sociale erau considerate ca făcînd parte din ordinea firească stabilită de Dumnezeu. Atît biserica cît și statul propovăduiau mesajul potrivit căruia o viață sfîntă era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
stabilirea cu exactitate a obligațiilor și drepturilor țăranului. Urma să fie făcută o distincție clară între pămîntul alodial și cel urbarial. Noile măsuri urmau să fie impuse de birocrația centrală, care nu era subordonată autorităților locale, ci Vienei. În privința țăranului iobag, Maria Tereza ar fi vrut să le acorde tuturor țăranilor un statut liber, dar ea nu a mers atît de departe. Ca și ceilalți monarhi din Europa, ea nu credea în egalitate, ci accepta împărțirea în clase a societății ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Curînd după moartea mamei sale, cînd a fost mai liber să-și pună în aplicare propriile idei, împăratul a început să introducă reforme mai radicale, în primul rînd abolirea iobăgiei. Măsura aceasta a fost luată în 1785 în regatul Ungariei. Iobagului i se acordau drepturile arendașului: el putea să se căsătorească după bunul său plac, să învețe o meserie și să-și părăsească lotul dacă găsea pe cineva să-l înlocuiască. Totuși, problema majoră nu era rezolvată, deoarece nu i se
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
4 Harta 14. Frontiera Militară habsburgică Atît șerbii fără familie din Slavonia cît și cei din Croația își puteau părăsi lotul dacă își îndeplineau îndatoririle și dacă era de acord stăpînul domeniului. Reformele lui Joseph al II-lea, inclusiv emanciparea iobagilor din 1785 și încercările eșuate de a limita obligațiile țăranilor la circa 30% din venitul lor, au afectat atît Croația cît și Slavonia. După moartea lui, aplicarea reformei din agricultură a început să treneze. Următoarele schimbări majore au trebuit să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
adică majoritatea locuitorilor Transilvaniei în secolul al optsprezecelea. Fără să ocupe o anumită zonă, românii puteau fi găsiți în toate regiunile aflate sub controlul națiunilor privilegiate. Slăbiciunea poziției lor consta în special în faptul că erau aproape în întregime țărani iobagi muncind pe moșiile ungurilor, secuilor sau sașilor. Nobilii români, care abia dacă reprezentau 1% din clasa aceasta, aveau tendința să colaboreze cu egalii lor unguri. O populație alcătuită din iobagi nu participa la viața politică în nici o parte a imperiului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în special în faptul că erau aproape în întregime țărani iobagi muncind pe moșiile ungurilor, secuilor sau sașilor. Nobilii români, care abia dacă reprezentau 1% din clasa aceasta, aveau tendința să colaboreze cu egalii lor unguri. O populație alcătuită din iobagi nu participa la viața politică în nici o parte a imperiului. În Transilvania, termenul de națiune se referea la "națiunea" politică a păturilor privilegiate, neavînd nici o conotație etnică. Țăranii unguri, sași și secui abia dacă o duceau ceva mai bine decît
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
depindea de onorariile primite în schimbul serviciilor lui și de donațiile unei congregații obligată deja să plătească o taxă bisericii recunoscute sub jurisdicția căreia se afla regiunea în care locuia aceasta. Adeseori, preotul era nevoit să-și cîștige existența muncind ca iobag sau ca arendaș pe domeniul nobilului. Organizațiile protestante încercaseră anterior fără succes să-și facă prozeliți aici, dar făcuseră greșeala de a ataca unele forme ale religiei cum erau icoanele, posturile și respectarea numeroaselor sărbători care erau apropiate de sufletul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
prin argumentele folosite de el în acest scop. El milita pentru drepturi politice, adică recunoașterea românilor ca a patra națiune cu statut egal în dietă, ca și pentru reforme în privința stării țăranului. Micu-Klein era partizanul unei schimbări radicale a situației iobagilor, susținînd că acestora ar trebui să li se acorde libertatea de mișcare și dreptul de a învăța carte sau de a deprinde o meserie, iar corvoada să fie fixată la două zile pe săptămînă. Ideile lui erau deci asemănătoare celor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
elementul component major al populației iobage. În secolul al optsprezecelea, nobilimea alcătuia în toată Transilvania un mic procentaj din masa locuitorilor, care era de 4,4 % la începutul secolului și de 6,7 % prin 1867. Majoritatea țăranilor, 73,2%, erau iobagi, doar 20,5% fiind țărani liberi. Din rîndul restului populației, un mare procentaj îl formau așa-numiții zilieri.7 Ca și alții asemeni lor din alte părți ale imperiului, șerbii erau supuși unor impozite mari de către stat, biserică și de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să-și aducă contribuția la bugetul unor instituții religioase din care nu făceau parte. Ca și în alte părți, corvezile provocau multe nemulțumiri. Dieta a stabilit în 1714 cota ridicată de patru zile pe săptămînă pentru toți membrii familiilor de iobagi. Să observăm că poverile feudale erau mai mari în Transilvania decît în Valahia sau Moldova. Un urbarium emis în 1769 pentru Transilvania, cunoscut sub numele de Certa Puncta, fixa limita la patru zile, sau trei în caz că țăranul își aducea propriile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de români și trei de secui, care s-au stabilit în satele situate de-a lungul graniței cu Principatele Dunărene. Ca și în alte zone de frontieră, condițiile de trai ale soldaților țărani erau mult mai bune decît cele ale iobagilor și ale arendașilor de pe moșiile învecinate. Țăranii din partea locului făceau presiuni ca să devină membri ai localităților de pe graniță. Cei care aveau o situație privilegiată erau în primul rînd românii. Autoritățile habsburgice au încercat la început să colonizeze numai membri ai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
habsburgice au acordat și mari suprafețe de pămînt drept recompensă pentru unele servicii sau celor cu suficientă influență ca să obțină o astfel de donație. Biserica catolică și cea ortodoxă dețineau amîndouă moșii întinse. Din cauză că toate pămînturile acestea erau lucrate de iobagi sau de arendași, ele se confruntau cu aceleași probleme ca și ținuturile învecinate și erau în egală măsură afectate de reforme. Cea mai mare parte a populației era ortodoxă, dar sîrbii aveau o poziție mai bună decît românii. Cu toate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
se încheie la 1315. Regele este urmat în noua capitală - mutată în mod oficial pe Bega anul următor - de nobilimea-i partizană, de înalți membri ai clerului, de funcționari comercianți, de domni feudali și de vasali. În jurul cetății se stabilesc iobagii, vilanii. „Castrum nostrum regis de Thumuswar”, cum își numește acum Carol reședința, rămâne sediul Curții până la 1323, dar, și după această dată, însemnătatea ei pe eșichierul politico-militar al acestui colț mărginaș al creștinătații crește necontenit. Aici se sfârșește, în 1317
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]