2,504 matches
-
în compușii coordinativi mononucleari, numărul de coordinare al unui cation într-o stare de oxidare bine precizată are aceeași valoare pentru toți halogenii; totuși există posibilitatea ca numărul de coordinare să difere în funcție de natura halogenului, ca urmare a variației volumului ionic al anionilor halogenură, dar și datorită modificării caracterului legăturii chimice în compușii coordinativi la variația numărului atomic Z al halogenilor. Ionii halogenură interacționează cu ionul metalic preponderent prin interacțiuni electrostatice, generând un câmp slab de liganzi. Ponderea interacțiunilor covalente (și
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
a fi o substanță cu un grad de ionicitate foarte pronunțat și de a fi compusă din ioni de dimensiuni foarte apropiate; ca urmare, anionii și cationii din componența sa, în soluție apoasă, sub influența câmpului electric, vor avea mobilități ionice extrem de apropiate. În cazul soluțiilor etalon, se poate scrie, pentru conductanța electrică, o relație similară cu formula (5.6): </formula> (5.10) Cunoscând valorile conductanțelor soluțiilor etalon și valorile conductibilităților electrice ale soluțiilor de clorură de potasiu KCl, se calculează
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
să aibă, practic, valoare unitară; 2. prin determinarea constantelor de stabilitate stoechiometrice și extrapolare la diluții infinite; 3. prin calcularea coeficientului de activitate, pe baza considerațiilor teoretice (teoria Debye-Hückel poate fi folosită doar pentru ioni simpli și la o tărie ionică redusă). În practică, însă, se preferă să se obțină valori precise ale constantelor stoechiometrice, obținute în aceleași condiții experimentale, care oferă informații importante asupra stabilității relative a sistemelor similare. Acestea pot fi determinate, de asemenea, prin calcularea concentrațiilor speciilor la
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cu capra nu se mai duce și nici lapte nu mai vrea”. Multe daune și stricăciuni a adus familiei curiozitatea ce-l pândea pe Ionică la tot pasul, fapt pentru care în familie, dar și printre vecini, îl mai numeau Ionică Iscoadă. Prin clasa a doua mama sa se pricopsise cu o mașină de cusut „Podolsk”, iar Ionică o asista din prima clipa cum începea cusutul. O iscodea mereu cum reușește mașina să înnoade ațele, iar mama îi răspundea că numai
Creativitatea academicianului Ion Bostan, dar divin sau rezultatul unei munci asidue by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83665_a_84990]
-
stare de agregare gazoasă, lichidă și solidă. 2. Prezentați principalele forme de apă din țesutul muscular. 3. Prezentați caracterul polar al moleculei de apă. 4. Prezentați legătura de hidrogen din molecula de apă. 5. Prezentați pe scurt interacțiile: H2O compuși ionici / compuși polari / compuși hidrofobi sau H2O -H2O. 6. Cum se explică anomaliile valorice ale constantelor fizicChimice ale apei. Exemplificați utilizarea apei în diverse prCese din industria alimentară pe baza acestor proprietăți. 7. Caracterizați principalele forme de apă din alimente: apa
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
și se determină făcând diferența dintre cationii măsurabili și anionii măsurabili: Sodiu - (Clor + bicarbonat) = 140 - (103 + 28) = 9 mEq/L Creșterea valorilor hiatusului anionic indică prezența unor anioni nemăsurabili cum ar fi acidul lactic sau cetoacizii din diabetul zaharat. Fluxul ionic prin membrana celulară este explicat de acțiunea pompei de Na-K ATP-ază care elimină sodiul din celulă și transferă potasiul din sectorul extracelular în cel intracelular; astfel se menține potențialul electric transmembranar necesar pentru activitatea celulelor excitabile. La nivelul membranei capilare
Capitolul 2: ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
membrana celulară este explicat de acțiunea pompei de Na-K ATP-ază care elimină sodiul din celulă și transferă potasiul din sectorul extracelular în cel intracelular; astfel se menține potențialul electric transmembranar necesar pentru activitatea celulelor excitabile. La nivelul membranei capilare echilibrul ionic este explicat de legea Gibbs-Donnan: deși apa și electroliții circulă liber prin membrana capilară există o concentrație crescută de cationi în sectorul intravascular care să echilibreze din punct de vedere electric sarcinile negative ale proteinelor. Proteinele au o concentrație crescută
Capitolul 2: ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
puțin severe administrarea se va face per os (poate produce diaree) sau, dacă aceasta nu este utilizabilă, injectabil (intra-muscular sau intravenos), în doze de 600 1 200 mg/zi, timp de 3 -5 zile; * se vor corecta și dezechilibrele ionice asociate, în special hipopotasemia; * tratarea cauzei. 2.1.5.3.2. Hipermagneziemia Este rară la pacienții cu funcție renală normală. Cauze mai frecvente: * administrare în exces de antiacide sau laxative care conțin magneziu, * tratamentul eclampsiei, * insuficiența adreno corticală, * hipotiroidia, * hipotermia
Capitolul 2: ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
complianței, vasodilatație care poate anula vasoconstricția pulmonară hipoxică; aparat cardiovascular: vasoconstricție coronariană, aritmii severe care nu răspund la terapii convenționale ci doar la corectarea alcalozei; creșterea consumului de O2 la nivel tisular prin stimularea fosfofructokinazei; vasoconstricție cerebrală; modificări ale echilibrelor ionice: hipopotasemie, scăderea fracției ionizate a calciului cu afectarea funcției cardiovasculare și neuromusculare (parestezii, spasme musculare); creșterea afinității hemoglobinei pentru oxigen care va fi mai greu eliberat la nivel tisular. 2.2.3.1. Alcaloza metabolică: Răspunsul homeostatic la o creștere
Capitolul 2: ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
mol/l sau g/l. Coeficientul de solubilitate ca și solubilitatea de altfel depind de natura solvatului, a solventului și de temperatură. În fig.1 este redata variația solubilității unor substanțelor cu temperatura. În general, substanțele care au o structură ionică sau covalent polară sunt solubile în solvenți polari, în celelalte cazuri substanțele sunt solubile în solvenți nepolari. La dizolvarea unei substanțe solide într-o cantitate determinată de solvent, solubilitatea substanței în condiții date de temperatură și presiune este limitată. În
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
ionului. De exemplu: Na+, Mg2+, Fe3+, Cl-, O2-, S2-; respectiv NO3-, ClO3-, SO42-, PO43-, MnO4-, Cr2O72-, etc. c) Numărul de oxidare al hidrogenului(H) în compușii covalenți este egal cu +1, de exemplu în: HCl, H2O, CH4; în timp ce în hidrurile ionice: LiH, NaH, CaH2, hidrogenul are N.O = -1 d) Numărul de oxidare al oxigenului este egal cu -2 cu excepția peroxizilor în care este -1. e) Numărul de oxidare depinde de electronegativitatea elementelor ce intră în compoziția unei substanțe. Astfel, carbonul
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
raze X al sării Na2S2O3 ·5H2O și din spectrul Raman rezultă că ionul S2O32are o structură tetraedrică. Distanțele între atomii de sulf cât și între atomul de sulf central și atomii de oxigen corespund unui caracter de dublă legătură. Refracția ionică și spectrală în domeniul ultraviolet confirmă structura: Din spectrul de emisie de raze X al tiosulfatului, care prezintă un triplet ce poate fi considerate ca o suprapunere a frecvențelor unui sulfat și a unei sulfuri, rezultă că atomul de sulf
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
mol/l sau g/l. Coeficientul de solubilitate ca și solubilitatea de altfel depind de natura solvatului, a solventului și de temperatură. În fig.1 este redata variația solubilității unor substanțelor cu temperatura. În general, substanțele care au o structură ionică sau covalent polară sunt solubile în solvenți polari, în celelalte cazuri substanțele sunt solubile în solvenți nepolari. La dizolvarea unei substanțe solide într-o cantitate determinată de solvent, solubilitatea substanței în condiții date de temperatură și presiune este limitată. În
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
ionului. De exemplu: Na+, Mg2+, Fe3+, Cl-, O2-, S2-; respectiv NO3-, ClO3-, SO42-, PO43-, MnO4-, Cr2O72-, etc. c) Numărul de oxidare al hidrogenului(H) în compușii covalenți este egal cu +1, de exemplu în: HCl, H2O, CH4; în timp ce în hidrurile ionice: LiH, NaH, CaH2, hidrogenul are N.O = -1 d) Numărul de oxidare al oxigenului este egal cu -2 cu excepția peroxizilor în care este -1. e) Numărul de oxidare depinde de electronegativitatea elementelor ce intră în compoziția unei substanțe. Astfel, carbonul
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
raze X al sării Na2S2O3 ·5H2O și din spectrul Raman rezultă că ionul S2O32are o structură tetraedrică. Distanțele între atomii de sulf cât și între atomul de sulf central și atomii de oxigen corespund unui caracter de dublă legătură. Refracția ionică și spectrală în domeniul ultraviolet confirmă structura: Din spectrul de emisie de raze X al tiosulfatului, care prezintă un triplet ce poate fi considerate ca o suprapunere a frecvențelor unui sulfat și a unei sulfuri, rezultă că atomul de sulf
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
care o prezintă atomul într-un anumit tip de legătură chimică (în tabelul din anexa 5 se regăsesc valorile unor refracții atomice); λ - parametru de structură datorat unui anumit tip de legătură dintre atomii moleculei. Chiar și în cazul substanțelor ionice se poate vorbi de aditivitatea refracției (în soluții diluate), când ionii nu se influențează prea mult unii pe alții. Cunoscând refracțiile atomice și parametrii structurali se poate calcula valoarea refracției moleculare (Rm) a unei substanțe pe baza formulei sale structurale
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
temperaturii dorite, se procedează identic ca pentru determinarea la 55°C. DETERMINAREA SOLUBILITĂȚII UNOR ELECTROLIȚI GREU SOLUBILI PRIN METODA CONDUCTOMETRICĂ (CONDUCTOMETRUL RADELKISZ TIP OK - 102) Considerații teoretice Conductibilitatea reprezintă capacitatea unui conductor de a conduce curentul electric. Electroliții sau conductorii ionici asigură transportul curentului electric prin intermediul ionilor mobili. Ori de câte ori între două puncte ale unei soluții de electrolit se aplică o diferență de potențial, se declanșează o mișcare ordonată a ionilor, numită migrare, care stă la baza conductibilității electrice a soluțiilor de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
conductibilitatea se introduce în vasul de conductibilitate împreună cu celula de conductibilitate (un sistem de foițe de platină platinată, adică platină lucie acoperită cu platină coloidală neagră, care mărește mult suprafața de contact cu soluția, evitându-se fenomenul de polarizare). Conductorul ionic va fi tocmai lichidul inclus între aceste plăcuțe și va avea dimensiunile L și S constante, reieșite din construcția celulei. În figura 24 este prezentată o celulă de conductibilitate de tip clopot (7), frecvent utilizată în determinările conductometrice. Mod de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
punctul de sarcină zero (p.s.z.) sunt proprietăți caracteristice tuturor sistemelor disperse ale căror particule sunt capabile să-și formeze strat dublu electric. Densitatea superficială de sarcină a dispersiilor liofobe și a coloizilor moleculari variază în funcție de pH și de tăria ionică a mediului de dispersie, provocând modificări în structura stratului dublu electric și fiind determinată de dirijarea fenomenelor interfaciale ce au loc în natură, biologie (la nivelul membranelor celulare), industrie (cauciuc, lacuri, etc). Astfel, electroliții și polielectroliții amfoteri (aminoacizi și proteine
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
nu mai coincid întotdeauna: punctul izoelectric definește numai faptul că sarcina particulei (dată de nucleu și stratul Stern - care rămâne aderent la suprafața particulei coloidale în mișcare) este nulă într-un mediu cu un anumit pH și o anumită tărie ionică, dar aceasta nu se referă neapărat și la sarcina ei netă. Adică, este posibil ca la un anumit moment dat, macromolecula să posede un exces de sarcini pozitive care să fie însă compensate exact de contraionii din soluție, astfel încât să
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
tensioactivi) ce scad tensiunea superficială a apei; * compuși amfifilici tensioinactivi (compuși ce nu modifică tensiunea superficială a apei sau o modifică într-o măsură mică, în sensul creșterii). La rândul lor compușii amfifilici tensioactivi (agenți tensioactivi) se clasifică în: * Agenți ionici: agenți tensioactivi anionici agenți tensioactivi cationici agenți tensioactivi amfoteri * Agenți tensioactivi neionici În categoria compușilor tensioinactivi sunt incluși: * coloranții * alcaloizii * taninurile Micelele de asociație se aseamănă prin structură și proprietăți cu particulele coloidale, de unde derivă și denumirea sistemului dispers și
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
lichide organice Anexa 4 Parachori atomici și incrementele diferitelor tipuri de legături Anexa 5 Refracții atomice și constante structurale pentru calculul refracțiilor moleculare ale compușilor organici Anexa 6 Conductibilitățile specifice ale soluțiilor apoase de KCl (Mho/cm) Anexa 7 Conductibilități ionice echivalente limită în soluții apoase Anexa 8 Soluții tampon mixte și pH-ul lor Anexa 9 Standarde de pH, în soluție apoasă S Anexa 10 Tensiunea superficială a apei la suprafața de separare, la diferite temperaturi (dyn/cm) Anexa 11
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
energic, formând alcalii puternice. Reacționează exploziv cu acizii și violent cu alcoolii. Cu amoniacul formează amiduri. Fiind deosebit de active, sunt folosite pentru obținerea altor metale, prin substituție din compușii acestora (metoda metalotermică de preparare a metalelor). Combinațiile metalelor alcaline sunt ionice, cu excepția celor de litiu, care prezintă un înalt grad decovalență. De altfel, litiul și combinațiile sale se aseamănă foarte mult cu magneziul și combinațiile acestuia, diferențiindu-se foarte mult de metalele alcaline (de exemplu, din punct de vedere al stabilității
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
au acțiune depresivă asupra nervilor motori, slăbind contracția musculară. Ei scad activitatea psihomotorie, fiind utilizați în schizofrenie, epilepsie, tulburări de comportament, când se administrează sub formă de „Carbonat de litiu”. Modul de acțiune al acestui compus se bazează pe volumul ionic mic al litiului. Știind că o tabletă de carbonat de litiu conține 450 mg substanță activă, se cere să se calculeze masa ionilor de litiu conținută într-o astfel de tabletă. 15 Pentru restabilirea echilibrului electrolitic și pentru rehidratare în
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
sau sodiu metalic. Radiul rezultă în industria uraniului, ca un produs secundar. Aceste metale formează o grupă relativ omogenă în ceea ce privește proprietățile, cu excepția beriliului și magneziului. Beriliul formează combinații cu caracter covalent, spre deosebire de calciu, stronțiu și bariu (ai căror compuși sunt ionici). Combinațiile magneziului au caracter parțial covalent, parțial ionic, făcând trecerea între cele ale beriliului și compușii celorlalte elemente ale grupei. Gradul de ionicitate al combinațiilor crește în grupă la creșterea numărului de straturi electronice. Toate metalele se caracterizează printr-un
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]