1,453 matches
-
-o până-n al treizeci și doilea an al vieții tale, iat-o răsărindu-ți înainte, poartă un costum ocru cu pantaloni, încearcă să oprească un taxi - e zveltă, cu părul negru, bogat, cu trăsături delicate care îi dau un aer iritat, și cu un cur absolut fantastic. De ce nu? Ce-am de pierdut? Și, la o adică, ce-am de câștigat? Dă-i bătaie, javră nevolnică, vorbește-i. Are în dotare un cur cu rotunjimile și despicătura celei mai desăvârșite nectarine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vreo două luni. — Și? Salariu? Pensie? Șomaj? — Nimic, ți-am spus. Am lucrat în mai multe părți, dar de două luni nu mai mi se leagă nimic. Păi, și-atunci, din ce? — Din ce dă Dumnezeu, prietene! se aprinde Rafael iritat, simțindu-se privit ca un animal ciudat. Nu durează însă mai mult de două secunde ca să-și dea seama că are cine să-l înțeleagă și-i un moment cât de poate de prielnic să se vaite. Oricui, deh, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lui îi e mai bine acolo, la oamenii ăia. Bătrânul clătina din fața lui osoasă de culoarea vinului, inspirând o vitalitate neostoită, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă, cum adică l-a dat? Mirela îi confirmă cu o mârâială iritată, exact așa cum ți-a spus Mugurel, l-am dat. L-am dat de suflet. Ai ajuns prea târziu, tataie, dacă ai fi venit alaltăieri, ți-ai fi văzut nepotul și tizul, și atunci Mirela parcă-l văzu întristându-se. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ani în România lui Iliescu, și cine știe ce-o să mai fie, ceea ce nu e însă o justificare pentru nea Petrică. Uite-l cum s-a blocat și parcă a înțepenit de atâta indignare. Mirela îl întreabă pe un ton iritat: — Ce-ai rămas așa, de-ai zice că Doamne ferește? Nu ți-a scris Vlăduț de noi? — Nu, asta nu mi-a scris, că n-aveți nici unul servici... Așa e, au uitat că n-au apucat să vorbească despre slujbe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se poate, maior Streinitz. Rușii, românii sau chiar partizanii, judecând după haznaua pe care o văd aici. Soldații beau, joacă cărți...Mai lipsește un bordel de campanie și transformăm totul într-o anexă Kraft durch Freude 135. Ce dracu'!...izbucnește iritat maiorul. Privește surprins la "uniforma neagră" din fața lui, care își întinde înainte brațul drept pentru salutul nazist. Heil Hitler! Sturmbannführer136 Ewald Schultz. Atunci când se apropie, o raza firavă de soare poleiește scurt sinistrele capete de mort de pe petlițele SS-istului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pierdute urmele prin misteriosul Orient, plin de fundamentaliști puși pe fapte mari și de ură viscerală între seminții în fond înrudite, sau fusese făcut scăpat de către amicii binevoitori cu funcții de răspundere în structurile câtorva ministere. Până la urmă, plictisit și iritat că nu reușea să dea articolului turnura gazetărească perfectă, care ar fi putut să-l mulțumească, Bart aruncă într-un colț al biroului hârtiile trase la imprimantă și socoti necesar să-și ia un pic de răgaz, regretând totodată că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe faleză și să petreacă minute de reverie cu ochii la marea murdară, deasupra căreia se învârtea un avion purtând o uriașă panglică publicitară. Avionul trecea aproape în fiecare zi pe acolo și Kristine, deși nu-l observa conștient, devenea iritată dacă nu venea. I se părea că ceva nu e în regulă, fără să poată preciza ce anume. Întoarsă acasă, în asemenea momente își necăjea soțul și-l certa. Într-o zi de plimbare pe faleză, Kristine a văzut marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-i frumoasă. Aici se pare că nepotul deveni interesat. Se ridică de pe scaun, se apropie și întrebă: — Atunci de ce n-ai prevăzut când o să fie sfârșitul lumii? — Nu pot să prevăd sfârșitul lumii sau chestii din astea! izbucni Păvălache aparent iritat, dar mulțumit în sinea lui că stârnise interesul lui Costin. Prea multă complexitate. Pot să prevăd cum vor evolua lucrurile într-un spațiu limitat pe o perioadă de maxim 34 de ani. Asta dacă aș întinde la maximum calculele. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Cerîndu-i să-mi acorde o favoare, fără să i-o specific, și acordîndu-mi-o cu un "da" înăbușit (ce-o fi crezut?), i-am șoptit: "Dă-mi voie să-ți spun pe nume: Adelina". Ea m-a corijat cu vocea puțin iritată: "Nu, nu! Spunemi Adela!" În adevăr, ceea ce se petrecea între noi nu era gingaș. Iar diminutivul era de un gust îndoielnic. (De unde izvorâse acest cuvânt, la care nu mă gândisem niciodată?) Adela continuă să se plimbe repede. Femeia înaltă se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
peste noapte pentru a schimba mediul economic și social al țării, duduie. E o chestiune de timp și probabil va lua încă ani buni pentru ca lucrurile să se așeze, a spus el cu un aer pe jumătate resemnat, pe jumătate iritat. Cum am ieșit de la interviu, am tras o înjurătură grosolană. Mă abținusem cu greu să-i spun ministrului ce credeam despre indolența, fatalismul și lipsa lui de imaginație. Spre deosebire de mine, Teo Haiduc era calm și indiferent, păstrându-și aceeași expresie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a făcut imediat prezentările în engleză. — Deci ți-a explicat Nicoleta despre ce e vorba ? începu olandezul după ce îi făcu semn chelnerului să vină. Nu tocmai... am spus eu, ezitând. — Cum așa ? se răsuci olandezul spre Nicoleta, pe un ton iritat, de care n-ar fi părut capabil la prima vedere. Nicoleta îi spuse repede ceva în olandeză, ceea ce păru să-l calmeze pe roșcovan. — Să-ți explic atunci, spuse olandezul. Fac asta de zece ani și pot să spun că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
indicând meșteșugul, atrăgând atenția la mecanică. (Și lăsându-mi mie moștenire estetica.) Ochiul lui Milton ne privea. Clipea. Un ochi mare cât al lui Hristos Pantocrator din biserică, mai bun decât orice mozaic. Era un ochi viu, având corneea puțin iritată, genele luxuriante, pielea de dedesubt pătată și umflată. Ochiul acesta ne fixa preț de maximum zece secunde. În cele din urmă camera se retrăgea, Încă Înregistrând. Vedeam tavanul, lustra podeaua și apoi iarăși pe noi: familia Stephanides. Mai Întâi Lefty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
revistă. N-a ridicat privirea când am intrat. Mi-am luat și eu un bol și m-am așezat de cealaltă parte a mesei. Probabil că mi-a scăpat o grimasă. ― Care-i problema? mă Întrebă Obiectul cu sarcasm. Ești iritată? Își ținea fața răutăcioasă În palmă. Nici ea nu arăta prea grozav. Avea cearcăne. Erau momente când pistruii ei nu erau Însoriți, ci arătau ca un fel de rugină sau coroziune. ― Tu ar trebui să fii iritată, am răspuns. ― Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu sarcasm. Ești iritată? Își ținea fața răutăcioasă În palmă. Nici ea nu arăta prea grozav. Avea cearcăne. Erau momente când pistruii ei nu erau Însoriți, ci arătau ca un fel de rugină sau coroziune. ― Tu ar trebui să fii iritată, am răspuns. ― Dacă vrei să știi, nu sunt iritată de loc, spuse Obiectul. ― Am uitat, am spus. Tu ești obișnuită. Dintr-o dată fața i se umplu de mânie. Tremura. Sub piele, venele i se Întindeau și pulsau, iscând linii vizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
palmă. Nici ea nu arăta prea grozav. Avea cearcăne. Erau momente când pistruii ei nu erau Însoriți, ci arătau ca un fel de rugină sau coroziune. ― Tu ar trebui să fii iritată, am răspuns. ― Dacă vrei să știi, nu sunt iritată de loc, spuse Obiectul. ― Am uitat, am spus. Tu ești obișnuită. Dintr-o dată fața i se umplu de mânie. Tremura. Sub piele, venele i se Întindeau și pulsau, iscând linii vizibile la suprafață. ― Ai fost o curvă infectă azi-noapte! mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am Întrebat și eu...”, Îi trecu lui fulgerător prin minte, păstrând totuși pentru sine constatarea. „Dacă nu-ți mai place de mine, spune-mi... ori desigur... nu mă poți suporta decât În stare de ebrietate!”. - reluă Carla cu vocea evident iritată. „S’ar putea să aibă dreptate” zâmbi el cu privirea pierdută În gol. Care să fie cauza? În ciuda pălăvrăgelilor tipice femeiești, Carla se purta drăgăstos și, nu putea afirma cu certitudine contrariul... Dar?”. „În repetate rânduri te-am rugat: atunci când
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
posterioară, creerul mic suporta mii de clopote ce dăngăneau tot mai amplificat...!! În ce privește restul organismului, sistemul muscular Începuse să trepideze să se umfle - săgetat fiind, Într’o stare de amorțeală lentă, În timp ce cavitatea bucală era total congestionată!! Carla Îl Întâmpină iritată. „Bețivul dracului, se putea altfel?” - apoi Îl mustră cu voce tare: „Iar ai băut...? Așa oare ne’am Înțeles noi azi de dimineață...? Băiete, am mai spus și o repet: dacă nu mă poți suporta decât În stare de ebrietate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
corespundea cu locul unde se aflau, bolborosind cu vocea sugrumată de emoție, de incertitudine. „Imposibil...!! E o confuzie...!! Îmi da-ți voie să văd Înscrisul cu ochii mei...!?” Femeia făcu ochii mari ascuzând la spate registrul. Preciză cu vocea evident iritată. „Străinii n’au acces... Bună ziua...” - mai zise laboranta furișindu-se În spatele ușii. „Idioata dracului...!” murmură indignată Atena luându-l protector de mână. „Va trebui să-i facem o reclamație...” Ne având altă alternativă se repeziră la secția de poliție unde În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
totul În regulă Întrebă. „În care direcție...?” „Piața Pantelimon...” Șoferul protestă, simțind o plată generoasă și, poate va mai ciupi ceva peste promisiunea făcută. „Exact În partea opusă garajului. Dacă știam...” „Nu-ți face probleme, omule - Îl contră Tony Pavone iritat. Promisiunea făcută e literă de lege. În raport de cât taxează aparatul, plată dublă. Iar pe deasupra, suplimentul pentru benzină...!” „Sunteți om de onoare - aprecie bucuros șoferul. Nu vă uitați cu părere de rău la câțiva bănuți...” Tony Pavone opservă de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
după căsătorie, devenind ură, așa că n-am putut să trăim împreună prea mult. Divorțul nu e decât o formalitate, ca și căsătoria. - Ce poveste, a strigat mama. Toată lumea știa că e însurat, în afară de tine, proasto! - Nu-mi pasă, am răspuns iritată. Nu sunt interesată de bărbați, numai de iubire. - Așa, s-a mirat tata. Fii liniștită, Kiri, totul se va aranja cu timpul. Mama se ridicase, gata de plecare. - Eu mai rămân, a spus tata. - Fă cum vrei. Sper că cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-și pună acolo geanta. Feifel se gândea: acuma va remarca că lipsește trenciul. Va fi amabilă să-l știe în mașina de spălat! O să mă sărute, poate, cum n-a mai făcut-o de mult. Dar Rita l-a întrebat iritată: - Unde e trenciul? - Trenciul murdar? a întrebat-o Feifel zâmbind. E la spălat, împreună cu toate rufele murdare. - Ipocritule, m-ai spionat, știai că umplu buzunarele cu bani și hârtii importante! țipă Rita apucându-se de cap în timp ce se îndrepta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
curaj: - Ești ca și logodnica mea, te-am ținut în brațe când erai mică, Albă ca Zăpada! - O logodnică grăbită, cu un copilaș pe drum, spusese unul din tinerii muncitori de la construcții. - Asta nu privește pe nimeni, îi aruncase Nina iritată, dar și uimită că „secretul ei“ nu mai era demult un secret. - Slavă Domnului că nu ne privește, spusese un bărbat cu fața ascunsă sub un cozoroc ceva mai mare decât capul. - Există numai o singură persoană de care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de seducție a vocii mele: Pasiunea e plăcere și suferință! Primăvară, vino într-un suflet la mine! - Foarte bine, mi-a spus Oleg cu ochii pe Blanca, de care „Eros“ se apropiase primejdios. - Nu faceți prostii, le-a spus Oleg iritat. N-avem timp pentru prostii! - A iubi nu e o prostie! De aproape și de departe iubirea e singurul bun demn de câștigat! Oamenii nu cunosc decât dorința sexuală și rar iubirea. Eros va ajuta pe toată lumea să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plină de reproș. Era așezat pe frunze, în plină lumină, ca să primească cât mai multă căldură. Am încercat să-l fac să vină pe mâna mea, dar a refuzat categoric, întorcând capul în altă parte, exact cum face un om iritat. Pe pervazul ferestrei am văzut cele mai frumoase pene ale lui Sucki. - I-au căzut penele, i-am spus soțului meu. Mă liniștisem, le-am privit de aproape. Știam că păsările își schimbă penele și acest fapt natural e dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se mire așa de ușor, păreau hipnotizați de ce vedeau. Venise lângă ei și Luță, cu figura lui negricioasă, spână de sprâncene. Nicușor, grăsuț și îmbrăcat domnește, cu ochelari gen John Lennon, își întinsese și el gușulița, cu expresia nedumerită și iritată a miopilor. Când rn-am apropiat am încremenit. Lângă moara Dâmbovița cu zidurile ei stacojii, dincolo de gardul de beton, se afla fabrica de pâine Pionierul. Este o fabrică veche, cu acoperișul în zig-zag, cu ferestre rotunde spre care duc jgheaburi ciudate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]