1,368 matches
-
pe Rin și Dunăre, Galerius intenționa să ia cu sine doar soldații păgâni din Iliria și din Moesia, cu sprijinul cărora îl învinsese pe regele Narses (293-302), sperând să obțină victorii răsunătoare pentru a-și mări prestigiul și a-i ironiza pe vlăguiții soldați creștini din Orientul Mijlociu, cu care întreprinsese prima campanie (pierdută) împotriva perșilor (296). Nu era entuziasmat de dânșii pentru că, în vreme de război, în loc să meargă să lupte, își puneau diferite chestiuni de ordin moral și religios, care, în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
devenit incompatibil credinței creștine. * 1. Mulți martiri au reușit să învingă diavolul și toate lucrările sale în numele lui Isus Cristos care i-a încoronat. Printre aceștia s-a învrednicit să fie numărat și preafericitul martir Theogenes care a învins și ironizat dușmanul. De fapt, pe timpul lui Licinius, tiran și protector al religiei păgâne, a fost capturat în Frigia, fiind fiul unui episcop, și condus în cazarma legiunii a II-a Traiana, în prezența tribunului Zilicentius și a praepositus Possidonius, a cărui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în mod atemporal și să împărtășim unele, dincolo de epoci și de culturi? Parametrii permanenți ai istoriei Nu am vrea să punem în niciun fel la îndoială specificitatea demersului sociologic, care constă în explicarea socialului cu ajutorul socialului. Montesquieu avea dreptate când ironiza spiritul conservator local în Scrisorile persane și insista asupra relativității obiceiurilor și a modurilor de gândire. A fă-cut un mare bine, punând în lumină diversitatea culturilor. Dar ne pare greșit să reducem zona de valabilitate a valorilor la cadre temporale
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
precis că ziua a trecut liniștită și nimic spectaculos nu s-a întâmplat, iar predicția Babei Vanga a fost uitată, popii care fiind prea bulgari sadea în cuget și simțiri au condamnat-o public, desigur din perspectivă religioasă, alții au ironizat-o pur și simplu comentând: „clarvăzătoarea oarbă și analfabetă a scris înainte de a muri o profeție" etc., punând accent deosebit pe contradicțiile din text - „clarvăzătoare, oarbă", „analfabetă care a scris" etc. Dar oare chiar așa să fi fost? S-o
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
n-au a face cu nemurirea [...] crevata mare, dezmățată sau nicidecum [...]. Când oi scrie să mă bag prin fundături, să mă sui pe locuri cocoțate." Elementele portretului sunt completate cu maniera de exprimare a pretinsului poet, prilej cu care Heliade ironizează snobismul lingvistic de a rosti cuvinte românești după sonorități franceze. De asemenea, pline de verva sarcasmului sunt observațiile privitoare la exacerbarea artificială a suferințelor datorate iubirii, neapărat neîmplinite: "Pieptul dumnealui zice că este ocnă de dureri" cauzate de vreun "fel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se concretizează și din tenta ironică în descrierea atitudinii romantice. Se simte viziunea critică a autorului mai ales în ceea ce privește credința romanticilor în ideea eliberării de canoane, de tradiție, ca soluție pentru atingerea spontaneității absolute în creația artistică. De asemenea, este ironizată încăpățânarea romanticului în a improviza de aici necesitatea de a căuta mereu subiecte ieșite din comun. Astfel, justifică Hulme, prelucrarea cultului lui Ossian și a baladelor străvechi, elemente cu totul exotice pentru cititorii secolului al XVIII-lea. Baladele ofereau o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fost invocată, cu același vechi cinism, și în campania de la 1877-1878. "Onoarea" îi impunea țarului să nu accepte contribuția militară românească pe frontul din Bulgaria, străduindu-se, ne spune istoricul american Larry L. Watts, "cu înfrigurare să restricționeze și să ironizeze contribuția militară a României, să subordoneze forțele acesteia celor proprii și să împiedice Bucureștiul să câștige statutul de țară cobeligerantă, care ar fi îndreptățit România să ia parte la negocierile de pace și să-i garanteze independența."126 Rusia a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Boris Stefanov. În campania militară de la 1916-1917, Rusia a tratat "aliata" România exact ca în 1877-1878, ceea ce a remarcat, chiar de atunci, nu doar Constantin Stere, ci și misiunea diplomatică și militară franceză, dar și observatorii Puterilor Centrale. Propaganda rusească ironiza, ca și în secolul trecut, armata română, caracterizând-o "sub orice critică" și, în consecință, solicita aliaților occidentali să i se încredințeze Rusiei și comanda trupelor românești. Corespondenții de presă erau îndrumați "să nu se ducă în România pentru că este
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Topîrceanu, cu ale lui Parodii originale, până la Marin Sorescu și Mircea Micu (acesta cu Parodii de la A la Z, cu Cetăți-le ziua), parodia e reconstrucție amabilă, un fel de ca și cum, demers îngânător exhibând și îngroșând, punctând reliefurile, bagatelizând și ironizând ticurile. Meritul primordial al parodistului inteligent e de "a vorbi ca alții" însă rămânând el însuși; diversele moduri de expresie ale cuiva se topesc în câte o piesă nouă în care se disting inflexiunile unei voci cunoscute. Trecând lejer de la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tocit Cu care tai carne suavă de fluturi ce-i visul motanilor mei, Să-ngenunchez pe podele în fața sticlelor lungi de oțet și ulei, Fără sfială plângând, și să fiu fericit... Cele șapte elegii ale Detectivului evoluează în notă parodic-romanțioasă, ironizând sentimentalismul desuet: "Ții minte orășelul acela de munte (...), / Fecioarele-aveau jartiere de pluș cu nostalgice funte". Sau: "Ieșisem din cinematograful acela de periferie unde rulase un film mut, / Ținându-ne-atât de sfioși de mână... Cânta un pian..." În context umil
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
străzile cetății ca interpelator glumeț și pe care nu-l interesează să viziteze adâncimile unor peșteri ipotetice. Antistene, Diogene și Aristip împărtășesc aceeași repulsie teoretică și fizică față de Platon. Cum îl întâlnesc, îl critică, își bat joc de el, îl ironizează, îl agresează - la care acesta din urmă răspunde în același registru, atunci când nu declanșează el însuși ostilitățile... Diogene întreabă - și mă bucur că au fost rostite asemenea vorbe - la ce poate servi un filosof care și-a petrecut toată viața
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
asupra acestei ierarhii a delațiunii care pretinde documente, atestări scrise, indiferent de pertinența lor informativă. Iar noi știm prea bine că această practică este dublată de o alta, la fel de absurdă, aceea a arhivării tuturor acestor mizerii. Supravegherea este, astfel, crunt ironizată pentru incapacitatea ei de a accede la esențial. Ea rămâne prizoniera unor informații deseori superficiale sau a unor neadevăruri consemnate cu grijă. Prizoniera unor nimicuri, unor fleacuri, dar care ar putea fi oricând bune la ceva. Într-adevăr, retrospectiv, exact
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
făcut parte din arsenalul de mijloace utilizate de către Securitate. Nimic mai fals. Este de notorietate cazul inginerului Gheorghe Ursu, ucis În bătaie În arestul Securității la 17 noiembrie 1985 pentru faptul de a fi scris un jurnal intim În care ironiza cuplul Nicolae și Elena Ceaușescu 17. Toți disidenții din anii ’80 au relatat, de altfel, că au fost supuși unor anchete brutale, singura deosebire față de anii stalinismului fiind un regim de detenție ceva mai blând. Violențe excesive, decupate din arsenalul
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
comunicare: vorbitorul îi semnalează aceste neînțelegeri interlocutorului (ca în culturile occidentale) sau trece cu vederea neînțelegerile apărute (ca în culturile orientale)? În ce mod sunt semnalate neînțelegerile: Prin solicitarea unor argumente suplimentare? Solicitând repetarea informației sau reformularea ei de către vorbitor?; ironizând vorbitorul?; Reproșându-i că nu a transmis informația suficient de clar? Care este atitudinea vorbitorilor în situațiile în care percep o incompatibilitate de scopuri în raport cu interlocutorii? 2.5. Structura interacțiunii Interacțiunea orală este guvernată de diverse tipuri de reguli: reguli
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a exprima ceva banal, de genul: „Salut, cum a fost călătoria?”. La ceremoniile de pensionare (ce, în cazul în care sărbătoritul are ceva de obiectat despre eveniment, se transformă de obicei în „săpuneli”), persoanelor dragi li se reamintesc greșelile, sunt ironizate cu privire la pretențiile avute și le sunt adresate cuvinte obscene de mai multe ori pe parcursul petrecerii. Bărbații care înoată într-un astfel de ocean lingvistic devin imuni la el. Nu mai realizează impactul acestui limbaj asupra celorlalți din afara „cercului de inițiați
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
copil luna ianuarie , la moș luna decembrie sunt purtate din casă în casă, într-un car împodobit, tras de patru perechi de boi. Anul vechi prezintă, în versuri sau în proză, împlinirile sau neîmplinirile din timpul său, în timp ce fiecare lună ironizează sau satirizează lipsurile, spre hazul tuturor. La final, Anul Nou rostește urătura de belșug și sănătate.46 În calendarul creștin, există două sărbători ale înnoirii timpului anual, Crăciunul solar și Paștele lunar. Riturile practicate la moartea Moșului Crăciun, între Ignat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se spunea cu totul altceva decât ce aflam eu acasă. Lui Florin i-ar fi plăcut să facă teatru dar și acolo lucrurile erau foarte complicate pentru un copil ce provenea dintr-un oraș atunci uitat de lume iar acum ironizat de unii. A urmat metalurgia și acum este profesor la Politehnica din Iași. Viața familială însă cred că nu i-a adus satisfacție și de aceea acum este cam blazat, nu mai seamănă cu veselul adolescent de altă dată. Mă
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
lui). Intrebat ce mai face de către sursă, tatăl meu răspunde: Nu mai pot de bine. Mă duc la CEC să depun banii bisericii “. Acest răspuns “Nu mai pot de bine” era de fapt laitmotivul folosit de tatăl meu pentru a ironiza viața pe care o ducea el atunci. Raportul securistului Mustață consemnează faptul că agentul a fost instruit să semnaleze în continuare discuțiile purtate cu tatăl meu. Nota informativă dată de agentul Ionescu Valentin în casa “Poșta” din Tutova la data
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
lui Mircea Damian, Ion Iovescu, ori, mai curând, Amza Pellea, foarte gustat de public, îndeosebi când își interpretează el singur monologurile la Televiziune". 4 De-altfel, livrescul e nota principală a acestei culegeri, unde alteori putem identifica pe Geo Dumitrescu (ironizând viața rustică) și pe A. Păunescu (emoționându-se de "mieii primi").5 "Simt că-n jurul meu ceva se scufundă/ și sunt oarecum trist" ("Întoarcere"). Precursorii lui Marin Sorescu au fost citați mai toți de critica literară: Topârceanu, Minulescu, Queneau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
intuim și în poemul "Concurs", în care aflăm că cel care stăpânește cel mai bine legile avântului, deoarece poartă în sine geniul înălțării, primește "și cele mai multe pocnituri în cap". Și în "Tinerețea lui Don Quijote", Sorescu parodiază, gesticulează larg sau reținut, ironizează pornirile oamenilor, degradarea lor, alienarea, toate fixate, cum s-a spus pe "mituri întoarse". El îmbină elementele biblice și profane, livrești în chip laic ("Adam", "Pace", "Licar", "Vine"). Dumnezeu a observat "această creație deșănțată a lui Adam/ L-a chemat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu sufletul lumea, întunericul și lumina; ca niște cârtițe, săpăm, suntem încă supuși instinctualității și nepregătiți să-l primim. "Mă gândesc că tu ne încurci/ Că ne ești prea de vreme, suflete/ O, suflete bun la toate". Poetul pare a ironiza obișnuința de a pune în toate suflet, când ar trebui să uzăm și de indiferență.10 În ciclul care le continuă pe cele precedente, poezia este de notație, dar de o mare sensibilitate, transmițând în imagini o anume oboseală ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fi arestat, inspirat, Vornic s-a oferit să slujească, cu devotament, puterea proletară. Să cînte realizările ei mărețe!... Cu toate acestea, trebuie să facem o precizare: fostul bogătaș nu și-a trădat rasa, nici clasa socială, nici idealurile; el a ironizat mîrlănia bolșevică cu atîta pricepere, încît bieții semidocți, cocoțați pe baricadele epocii, habar n-aveau de viziunea distrugătoare a boierului. Tiberiu Vornic iubea prea mult viața ca să o piardă; nu era un fanatic, nici un elitar incurabil. Ca orice om inteligent
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
colegii Evdokiei mînuiau păpuși, iar vocile erau pe bandă, într-o limbă românească cvasi-arhaică. Evdokia socializa cu păpușile, iar copiii căscau în sală. Mă rog, 40 de minute au trecut, cu chiu, cu vai... Directorul nu-mi vorbea. Finanțista mă ironiza, impresarul mă privea cu ură... eu mă înroșisem și mă gîndeam cu neprietenie la cea care m-a pus în situația asta... Unde mai pui că, după așa-zisul spectacol, rușii au sărit la Evdokia s-o linșeze, că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
exasperare antidivină" (N. Balotă): "Mă clatin din întregul arcuirii mele/ știind că fără vină Tu nu mă vei lăsa". Fătălăul Fătălăul este una dintre poeziile tipice pentru modernism, care înfățișează lumea de la periferie, anormalitatea, excepția. Variantă a androginului, Fătălăul este ironizat și caricaturizat, are însușiri mitice, în amestecul lui de diabolic și divin: "Subsuoară/ De fecioară,/ Ai picioare/ Domnișoare/ Solz de sticlă-n unghie/ Ochiul tău înjunghie". Într-un limbaj familiar, poetul face un portret al Fătălăului, în care grațiosul se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
condiționează viața interioară a individului. Moromeții, vol. II Volumul al doilea începe cu o relatare despre Ilie Moromete, care va apărea din ce în ce mai rară, în următoarele secvențe narative. Narațiunea dezvăluie problemele colectivității, lupta pentru putere, iar Ilie Moromete are prilejul să ironizeze noile "personalități" ale satului: Bilă, Isosică, Fântână. Orientându-se cu greu în lumea acestor "evenimente pline de viclenie", Niculae Moromete revine în sat ca să supravegheze campania agricolă de vară. Moromete speră în schimbări "prin liberul consimțământ", are conflicte cu băieții
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]