1,908 matches
-
conta în mod rațional este atunci când alegerea se decide la diferență de un singur vot - și acest lucru este atât de improbabil, încât nu ar trebui să fiu dispus să-mi asum costurile în condițiile agendei mele așa de încărcate, irosind timp și efort cu votarea. Parcă vă aud protestând, susținând că votarea este o activitate socială valoroasă. Sunt de acord, așa că o să încep cu acceptarea acestui fapt ca premisă de bază a argumentației conform căreia democrația este benefică pentru societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
De exemplu, firma Chrysler a avut o strategie multinațională formală. A ignorat alianța propusă de firma Mercedes, care i-ar fi asigurat locul trei pe piața europeană. În schimb, a Înghițit alte firme mici din Europa, fără perspective de reușită, irosind resursele de care ar fi avut nevoie În competiția internă, pe piața Statelor Unite. La instalarea crizei din 1979, Chrysler nu dispunea de nici o forță proprie pentru a evita falimentul. La fel s-a Întâmplat cu firmele Leyland din Marea Britanie și
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
declanșarea campaniei antisovietice. Explicația ar consta în faptul că Germania, direcționându-și atenția și acțiunile până în iunie 1941 spre Balcani (intervențiile în Grecia și Iugoslavia), Budapesta a fost obligată să-și concentreze și ea eforturile în această direcție, pentru a nu irosi ocazia de a-și urmări interesele în Banatul sârbesc și în Voivodina. Cu toate că era în aceeași tabără cu România, după ce ambele semnaseră aderarea la Axă, Ungaria a continuat să acționeze informativ și cu aplomb asupra spațiului românesc, ca un veritabil
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
la care oamenii sunt supuși, de cele mai multe ori împotriva voinței lor, echivala cu ridicarea deasupra acestora: trebuie să mă preocup doar de lucrurile asupra cărora am un control direct - toate celelalte, nefiind capabil de a le influență, nu îmi vor irosi resursele intelectuale, emoționale sau materiale. La fel, mitul platonician al peșterii poate fi interpretat în registrul libertate-necesitate: cei aflați în peștera, incapabili să vadă altceva decât umbre proiectate pe ziduri, iau această aparentă drept realitate și se consideră liberi, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
de durere pentru cel care îl trăiește efectiv, concentrându-și suspiciunile asupra unei singure ținte (de exemplu, Desdemona) și neextinzându-le la alte persoane. Pacientul încearcă să controleze infidelitatea ce există doar în închipuirea sa prin urmăriri, supravegheri, hârțuiri etc., irosind tot mai mult timp în căutare de dovezi și revenind cu insistență asupra celor mai banale urme care îi întăresc credința greșită. Cum, însă, paranoicul se comportă normal în alte situații, acuzațiile lui pot părea adesea foarte elocvente, în ciuda iraționalității
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de viață ca în timpurile primare creștine. Toate le aveam de obște. Nu comunism, ci comunitarism creștin. Colonia activa ca o tabără de muncă legionară. Fiecare a fost încadrat într-o echipă, după pricepere și aptitudini. Pentru a nu se irosi forțele - și așa puține, căci nu toți puteau munci efectiv - nu muncea fiecare pentru ziua de muncă săptămânală, ci am constituit echipe care lucrau permanent prin satele din împrejurimi la săpat de porumb, la secerat, la lucrări viticole, la cosit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
efectuat nicio vizită oficială în străinătate. Pe timpul mandatului meu, au vizitat Malayezia președintele Marii Adunări Naționale, fostul președinte al Consiliului de Stat, primul-ministru al României și ministrul român al afacerilor externe. Eforturile mele diplomatice pentru organizarea programului vizitelor s-au irosit mai mult pe identificarea modalității de a explica oaspeților români practica regelui de a nu primi demnitari străini, cu excepția marilor demnitari englezi. Șefii delegațiilor române, uneori chiar la nivel de adjunct de ministru, doreau să fie primiți de șeful statului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
concursul Costel Busuioc, martie 2008. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT Ora 3,15, în acceleratul Vatra Dornei București, fixat în vagon gol și fixație în grea recunoaștere, de moarte și de viață, așezat între hotarele mele, ale morții, așa se va irosi, ca de fiecare dată, Bacăul în mișcare, lumini umede în pustiu, între oameni se amestecă locul cu discuțiile, sala de vorbe în sala de așteptare, stîlpii de înaltă tensiune în pierderi de spațiu pe fondul luminației orășenești, Valea Seacă pămîntul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
plini / Tu mă privește liniștit / Cu stinsele lumini! apropiate de pietre, Sfinte Petre, tac! în metafore naționale Rusia o fi avînd hotar cu Dumnezeu, dar în partea cu Eminescu! păcat de literatură, cu geografia ei descriptivă, nu și speculativă, meșteșug irosit în hipercodificare! iar insuficiența celorlalte, în caracterul lor literar, ora 2,45 coborîtă din natură în cultură, din excesul din om pentru om și din extrapolarea lui, mediul înconjurător, sala de așteptare a fost poiană, luncă la Pașcani, cu goluri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Întârziat cu darea lui la tipar, deși am iscălit contractul și predat la timp lucrarea. Noul redactor-șef nu vrea să mai publice Monografia, pe motivul că Dragoslav e... scriitor necunoscut și munca regretatului Stino și a mea să se irosească În vânt. E caz de proces; dar procesul e costisitor, legat de greutăți, deplasări etc. M am dus la tov. Gafița, care acum conduce Editura Uniunii Scriitorilor, iar el - ca de obicei - mi-a făgăduit că, În cele din urmă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ai timp să-mi spui de aventurile și călătoriile tale toată viața. Dar așa găsești să trăiești, ca un destrăbălat ? Deci sunt adevărate zvonurile că umbli cu câte una în fiecare noapte ? Cristi tace și se abține să râdă. — Îți irosești toți anii pe distracțiile astea ieftine, în loc să- mi faci și mie un nepot. Să-ți găsești și tu o femeie cum- secade din atâtea... Unde crezi că se vor termina toate astea ? — Haide, mamă, ai venit să-mi ții
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
mai vlăguiești, atât cât e nevoie. — Mulțumesc, mamă, dar eu nu sunt menit să fiu nici patron, nici administrator de cârciumi. Singurul meu loc e pe scena lor, și voi ajunge din nou acolo, stai fără grijă, nu îți mai irosi timpul cu atâtea probleme. Și pleca apoi nervos în camera sa de la etaj să repete. Deschidea fereastra și, peste noaptea întunecată care acope- rea Sinaia, vocea lui caldă începea să vrăjească cerul și pădurea nemărginită. Virginia crăpa și ea geamul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
părintele Ioniță (Ciobanu), Ion Iorga, cu fiul cel mic, Ghiță, Toader Frunză, Costache Toma, dealul lui Boboc, Vadul Ungurului etc., sunt nume reale de oameni și locuri dodeștene. În dialogul lui, de obicei, colectiv, foarte subtil, Victor Ion Popa, nu irosește nici un cuvânt, nici un gest, totul este normal, natural, firesc, însă nimic fără un scop bine determinat și într-o formă atât de profundă și plastică, încât era supra solicitat permanent de sfătoșii satului, de învățători, pentru care organiza cursuri de
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
că, până la urmă, trebuie să ne privești ca și cum am fi copiii tăi. Oh, Charles, sunt uluită de intensitatea acestor forțe pe care le crezusem adormite. Totul există intact, toată vechea mea iubire pentru tine. Intr-un fel, nu trebuie să irosim dragostea, e un lucru atât de rar. Te-ai gândit la mine, mi-ai scris, atât de dulce, de generos. N-am putea oare să ne iubim și să ne întâlnim, în sfârșit, în libertate, fără acea cumplită posesivitate, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
raison d'être a așa-ziselor „cuburi de gheață“ care ți se transformă supărător pe limbă dintr-o înghițitură usturătoare de materie solidă, rece, într-o gură de apă la fel de insipidă. Sunt necăjit că lipsa unui frigider mă obligă să irosesc o mulțime de hrană. Mama mea cea lipsită de frigider, nu irosea niciodată o firimitură. Tot ce nu se consuma, supraviețuia și-și găsea folosință a doua zi. Ce ne mai delectam cu budincile ei de pâine! Am recitit ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
transformă supărător pe limbă dintr-o înghițitură usturătoare de materie solidă, rece, într-o gură de apă la fel de insipidă. Sunt necăjit că lipsa unui frigider mă obligă să irosesc o mulțime de hrană. Mama mea cea lipsită de frigider, nu irosea niciodată o firimitură. Tot ce nu se consuma, supraviețuia și-și găsea folosință a doua zi. Ce ne mai delectam cu budincile ei de pâine! Am recitit ce-am scris despre Hartley și m-am simțit mișcat de simplul fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-o amăgească, pentru că-mi simțea frica. — Amenințările tale sunt absolut premature, dar dacă ai să te ții de capul meu, indiferent din ce motiv, am să-ți răspund cu aceeași monedă. De ce să-mi declari război, de ce să-ți irosești viața și timpul? Asta înseamnă ură, nu dragoste. Ești o femeie rezonabilă. Dă totul uitării! De ce să-ți creezi singură suferințe prin asemenea paroxisme de gelozie înăcrită? Rostind aceste cuvinte, săvârșisem o greșeală. Rosina a bătut în masă cu latul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de egoism, disciplinată de timp și de irevocabilitatea destinelor noastre. Va trebui, în sfârșit, să descoperim cum putem însemna absolutul unul pentru celălalt, fără să ne mai pierdem vreodată unul pe celălalt, fără să facem vreun pas greșit, sau să irosim vreun strop din cupa, plină vârf, de adevăr și de istorie, pe care o țineam, cu gravitate, între noi doi. „O voi respecta, o voi respecta“, îmi repetam întruna. Simțeam față de ea o tandrețe adâncă și pură, un miracol de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
împreunate în față, mă rugam ca totul să iasă bine între mine și Hartley, ca această fidelă amintire ce mă urmărise o viață, și pe care acum o socoteam drept mistica mea căsătorie, să nu se piardă, să nu se irosească, ci, într-un fel, să ducă la bine. Și apoi, ca și cum spiritul de care mă rugam mi-ar fi dat un răspuns dojenitor, am încercat să mă înlătur pe mine din tablou și să mă rog numai pentru Hartley: să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să apară și să dispară după bunul lor plac. Dar când era vorba de odiosul prezent și de prăpastia acelor ani de suferințe, imaginația mea devenea capricioasă [i discretă. Refuzam să mă las obsedat de nefericirea ei. Refuzam să-mi irosesc energia în ura față de acel om. Curând, toate astea aveau să devină lipsite de importanță. Așa încât îmi întorceam privirea spre trecutul în care ea fusese focarul iubirii mele nevinovate, văzând-o așa cum arăta când părea a fi viitorul meu, întreaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu amărăciune de acest lucru și eram pe cale să o distrug, totuși, am hotărât să o recitesc mai întâi. Însuși faptul de a fi luat din nou în considerație scrisoarea ținea de macabra economie a acelei zile. Era păcat să irosesc elocința părții de la început și explicația importantă pe care o conținea, așa încât am distrus numai ultimele două pagini, care se refereau la Titus și la Ben. Pe urmă am așternut pe o filă separată: „Ți-am scris această epistolă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să sufâr mai mult, aș fi aceptat să sufăr mai mult... trebuie să ne privești ca și cum am fi copiii tăi... Tandrețe, încredere absolută, comunicare și adevăr: pe măsură ce îmbătrânești, aceste lucruri capătă din ce în ce mai multă importanță... Într-un fel nu trebuie să irosim dragostea, e un lucru atât de rar... N-am putea oare să ne iubim și să ne întâlnim, în sfârșit, în libertate, fără acea cumplită posesivitate, fără violență și teamă? Dragostea e cea care are importanță și nu «a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lansat tot de ei, era imediat pus în aplicare. Privind în jur, vedeai primejdiile care amenințau țara.. Necazurile abia începeau... Ce ne aștepta pe toți era mai rău ca războiul, mai rău ca închisoarea... mai rău ca moartea. Aristocrația se irosea pe zi ce trecea și pierdea orice importanță socială. Trăiau totuși cu o speranță absurdă, că se va întâmpla ceva.. că va veni cineva și îi va salva. „.. Las’ că vin ei... americanii..!”, flutura pe buzele multora. Realitatea era... că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lui Baltă, îi veni să-l îmbrățișeze și să-l sărute. Amândoi știau că sfârșitul e aproape... și-l acceptau.. „ - Așa este Ioane... așa este !.. Îți mulțumesc !”, murmură Căpitanul Baltă, abia auzit.” .. Și, nu vom pregeta, până la capăt !... Să nu irosim nici un glonț... din câte mai avem..!”. Fața lui Baltă, era palidă și neteă ca piatra scoasă din râul de munte, șlefuită de valuri... Pe fundul văii, îngustate de munții Bistriței și Stânișoarei, Bistrița, măreață, curgea în spume cu un zgomot
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu eram încă pregătiți să le înțelegem. Dar... distrugerea țării, prin așazise „reforme”, la care asistam cu toții... adică „demolarea” a tot ce era „vechi”, cum le numeau „ei”, era mult mai de neînțeles... ... Aristocrația românească, elita autentică a țării, se irosise cu totul... pierduse orice importanță socială. „ - Ei bine, domnule, a venit un cutremur care a dărâmat toate adevăratele valori... le-a măturat ca un ciclon !”, spuneau ei. „ - Nu mai cred în nimic, domnule, totul e pierdut, trebuie să te aștepți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]