941 matches
-
prim plan al scenei ieșene, pe cît de talentat, pe atît de simpatic. De-a lungul carierei sale care însumează două decenii a avut suficient răgaz să se inițieze în labirinticele căi ale succesului în teatru. Restul se datorează inteligenței, iscusinței și harului său actoricesc. În Calul verde și-a propus un dificil experiment: să redea chintesența locului comun și a banalității printr-un dialog care să nu plictisească, ba chiar să fie animat și să amuze. Experimentul s-a soldat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
februarie -10 martie 1985 Radu Beligan: Costică, piesa asta nu-i scrisă de tine...!, e scrisă, sigur, de Dürrenmatt. Măștile absurdului În Regulamentul de bloc, același joc de planuri, cu acea glisare a firescului în absurd care e una din iscusințele de tehnică dramatică ale lui Constantin Popa. În cotloanele diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prezențe grave în existența poetului. Priveliștea este stranie, cu țărmuri depărtate și fragmente de peisaj urban în care pilonii se prăbușesc, în care zilele se închid și în care poetul ajuns la marginea lucrurilor, cere "dreptatea cuvântului". M. Ciobanu posedă iscusința plasării insolite și a valorificării posibilităților semantice nebănuite ale cuvintelor: văile sunt neumblate, adică respinse cum ar spune Ion Barbu ceața crește vedenii, umbrele nu au umbre, timpul este asuprit de sunet. M. Ciobanu face poezie cu distincție și rafinament
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de a explica lumea. Natura îl va afla în propriile-i legi, care se supun Legii supreme a determinismului. Știința îl va așeza pe verdictul irefutabil al experiențelor sale. Omul îl va căuta în propria-i rațiune (Sapiens) și în iscusința sa tehnică (Faber), iar Umanismul îl va găsi în Omul subiect aflat în centrul unui lumi de obiecte. Credința se vede nevoită să se fondeze doar pe ea însăși. În cursul aceluiași proces, Politicul se autonomizează în întregul său: Statul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pe această abordare a descrierii „factorilor”, autorul dezvoltă și o metaforă a corpului uman ce suferă de febră pentru a ilustra patternul evenimentelor de-a lungul timpului. În descrierea fluxului și refluxului evenimentelor din cele patru revoluții, el folosește cu iscusință patternul ciclic al febrei și frisoanelor, care ajung la un punct critic, urmat de o liniște Înșelătoare. Pe de altă parte, pentru alte subiecte, bazele de cunoștințe pot fi limitate, iar literatura disponibilă nu oferă un cadru conceptual sau ipoteze
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
un moment dat are impresia că el e singurul care întunecă lumea: „Și-i totul alb și parcă-s rușinat Că singur eu lumina o întunec.” (Frământare intimă) Meșter al cuvântului și bun cunoscător al limbii vorbite, poetul utilizează cu iscusință posibilitățile ei expresive, împrumutând și prelucrând numeroase expresii pline de savoare și de pitoresc: „Porțile nourilor s-au dezlegat, Plouă cu cofa pe munți și pe sat. Mătcile seci și închise-acum fierb.” (După secetă) El folosește locuțiuni verbale și nominale
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
fată mare, flăcău, bătrân, văduv, ba chiar pentru animalele domestice. Transmiterea urării se face indirect, printr-o alegorie în care cel colindat este pus în situații favorabile și i se atribuie calități excepționale. De pildă, c. pentru flăcău idealizează frumusețea, iscusința și vitejia tânărului, pe când c. pentru fată cuprinde portrete delicate ale unor fete harnice, înțelepte și neasemuit de frumoase. În ambele tipuri de c. se urează tinerilor, sub formă aluzivă sau directă, să se căsătorească. Cea mai frecventă structură compozițională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
al traducerii și tipăririi Bibliei, care s-a terminat abia sub domnia lui Brâncoveanu. Tot acum, se traduc În limba românească predicile lui Ioan Gură de Aur sub titlul ,,Mărgăritarele’’. Dar voievodul martir rămâne scris În cartea vieții nu prin iscusința sa diplomatică, ci prin evlavia și credința sa nezdruncinată, exprimată și prin numeroasele ctitorii, adevărate opere de artă. Punctul culminant al artei brâncovenești Îl constituie sculptura În piatră, iar noutatea constă În varietatea motivelor ornamentale, vegetale și florale, influență a
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ștefania Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92323]
-
multiple elemente artistice. Densitatea semnelor fiind prea mare, decodarea este încetinita și oprește atenția cititorului. Originalitatea ei este în contrast, în ruptură cu banalitatea, cu cotidianul. Pariziana este femeia modernă care transcende în toate aceste scene, regizate de ea cu iscusința, stereotipul femeii tradiționale. 2.3. Tactici de reușită ale parizienei: palimpsest-ul exprimării Pariziana realizează un cod de comunicare specific, creează o imagine destinată în mare parte celuilalt, exteriorului. Imaginile sunt o cale mai directă de transmitere a mesajului decât
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
un birou elegant. Această vorbește despre preocupările sale intelectuale 381. Apogeul situației atinse de Nana este reprezentat prin salonul sau în stil regal și sufrageria luxoasa 382. Iluminarea, punând în valoare atmosferă morală și stările sufletești deosebite, este folosită cu iscusința de Pariziana, ținându-se cont de mai mulți parametri ai spectacolului improvizat, cum ar fi timpul: noapte/zi, închis/deschis, public/privat etc. Noul sistem de iluminare a Parisului permite punerea în valoare a femeii 383. Iluminarea folosește intensitatea luminii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nu vizează răsturnarea ordinii instituite (politice, sociale, economice), ci participarea la actul puterii printr-o guvernare indirectă, din culise. Pariziana este și prototipul Femeii Noi, în sensul că posedă calități noi, concomitent cu cele vechi, pur feminine, manevrând cu mare iscusința între aspirațiile feminine și cele masculine. Femeia pariziana a reușit să "amestece cărțile" pe care i le-a oferit soarta. Ea este un personaj care se individualizează progresiv pe parcursul secolului al XIX-lea. Pe fundalul unei "rebeliuni feminine" a secolului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ating un maxim jenant în momentul uciderii țăranului apostol al colectivizării de către omul vechii orânduiri : imaginea unui cal care scutură din cap este montată identic de Săucan pe zgomotul împușcăturii. Dacă Titus Popovici și Mircea Drăgan „artisticizaseră” eficient, modificând cu iscusință scenariul și replicile stas propagandistice, deci conținutul, Primăvara fierbinte a lui Mircea Săucan anunță lungul șir de filme în care regizorul nu se atinge de conținutul „pe linie”, în schimb frământă din greu forma, pozează, producând niște hibrizi mutanți propagandistico-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
clucerului Răducanu Cantacuzino și al domniței Ecaterina, fiica domnitorului Moldovei, Ioan Mavrocordat. Nu este de mirare că s-a bucurat de favorurile cârmuitorilor Mihail Suțu și Nicolae Mavrogheni. Era, de altfel, un om abil și influent și a pus multă iscusință în misiunile diplomatice pe care le-a avut de îndeplinit. I-a surâs, o clipă, gândul de a încerca să obțină tronul Țării Românești. După pacea de la Șiștov (1791), care îi spulberă speranțele că idealul unirii principatelor s-ar putea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
ai diferitelor academii tocmai fiindcă promitea să evite orice ruptură radicală cu esența comunismului, exact aceea pe care Ceaușescu, vezi bine, o întinase. Pe acest fond, cei 20 de ani ai lui Brucan erau un adevărat program politic. Manevrând cu iscusință între dorința de înnoire a societății și imperativele unei reconfortante continuități, Ion Iliescu devine repede epitoma acestei revoluții pe jumătate avortate 50. El pronunță adesea cuvintele magice democrație și libertate, cărora le conferă însă sensul dorit de el însuși și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece”, ușor înflorită de o undă de romantism și sentimentalism. Textualismul practicat rezidă în deconspirarea intermitentă a iluziei referențiale, în autocomentariu, în desfacerea la vedere a mașinăriei textuale, operată cu grație și precizie, ingeniozitate, iscusință. Textul nu e însă ludic-autodistructiv și ar putea fi afiliat mai degrabă extremului modernism decât postmodernismului. Narațiunea și scriitura amintesc de Noul Roman francez, de „școala privirii”. Naratorul practică o „observare” neomniscientă, fragmentată și dispersată, orchestrând secvențe epice sau descriptive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
acesta făcea parte. Deși bănuim că originea socială i-a facilitat eroinei accesul la educație, ceea ce se evidențiază în cazul ei, ca de altfel și în al altor personaje feminine, este o inteligență nativă, o voință remarcabilă, imaginație bogată și iscusință verbală. Filomena nu doar îi tolerează comportamentul, dar îl laudă și-l recomandă tuturor: „De care nopți eu una mă rog lui Dumnezeu, a toate îndurătorul, să-mi deie cât mai multe, și mie și la toți creștinii care râvnesc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
onoarea de a deschide seria istorisirilor din ziua a noua: „sunt foarte bucuroasă să fiu eu prima care să intru în bătălia asta pe câmpul liber și deschis al istorioarelor de astăzi” 201 . Aprecierea deosebită pe care o arată înțelepciunii, iscusinței și vicleniei feminine este subliniată și în a noua și a zecea povestire în care o văduvă de o frumusețe răpitoare reușește să se salveze de insistențele amoroase ale unor tineri, supunându-i unor probe imposibil de trecut, iar o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
368 Ibidem, p. 260. 369 Ibidem, p. 263. 370 David S. Reed, art. cit., p. 79. (trad. n.) 371 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 282. 372 Ibidem. 373 Ibidem. 112 al dracului...”374 Pentru târgoveață cuvintele sunt adevărate arme folosite cu iscusință în acest război al sexelor. știe să atace, dar e și amuzantă. Se încadrează în tipologia feminină negativă, aceea a soacrelor sau a femeii mai rele decât diavolul.375 În solilocviul său inserează, la un moment dat, replica uneia dintre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
eu așa am învățat -/ Căci e zămislitoare de păcat.”726 Vârsta și experiența acumulată cu trecerea anilor fac din femeie un depozitar al înțelepciunii. Remarcăm că o donna angelicata poate fi mereu spirituală și manierată (Oretta apreciază, în mod deosebit, iscusința și talentul vorbirii - VI. 1), dar nu fără spirit vindicativ, atunci când este ofensată sau jignită de insistențele masculine (Piccarda din VIII. 4). Un singur personaj feminin, Andreuola (IV. 6), decide ca după moartea persoanei iubite, în semn de adâncă prețuire
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
era spus, ci sugerat cu stil, decât o magie a „inteligibilității și adevărului“. Wittgenstein, aprecia Findlay, nu și-ar fi pus toate cărțile pe masă, ci ar fi păstrat multe din ele în mânecă, lăsându-le apoi să alunece cu iscusință, sub acoperirea unor întrebări retorice inocente sau a unor imagini sugestive.80a Asemenea impresii confirmă, poate, temerea lui Wittgenstein că cei care nu frecventau lecțiile sale o perioadă mai lungă de timp nu erau în măsură să înțeleagă câtuși de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
spirituală, celei organice. * „Ciclonul poate să radă un oraș, dar nu poate nici măcar să dezlipească o scrisoare, sau să desfacă acest nod de ață.” (Paul Valéry) Nimic nu se poate măsura, desigur, cu forța interioară a unui „sentiment” sau cu iscusința unui „gînd”: de ex. un aforism poate cuceri o lume, deși Întreaga lui frumusețe interioară abia dacă poate fi cuprinsă În cuvinte. * „Noaptea s-a făcut pentru ca să-și judece omul faptele pe care le face ziua.” (Cilibi Moise) Nu acordăm
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
motivată de Încredere, singura care asigură evoluția psihologică a omului: cînd manifești Încredere În cineva, acesta se simte obligat În forul lui interior să probeze faptul că este În stare să-și țină În frîu nu numai dorințele, ci și iscusințele. * „Omul nu are prieten mai bun și dușman mai rău decît pe sine.” (J. Lubbock) Pentru că „eul” propriu Îți primește cu generozitate și discreție orice confesiune prin care dorești să te detensionezi, Însă cînd el a Învățat să se respecte
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mai virtuos?: dacă n-am săvîrși noi Înșine ceea ce reproșăm altora” (Thales). Un alt răspuns găsim la Terențiu, pentru care a-ți trăi viața este ca și cum ai juca la zaruri: „Dacă nu cade tocmai ceea ce-ți trebuie, Îndreaptă prin iscusință ceea ce ți-a căzut din Întîmplare”. În sfîrșit, trebuie să Înțelegem că legea vieții este lupta: „Viața nu e făcută pentru fericire, ci pentru perfecțiune” (Înțeleasă ca o continuă desăvîrșire În raport cu sine). * „Omul nu știe ce nenorociri sînt mai presus
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu pe dovezile concrete, din prezent, ale acestuia. * „Viața e liniștită pentru cei care suprimă «al meuă și «al tăuă.” (P. Syrus) Pentru că un beneficiu pe care l-am obținut Într-un mod incorect, Înseamnă abuz de Încredere, și nu iscusință. * „Să vrei numai cînd poți.” (B. Gracian) Adică să ai bunul-simț de a ține cont nu numai de puterile sau interesele tale, ci și de Împrejurări. * „Cu siguranță, am trăit c-o zi mai mult decît ar fi trebuit.” (Laberius
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Dinu Flămând, Ion Mircea ș.a., T. este poetul reprezentativ prin excelență al unui anumit șaptezecism, caracterizat de reflexivitate austeră, de frecventarea temelor „înalte”, de elaborația intelectualizantă, de criptarea aluzivă, recursul la alegorie și parabolă, la metafora substanțializată, procedări susținute de iscusința tehnică, alimentată de erudiție și de naturalețea referințelor livrești. De fapt, catalogarea rămâne valabilă mai ales pentru prima etapă, în care se înscriu volumele Mic tratat de glorie, Cântec de trecut Akheronul (1975), O zi în natură și Uneori, plutirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]