2,990 matches
-
săi - este concluzia la care ajunge, firesc, finalul exegezei. Procedee și intenții similare vor configura volumul Galileo Galilei. Dialog cu planetele (1982). Istoricul literar tinde spre cuprinderi globale, care să circumscrie procesual fenomenele de cultură. Astfel, în Storia della civiltà italiana (1977) înfățișează etapele principale ale civilizației italiene - Antichitatea, Evul Mediu, Renașterea, Barocul, Risorgimento și contemporaneitatea -, opțiunea autorului îndreptându-se spre ideile, fenomenele și personalitățile mai însemnate, care întruchipează ipostaze specifice și valori proprii acestei arii de cultură. Acoperind contribuția științelor
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
cărți vor spori densitatea informațiilor. Numeroase lucrări concepute în scopuri didactice și mai cu seamă traducerile întregesc activitatea italienistului. SCRIERI: Țările Române și Italia până la 1600 (în colaborare cu N. Stoicescu), București, 1972; Petrarca prozatorul, București, 1975; Storia della civiltà italiana, București, 1977; Dicționar mitologic, București, 1979; Italia - cultura e civiltà, București, 1980; Galileo Galilei. Dialog cu planetele, București, 1982; Repere de cultură, București, 1982; Civilizație italiană, București, 1987; Prezențe românești în Italia, București, 1995; Școala Română din Roma, București, 2002
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
Grecia, Franța și Italia. Expozeurile despre aceste călătorii, grupate în ultima secțiune a cărții, se bazează pe cercetări de arhivă, inserând documente inedite, reproduse în original: alocuțiunea rostită pe 23 mai 1961 la Dijon și adresată canonicului Kir, însemnările în italiană din ceea ce Ș. numește „jurnalul florentin”, care consemnează episoade ale călătoriei din 11-15 martie 1962 la Florența, în fine „dosarul” celor două „cronici ale optimistului” din septembrie 1963 despre Pico della Mirandola, care cuprinde și textul comunicării ce urma să
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
între altele, semnalăm contribuțiile semnate de G. Cracco, L. Cracco Ruggini, M. Forlin Patrucco, S. Boesch Gajano, A. de Vogüé, Y.-M. Duval, J. Fontaine și L. Holtz); N. Scivoletto, „I limiti dell’ars grammatica in Gregorio Magno”, în Giornale italiano di filologia, 17 (1964), pp. 210-238; L. Holtz, „Le contexte grammatical du défi à la grammaire: Grégoire et Cassiodore”, în Grégoire le Grand, cit., pp. 531-540; V. Recchia, art. Gregorio Magno, în Dizionario degli Scrittori Greci e Latini II, Marzorati
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
d’Antipater de Bostra pour l’assomption de la Mère de Dieu”, în Parole de l’Orient 1 (1970), pp. 95-122. De asemenea, C. Vona, L’orazione di Antipatro sulla nascita del Battista e l’orazione dell’Annunziazione. Testo greco e italiano con introduzione e commento. Traduzione dal siriaco della 1a orazione, Pontif. Univ. Lateranense, Roma, 1974. 18. Sever de Antiohia; Nefalie și Iulian de Halicarnassus Despre viața lui Sever avem informații din trei biografii: prima îi aparține prietenului său Zaharia Retorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
col. anonimă greacă; culegeri orientale); L. Regnault, Les sentences des Pères du désert. Troisième recueil et tables, 1981; L. Regnault, Les sentences des Pères du désert, série des anonymes, Abbaye St-Pierre de Solesmes, Sablé-sur-Sarthe; Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges, 1985. în italiană: L. Mortari, Vita e detti dei Padri del deserto, 2 vol., Città Nuova, Roma, 19903 (seria alfabetică). Studii: W. Bousset, Apophthegmata. Studien zur Geschichte des ältesten Mönchtums, Mohr, Tübingen, 1923; J.-C. Guy, Recherches sur la tradition grecque des „Apophthegmata
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Chiril; vol. III/3 conține la pp. 83-160 o traducere a Vieții lui Teodosie, efectuată de Teodor din Petra, cu introducere; textul grecesc al acesteia în H. Usener, Der heilige Theodosios. Schriften des Theodoros und Kyrillos, Leipzig, 1890). în italiană: Cirillo di Scitopolis. Storie monastiche del deserto di Gerusalemme, intr. de L. Perrone, Abbazia di Praglia, Praglia, 1990. Studii: B. Flusin, Miracle et histoire dans l’œuvre de Cyrille de Scitopolis, Et. Augustiniennes, Paris, 1983. e) Ioan Rufus, episcop de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a celor trei Ipostasuri ale Treimii (n.red.). * Citatele din Noul Testament sînt date, pe cît posibil, după traducerea lor în Biblia sinodală. Cînd textul biblic citat de autor este diferit de cel din Biblia sinodală, am dat prioritate traducerii din italiană. Spre exemplu, în cazul de față, începutul versetului 25, „Harul lui Isus Cristos...”, este citat de autor după versiunea greacă stabilită în ediția Nestle-Aland a NT, în timp ce traducerea sinodală urmează o altă versiune greacă (n.red.). * spirituali, în it., în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a NT, în timp ce traducerea sinodală urmează o altă versiune greacă (n.red.). * spirituali, în it., în orig. (n.red.). * cenobio, în it., în orig. (n.red.). * Eucheriu a fost episcop de Lyon (n.red.). * în original, abecedario, adjectiv care în italiană desemnează un tip de poezie latină creștină (carmi sau inni abecedari) ale cărei strofe sau versuri încep cu litere care se succedă în ordine alfabetică (n. t.). * Centonă (lat. cento), poem în care autorul tratează o temă nouă compilînd versurile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reviste sau online, L. alcătuiește scrisori deschise sau provoacă dialoguri. Un exemplu interesant este confesiunea intitulată Pretext autobiografic, ce exprimă protestul încărcat de resentimente al unui intelectual care se crede marginalizat. L. are și o bogată activitate de traducător din italiană și franceză. SCRIERI: Între Icar și Anteu, Cluj-Napoca, 1996; Orient-Expres, Cluj-Napoca, 1999; Grâul și neghina, Chișinău, 2002; Criticul literar Nicolae Manolescu, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Paul Goma, Scrisori întredeschise. Singur împotriva lor, Oradea, 1995, Jurnal pe sărite, București, 1997. Traduceri: Romain
LASZLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
domeniul traducerii i se vor decerna mai multe premii ale Uniunii Scriitorilor (1965, 1974, 1980), precum și o serie de distincții italiene: medalia orașului Florența (1970), Premiul Monselice și medalia Fundației Giorgio Cini (1974), titlul de Cavaliere al merito della Republica Italiana (1979). Volumul Ce vânăt crâng (1971), salutat cu entuziasm de critică, aduce în peisajul liricii românești o voce autentică și pregnantă, un univers poetic omogen, marcat de tensiunea dintre afectivitatea elementară și o expresie lirică de mare rafinament, saturată de
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
, Ognean (22.VII.1947, Ruse, Bulgaria), traducător și eseist. Este fiul Stefei Stambolieva și al lui Todor Stamboliev, funcționari. Face școala primară și Liceul de Arhitectură (absolvit în 1967) în Ruse și studiază bulgara și italiana la Facultatea de Litere din cadrul Universității din Sofia (1969-1973). Frecventează apoi un lectorat de limba română la Sofia și cursurile de vară ținute la București, Brașov, Sinaia. A lucrat ca secretar literar-muzical la Opera de Stat din Ruse, șef de
STAMBOLIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289851_a_291180]
-
ascunde în realitate un alt personaj istoric. Decriptarea istorică a textului nostru a fost făcută de Marta Sordi - ulterior lui Jean Gagé - într‑un studiu intitulat „Dionigi d’Alessandria, Commodiano ed alcuni problemi della storia del III secolo”. Rezultatele cercetătoarei italiene au fost ulterior reluate și îmbogățite de editorul lui Commodian, A. Salvatore. În monografia sa despre Anticrist, Bernard McGinn își exprimă scepticismul față de o validitate absolută a tezei propuse de Sordi. În opinia noastră, lectura din perspectivă istorică este singura
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
II, Paris, 1951-1955; Hugo Friedrich, Die Struktur der modernen Lyrik, Hamburg, 1956; ed. (Structura liricii moderne), tr. Dieter Fuhrmann, București, 1969; Gaëtan Picon, Le Symbolisme, în Histoire des littératures, II, Paris, 1956, 212-236; Carlo Salinari, Miti e coscienza del decadentismo italiano, Milano, 1960; ed. (Miturile și conștiința decadentismului italian - D’Annunzio, Pascoli, Fogazzaro, Pirandello), tr. Constantin Ioncică, București, 1971; Micu, Literatura, 196-306; Lidia Bote, Simbolismul românesc, București, 1966; H. Zalis, Simbolismul în literatura română. Contribuții bibliografice (în colaborare cu D. Copilu
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
plecare a trebuit să se călugărească, primind numele Gabriel. Încă din primul an începe o muncă intensă de culegere a informațiilor și atestărilor documentare privind istoria românilor, acțiune favorizată de funcția de bibliotecar al Colegiului, pe care o deținea. Deprinde italiana și franceza, iar mediul roman îi dă șansa unor contacte cu savanți și oameni de cultură. După cinci ani obține titlul de doctor în filosofie și teologie. La întoarcere rămâne încă un an la Viena, pentru a se perfecționa în
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
l’état moderne au XVIe siècle, în vol. cit., pp. 247-257). 38. Vezi Jacques Freu, Suppiluliuma et la veuve du pharaon: histoire d’un mariage manqué. Essai sur les relations égypto-hittites, Paris - Budapesta - Torino, L’Harmattan 2004. 39. Dizionario enciclopedico italiano, vol. XII, Roma, Instituto della Enciclopedia Italiana, 1970, p. 654. Vezi și Jacques Freu, Suppiluliuma et la veuve du pharaon: histoire d’un mariage manqué, Paris - Budapesta - Torino, L’Harmattan, 2004. 40. Aici și în continuare citez după Biblia sau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
anii 40 ai veacului al XVIII-lea se afla în cercul Cantacuzinilor peregrini și în 1740 (an în care a murit Doamna Păuna), scria, în românește, la Brașov, diata energicei Doamne Păuna, văduva lui Ștefan Cantacuzino. „Paraflază”, însă, testamentul în italiană: „La presente scriitura, ossia testamento, dettata mi dalla metta signora principesa, l’ho scritto io, Vladislav di Malaesco”. Văduva își dicta testamentul și parcă îi auzim glasul poruncitor, căci înșirarea ultimelor dorințe ale celei ce-și presimțea moartea are mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
volum coordonat de Guglielmo Cavallo, traducere de Ion Mircea, postfață de Claudia Tița-Mircea, Iași, Editura Polirom, 2000, p. 150. Vezi și Eurico Valdo Maltese, Dimensione bizantine. Donne, angeli e demoni vel Medioevo greco, Torino, Paravia, 1995. 158. Vezi Dizionaria Enciclopedico Italiano, vol. XII, Roma, 1970, p. 654. 159. Vezi Joëlle Beaucamp, Le statut de la femme à Byzance (IV-e - VII-e siècle), vol. II, Paris, 1992, p. 172-175. 160. Alice-Mary Talbot, în Omul bizantin, [vers. rom.], p. 151. Comițând - zisese Fericitul Augustin în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Maurizio Taddei (ed.), Napoli e l’India, Napoli, 1990, pp. 207-315, probabil cea mai completă elaborare a biografiei sale la această dată, deși cercetările lui Lafont și ale altora În Italia sunt abia la Început. Vezi și G. Iannettone, Presenze italiane lungo le vie dell’Oriente nei secoli XVIII e XIX, Napoli, 1984, și Bernard Le Calloc’h, Csoma de Kőrös VII, n. 19. Lafont (La présence française, p.491) semnalează lucrarea manuscrisă a lui G. Amalfatino, Favolosa Vita del General
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Hahnemann și a homeopatiei În Asia. 191. Această importantă mărturisire a lui Honigberger arată În mod hotărât cosmopolitismul și capacitatea sa de absobție a multor universuri diferite, cum sunt și cele paisprezece limbi: germana, latina, greaca, româna, maghiara, franceza, engleza, italiana (lui Ventura, Honigberger Îi scrie În italiană), turca, persana, araba, lahori, hindi și „kashmiri”. 192. La fel va păți Eliade În Lahore: arest feroviar, discuție prelungită cu oficialitățile, inspectarea domiciliului (prin telefon la Calcutta), aport diplomatic semnificativ al apartenenței creștine
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Această importantă mărturisire a lui Honigberger arată În mod hotărât cosmopolitismul și capacitatea sa de absobție a multor universuri diferite, cum sunt și cele paisprezece limbi: germana, latina, greaca, româna, maghiara, franceza, engleza, italiana (lui Ventura, Honigberger Îi scrie În italiană), turca, persana, araba, lahori, hindi și „kashmiri”. 192. La fel va păți Eliade În Lahore: arest feroviar, discuție prelungită cu oficialitățile, inspectarea domiciliului (prin telefon la Calcutta), aport diplomatic semnificativ al apartenenței creștine („ce păcat că nu sunteți a Belgian
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
limbile clasice. Cu ajutorul mitropolitului, este trimis în 1819 la Academia din insula Chios, condusă de rectorul Neofit Vamva. Izbucnind mișcarea din 1821, S. pleacă la Cernăuți, unde face, până în 1826, studii de limba germană, latină, de limbi romanice (franceza și italiana) și de filosofie germană. În acest interval, când a dobândit o solidă cultură filologică și filosofică, face și câteva călătorii la Viena. Întors în țară, va fi numit în 1826 învățător la Școala de la Trei Ierarhi din Iași, iar în
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
își continuă studiile la București, frecventând Facultatea de Litere și Filosofie și Facultatea de Drept, absolvite în 1937, iar mai târziu susține un doctorat cu tema Idee și acțiune în opera lui Giuseppe Mazzini (1949). Este profesor de franceză și italiană la Craiova, iar după înființarea Institutului Pedagogic și a Universității din același oraș devine cadru didactic la Catedra de limba franceză a Facultății de Filologie. Debutează în 1931, la revista „Ion Maiorescu” a Colegiului Național „Carol I” din Craiova, iar
SCHINTEE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
poezia), Ioan I. Corabeu (Literatura și trecutul), Maia Ceia (Mântuitorul Iisus și știința), Filaret Barbu (Expresivitatea în artă) și Ștefan Bezdechi (Dragostea în poezia populară din Banat). Recenziile la cărți și reviste, impresiile și notele de călătorie, câteva traduceri din italiană și din engleză, acestea din urmă datorate lui Petre Grimm, informațiile despre conferințele ținute în cadrul Extensiunii Universitare (de Silviu Dragomir, Sextil Pușcariu, Onisifor Ghibu), culegerile de folclor întregesc sumarul unei publicații provinciale nu lipsite de interes. I.R.-N.
SEMENICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289613_a_290942]
-
un moment important în evoluția comparatismului românesc. Tot din 1929 Ș. organizează cursuri de vară de limba și literatura franceză la Piatra Neamț, apoi la Brașov, unde se vor reorganiza sub forma Universității Libere în 1936, adăugându-li-se secțiile de italiană, spaniolă, română și latină, frecventată atât de studenți și profesori români, cât și francezi. În 1919 și 1920 inițiase, cu grupuri de zeci de studenți și profesori ieșeni, călătorii de studii în Franța, apoi, în 1926, în Statele Unite ale Americii
SERBAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]