12,885 matches
-
de orice creștin adevărat. Ni se solicita atenția deoarece În partea a doua a programului repetam Împreună aceste scrieri biblice. Pregătirea pentru marele eveniment continua și acasă. Părinții ne făceau rost de unele cărțulii de rugăciuni și repetam ori de câte ori se ivea un timp disponibil. Mama, săraca, nu avea timp să-și odihnească picioarele de atâta treabă cât era de făcut pe lângă casă. Cu toate acestea, atunci când se așeza pe un colț de pat, mă chema cu cărticica și Îmi punea unele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a fost furios, rupând crengile copacilor și trântind la pământ o grămadă de fructe. Ceva mai la vale de casa noastră, peste drum, locuia prietena mea, Lora. Eram de aceeași vârstă, născute În același an. Ne jucam Împreună, ori de câte ori se ivea ocazia, și mergeam la școală Împreună. Sora mai mare , T., tocmai Îi fixa coronița pe cap, cu agrafe de prins părul. „Doamne! Ce frumoasă era!” Exact ca o prințesă. De emoție, am Început să plâng. Nu mai plânge! du-te
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și eram fericiți și plini de pace. Îmi plăcea foarte mult să mă aflu printre copii, munca pe care o exercitam îmi aducea satisfacție. Dorul de părinți și de sfaturile lor le simțeam mereu. Plecam în ospeție imediat cum se ivea o posibilitate. Ce mult se bucurau când ne vedeau! Ce mult își iubeau nepoțeii! Clipele, când se juca bunelul cu nepoții, erau niște clipe cu adevărat frumoase. Pe de-o parte, părinții care mai erau tineri și copilașii mici și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
moare moș Tudose!” Părintele ieșise și, cum îl văzu, strigă imediat să i se aducă cădelnița și spuse tuturor, celor care erau prezenți în biserică, să iasă fiecare cu o lumânare aprinsă în mână. Printre frunzele ruginii ale pomilor, se iviră primele raze de soare, care parcă făceau o legătură între cer și trupul nemișcat al tatălui meu, raze prin care sufletul, însoțit de rugăciunile preotului, se ridica spre cer, spre Cel pe care toată viața ÎL iubise și îi slujise
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu au uitat-o niciodată. Mereu și-au amintit de ea și de acei care au avut această bunătate și dragoste de a face un bine și dorința de a-l bucura pe cel întristat. De câte ori în viață li se ivește și lor această posibilitate, o fac cu mare plăcere, știind ce înseamnă lucrul acesta pentru cel aflat în nevoi. Tot ce are un om, de fapt, este doar ceea ce dă. Nimic din ceea ce ai, aici pe pământ, nu vei lua
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu ochii pe împricinați și, drept urmare, aceștia fură repede îndepărtați din tabără. Nunta curse exuberant, cu o veselie înspumată, ca un râu de munte ce-și lasă apele să alunece peste bolovanii asemănători unor spinări de bivoli și peste stâncile ivite în cale. Fiecare moment era marcat de bucuria de neprețuit pe care o aduce oamenilor constituirea unei noi familii. Bulibașa bău cu măsură, rămânând treaz până în zori, când îi propuse avocatului să-l conducă cu tot alaiul până acasă. - Domnule
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
au vărsat țiganii în lungul drum prin hățișurile lumii, nimeni nu știe. Cuvintele bunicului său, rostite înainte de a se muta pe alt tărâm, îi reveneau mereu, ca o tristă aducere aminte: Din lacrimile vărsate de etnia noastră s-ar putea ivi o mare cât marea cea mare și nu cred că ar fi în stare să cuprindă între maluri suferințele neamului nostru. De când se știa, etnia lor se aflase pe drumuri colbăite de îngrijorări. Și nu rareori își plângeau rugăciunile când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
umbră. Soții aveau suficiente motive să reflecteze la situația nou creată. Imprevizibilul putea lucra în voie, mai ales că mijloacele lui Alex și ale Inei erau atât de reduse pentru a calma, aclimatiza și pondera unele probleme ce se puteau ivi! Li se cerea mult tact, diplomație și un comportament precaut și nediferențiat față de cei doi copii. Ina se străduia să împartă fiecare secundă în două părți egale în așa fel, încât nici una din părți să nu o depășească pe cealaltă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
locuinței și pe urmă... - Ești un băiat simpatic. Mi-ai făcut o bună impresie, se vede că ești bine croit. Și, după o pauză, timp în care îl măsură din cap până în picioare, zise: ce părere ai dacă s-ar ivi ocazia să-ți ofer o locuință, o garsonieră în zona fabricii de ulei, nu e una cu confort sporit, dar e o locuință? - Ar însemna că totuși, așa cum se spune: speranța moare ultima! - Deocamdată trebuie să mă edific, dacă n-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de picior drept, de braț drept cu dislocarea umărului, ceea ce m-a propulsat în funcția de clopotar-șef la treisprezece ani. Grava accidentare i-a adus bunicului, un an mai târziu, moartea. Această pierdere - la care s-au adăugat maturizarea ivită la primirea buletinului de identitate, dragostea puternică pentru sporturile de vară î fotbal, volei, handbal, oină, înot, orientare turistică, ciclism, tenis de câmp) și de iarnă îschi, sanie, bob, patinaj, tenis de masă, șah), și conjunctura fericită a întoarcerii tatei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
convenea de multe ori, în semn de recunoștință o trăgeam sever de moț. Luatul în brațe de cei mari, în special de tanti Jeni, și ridicatul deasupra capului lor, era un obicei al casei. Totuși, un eveniment imprevizibil s-a ivit din joacă, atunci când am aruncat o foarfecă spre Dorina, mai mult în glumă, aceasta înțepând-o deasupra ochilor, în regiunea sprâncenară, poate și invidios, căci ea, fiind mai ușoară, era ridicată mai des și mai sus decât mine. De atunci
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
destul de încântat să-mi fie cumnat. Viața patriarhală din Dorohoi, oraș mic și cochet, cu obiceiuri moștenite de la evrei, care au format una din cele mai puternice comunități ebraice din țară, nu a atras-o definitiv și, când s-a ivit ocazia, a revenit la Vama, ocupând prin concurs catedra de limba franceză a Școlii generale de arte și meserii „Iorgu G. Toma”, unde se găsește și astăzi. Impactul elevilor din comună cu un profesor exigent de la oraș a fost destul de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Naționale, Mărășești sau Carpați fără filtru. Băuturile alcoolice mie cel puțin îmi erau aproape necunoscute și mă mulțumeam numai cu apa curată de izvor. * Pe cât socot, iarna era mai greu să ne îmbunătățim meniul pe cont propriu, totuși, dacă se iveau, nu pierdeam ocaziile tradiționale, când, la Ignat, înainte de Sfântul Crăciun, vecinii sau rudele își sacrificau porcii, îngrășați un an întreg. Ne adunam de dimineața devreme și asistam la protocolul de înjunghiere, după care urmau pârlirea la foc de surcele, paie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
De la un timp tăcerea devenise insuportabilă, iar mama și cu mine nu ne mai regăseam În gesturile noastre obișnuite și ne priveam neputincioși, traversați de o expresie stranie. Cu o zbatere confuză de aripi, o pasăre cu penaj roșu se ivi de niciunde, dintre ramuri și frunzele boltite ale galeriei de viță de vie care ne Împresura geamul. Mișcând din cap Înainte și Înapoi, iute și sacadat, pasărea privea neîndoios În camera noastră. Mama tresări și Își duse dosul palmei la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
revină. Tremura din tot corpul și avea broboane mari de transpirație pe frunte. Prin ușa deschisă a capelei năvăliră ultimele raze crepusculare, iar un vântișor rătăcit fâlfâi o clipă limbuțele incandescente ale lumânărilor, alungindu-le nefiresc. La scurt timp se ivi și preotul, Înalt și slab, Însoțit de “nea Gore”, un burtos cu mustățile arcuite, “tovarăș de haită” cu tata, cum Își spuneau ei În momentele de “grațioase Întâlniri nocturne”. Se apropie de sicriu și așeză câteva garoafe roșii la căpătâiul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
făcuse nevăzut, a apărut de după colțul blocului, cu o privire de Învingător. Era Îmbrăcat Într-un costum de tergal, cu dungi verticale, luminoase, de un alb strălucitor. Poate că părea așa și din cauza luminii de o limpezime nefirească, datorată soarelui ivit de după ploaia generoasă de mai Înainte. Mânecile și poalele hainei Îi erau Într-adevăr cam lungi, iar pantalonii i se Încrețeau bine pe la glezne. Cu toate astea, ne uitam cu toții ca prostiți. Iulian nu mințise. Îl priveam acum ca pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plictisitor. Îngerul se irosi o vreme În vârtejuri spectaculoase, privi Pământul ca pe o provocare, apoi, cu o iuțeală neînchipuită, se aruncă asupra lui... Acoperișurile de țiglă roșie, țuguiate și Îmblânzite de lumina soarelui, păreau o armată de ciuperci uriașe, ivite printre coroanele arborilor și cotropind Întinderea până departe. Îngerul se roti de câteva ori curios, după care, obosit și moleșit de căldura după-amiezii, poposi pe turla bisericii din preajma unei clădiri Înalte și, moțăind puțin, adormi grozav de repede. Fereastra i
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul cu pleoapele strânse de plăcere, ca și cum ar fi iubit silueta unei femei ivită din fumul lăptos și unduios al țigării. Mă ustură gâtul și Îmi vine să scuip. Scuip violent. Scuip pe unde apuc. Devin atent, țintesc și lovesc nimicitor: o vază goală, din sticlă roșie, de pe masă, un suport de șervețele. Am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
burta veșnic Înfometată. Lui Îi spuneam Goanță. Ieșeam alături de ei În fiecare zi, plimbând cele trei vițelușe și o capră bezmetică „de-a lungul și de-a latul lumii”, cum ne plăcea nouă să glumim. În ziua aceea, dimineața se ivi neașteptat de răcoroasă, aducând cu ea un cer amenințător, de cerneală. Totuși, am ieșit pe imaș, hotărâți să nu ne abatem departe de sat. Ne-am Îndreptat spre dealul vechii biserici, spre liziera de salcâmi. Stâlpii de Înaltă tensiune, impozanți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un chip luminos, pudrat parcă de un polen din cel mai fin, cu reflex ivoriu. Un păr sideral, galbenviu, Încovoiat În inele subțiri, Îi Încadra fața. Mâinile și picioarele prelungi, firave și moi, păreau de lână trandafirie. Dinspre umeri se iveau două aripi mari, nemaivăzut de mari, de un alb transparent, sticlos. Aripile (dintre care una frântă) erau pe alocuri arse, carbonizate. O rană adâncă și neagră i se contura În dreptul pieptului. Căzuse Într-un anume fel - pe spate, cu capul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Trecătorii păreau foarte urâți. Urâți și, mai ales, lipsiți de noroc. Mișunau prinși În lațul nevoilor de zi cu zi, care-i făceau atât ne neimportanți, de caraghioși, de proști. Doamne, cum de puteau fi atât de proști! Hotelul se ivi ca o insulă salvatoare. Am urcat treptele Înfiorat, gândindu-mă cum va fi. Cum ar trebui să mă port. Ce... La recepție nu era nimeni. Iar chestia asta nu putea decât să mă enerveze. Am Început să izbesc ca un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ale muritorilor de rând. Ina și Olga știau un singur lucru: trebuia să dovedească părinților, dar în primul lor înseși, că nu greșiseră atunci când hotărâseră să facă acest pas, că sunt În stare să escaladeze toate obstacolele ce se puteau ivi în calea lor. Gândul că orice început are și un sfârșit, pe care și-l inoculau ca pe o injecție cu insulină, obligatorie în diabet, le ținea pe linia de plutire. învățau pe ruptele. Se plimbau puțin, mai ales atunci când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu era deloc anevoios a face o alegere. * Cu fiecare zi care trecea, fetele se apropiau de finalul studiilor, urmând a susține un examen de absolvire cu exigențe care le puneau pe gânduri. De unde până acum învățau numai ziua, se ivi cerința de a se lipi și de o parte din noapte, dedicând un plus de timp pregătirii întregii materii care, deși fusese parcursă cu stăruință, părea a fi fără sfârșit. * Toate trecură, cum spune Eminescu într-o poezie: Ca nori
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
i așa? Prietena ei nu-i răspunse. Se priviră reciproc, câteva minute, având aerul că împrumutaseră haine străine, timp ce păru a fi deosebit de îndelungat, ca mai apoi să râdă în hohote și să se îmbrățișeze. În ochii Olgăi se iviră câteva boabe de rouă. Dar reuși să spună: - După-amiază vin la tine, am atâtea să-ți povestesc... - Ce s-a întâmplat, se alarmă Ina? - Nimic, nimic, nu te îngrijora, nu merită. Dar din ton se vedea că lucrurile nu sunt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe un sol macroporos. În dimineața când reveni la birou, secretara îi aduse o mapă ce gemea de corespondeță care aștepta rezolvări. Aceasta era pe cale să părăsească biroul, când își aminti că nu-l informase pe șef de unele probleme ivite în lipsa sa. - Șefu’, cât ați lipsit, în fiecare zi v-a căutat un tânăr. Spunea că are ceva foarte important să discute cu dumneavoastră. - O fi vrând poate să se angajeze, Vica!? - După înfățișare, nu prea cred, dar cine știe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]