5,860 matches
-
descumpănit-o. Fata nu mai clipea, Însă ochii Îi erau tot roșii și umezi, iritați pesemne de acel fir de praf; s-ar fi zis că vrea să demonstreze cât de ușor suportă să o zgândăre ceva, cât de bine izbutește ea să se controleze. Asiaticele pă reau capabile În chip firesc de așa ceva, iar Margaret era de obicei În stare să facă la fel, nu și de data asta. Își dădea seama că iritarea ei era vizibilă. Liniștește-te, Margaret
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
am Întrebat-o pe Nyoman dacă ar vrea să vină să-mi pozeze. Din fericire, a acceptat. Acum n-ajung să aflu culoarea potrivită pentru nuanța pielii ei. Privește. Ar trebui să fie ceva mai deschis. Dar cred că am izbutit să-i găsesc linia trupului. Nu-i la fel ca pictatul după un model european. Margaret a privit conturul corpului, n-avea Încă materie, părea suplu, mlădios. Fata era de fapt ceva mai plinuță, și-a zis ea, pe cale să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În capcana orașului pentru tot dea una. Numai că tocmai acum avansau relativ fără obstacole, se strecurau oarecum ușor printre scuterele care treceau ca să geata, printre biciclete și camioane grăbindu-se nebunește să ajungă nicăieri. În cele din urmă au izbutit să iasă pe aleea care ducea la casa ei. Au Încetinit ca să nu calce câinii tolăniți la umbra săracă a unor arbori de papaya. Când s-a oprit, Margaret a zărit pe fereastră Întocmai ce-și imaginase, pe Mick așezat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asta nu-i o intrebare plictisitoare, spuse Fanny. — Ei bine, întotdeauna am dat un răspuns plictisitor. „Românele mele sunt un amestec de experiență personală, studierea altor persoane și imaginație. Îmi place să cred că de fapt cititorii mei nu vor izbuti să trieze aceste componente și uneori nici eu nu știu cu exactitate care de unde provine.“ — Nici răspunsul acesta nu-i deloc plictisitor, la o adică, comenta Fanny notându-și ceva. — De ce vă luați notițe dacă tot aveți un reportofon? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
minuna Eleanor. — Sunt puțini scriitori atât de modești. Eleanor scoase un sunet al carui sens era cât se poate de clar. Fanny îi aruncă o privire, îmboldita pe neașteptate de curiozitate. Lui Eleanor, care continuă să fiarbă în suc propriu, neizbutind să-și domolească furia, acest lucru îi scăpa. Nu sunteți de acord cu spusele lui? o întreba Fanny. — Am petrecut prea multe ceasuri încercând să-i refac încrederea în el. Fanny își deschise reportofonul pe furiș și rămase cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
obținute la diferite obiecte de studiu. e) comunică stări, gânduri, sentimente. Înainte de a pătrunde pe tărâmul minunatei împărății a compozițiilor, va trebui să străbateți un drum anevoios, pe parcursul căruia va trebui să știți că: 1. Numai citind foarte mult veți izbuti să realizați compuneri reușite. Prin lectură zilnică, vă veți îmbogăți vocabularul cu noi cuvinte și veți învăța cum să combinați armonios aceste cuvinte în propoziții, astfel încât ceea ce veți scrie să placă cu adevărat. Marele nostru poet, M. Eminescu, ne adresa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fiind puternic legat de eseistul francez Montaigne, care l-a inclus și în titlul Eseurilor sale: coup d’essai (cap. IXĂ, manière d’essay (cap. XXVIIIĂ. Eseistul ,,încearcă” deci să scrie, să trateze un subiect. Rămâne de văzut dacă va izbuti. Totuși este dreptul lui ,,să încerce”, după cum este tot dreptul lui să-și aleagă modalitatea de lucru. Ce n-a devenit în ultima vreme eseu? se întreba Adrian Marino în Dicționar de idei literare. Monografia, biografia, studiul, critica, articolul, cronica
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
jurământ ca să definitiveze această monastire-naltă / Cum n-a mai fost alta, Manole șie de la bun început că va avea de înfruntat mari nenorociri, deoarece, nu întâmplător locul ales este: Un zid părăsit / Și neisprăvit. Deci, acolo unde nu au izbutit alții, el, artistul Manole, va trebui să izbutească. De aceea, mitul Mănăstirea Argeșului simbolizează condițiile creației umane, încorporarea suferinței artistului în opera de artă. Deoarece tot ceea ce zideau ziua, noaptea se surpa, Manole are previziunea sacrificiului ce va trebui înfăptuit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a mai fost alta, Manole șie de la bun început că va avea de înfruntat mari nenorociri, deoarece, nu întâmplător locul ales este: Un zid părăsit / Și neisprăvit. Deci, acolo unde nu au izbutit alții, el, artistul Manole, va trebui să izbutească. De aceea, mitul Mănăstirea Argeșului simbolizează condițiile creației umane, încorporarea suferinței artistului în opera de artă. Deoarece tot ceea ce zideau ziua, noaptea se surpa, Manole are previziunea sacrificiului ce va trebui înfăptuit: ,,O șoaptă de sus Aievea mi-a spus
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Gheretă Îmbunat. N-avea nici un motiv să-i poarte pică lui Cain. Îi rămâneau câteva alte reviste de citit. Se ridică de pe bancă, făcu câțiva pași, se opri, Încearcă două, trei exerciții din “complexul g.m.a.” dar, pentru că În ceea ce izbuti se dovedi mai degrabă mediocru, Își reluă resemnat locul sub tei. Numai noi trebuie să rămânem la ai noștri, scăpă el printre dinți Într-un târziu, când bătăile inimii i se mai domoliră și când mica sa revoltă Împotriva ordinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toxicomanilor. Petru se comportă ca un explorator miop și inocent, preocupat de detalii doar din a căror Însumare a rezultat, Însă, surprinzător, cea mai precisă hartă erogenă a trupului meu, un fel de releveu insolent, cum fără pic de evlavie izbuteau pe vremuri colegii mei mai norocoși, studenți la arhitectură, În cazul bisericilor de lemn din Maramureș. Ceea ce pentru mine era revelație a misterului ființei mele, pentru el era doar senzație, pură reacție epidermică. Eu rămân tot mai singură cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Fidorous se răsti la mine: — O, mă-ndoiesc de asta, Eric, zise, pentru că, dacă ai fi tu, aici ar fi ultimul loc unde ai vrea să fii. M-am simțit făcând-o jumătate de pas în spate. — Nu înțeleg..., am izbutit să spun, simțind că ceva mi se întărește și se îngreunează în stomac. Încă de la început nu mă concentrasem decât asupra ideii de a-l găsi pe doctorul Trey Fidorous, legenda aceasta, acest aproape-mit din trecutul de mult pierdut, singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din față. Fidorous stătea la capătul trambulinei cu balustradă care se întindea deasupra apei, la proră. Ținea ceva în mână, un fel ciudat de armă. — Eric Sanderson, strigă văzându-mă. Haide. E-n viață și e un monstru. — Știu, am izbutit, am spus în stare de șoc și slăbit. Știu că e. — Vino aici, vino aici. Acum al nostru e. Scout, cum te descurci? — Aproape am reușit. M-am uitat de jur împrejur, dar n-am văzut-o. — Se întoarce, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lumii, ca și când altceva n-ar mai fi existat și n-avea să mai existe niciodată. — Nu-mi vine să cred că ești aici, am spus încet când ne-am depărtat unul de altul. — Nu-mi vine să cred că ai izbutit, îmi zâmbi ea. Ai izbutit, Eric. Am ridicat stânjenit din umeri. — Știu. — Ce s-a întâmplat cu doctorul? Am clătinat din cap. Scout se uită în apă. — Cușca și butoaiele și rechinul s-au încâlcit și el încerca să taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai fi existat și n-avea să mai existe niciodată. — Nu-mi vine să cred că ești aici, am spus încet când ne-am depărtat unul de altul. — Nu-mi vine să cred că ai izbutit, îmi zâmbi ea. Ai izbutit, Eric. Am ridicat stânjenit din umeri. — Știu. — Ce s-a întâmplat cu doctorul? Am clătinat din cap. Scout se uită în apă. — Cușca și butoaiele și rechinul s-au încâlcit și el încerca să taie frânghiile. S-a întâmplat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
expuneri pe teme variate despre țara noastră. S-a preocupat de identificarea monumentelor și cimitirelor ostașilor români căzuți în Ungaria în cele două războaie mondiale, influențând administrațiile locale ungare să adopte măsuri de restaurare și îngrijire unde era cazul. A izbutit să obțină și să trimită în țară documentele de lucru ale reuniunii de la Budapesta a țărilor membre C.A.E.R., la care s-a dezbătut problema "bogățiilor subsolului" din aceste țări și la care România a refuzat să participe. Deseori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ei. Mă opresc la geamul de pe hol pe care-l deschid mecanic și tot mecanic citesc pe pancardă numele stației. E "gară mică", îmi spun și gândurile încep să-mi zboare aiurea, când tocmai ea trece prin dreptul geamului meu. Izbutesc să-i pun întrebarea ce m-a torturat tot timpul mesei, direct, fără menajamente, aproape răstit și răspicat. Prin urmare o întreb, în sfârșit, cine este. Îmi zâmbește straniu și ridică mâna dreaptă fină și suavă, schițează cu ea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu te exprimai natural, adică nu gândeai în ea, ci traduceai în actul conversației, M.M. intra într-o stare de confuzie și tăcere totală. Te privea ca și cum ar fi înțeles perfect sensul întrebării, dar fie refuza ori, mai degrabă, nu izbutea să-ți răspundă, pesemne negăsind în tine la acel nivel profund, încrustat în matricea ta, informația necesară. Îndată ce-ți reformulai întrebarea în limba maternă, figura i se destindea dintr-o dată, apoi urma un elaborat proces de compilare ce producea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mele. S-au năpustit asupra mea cu vigoare și au înfipt crucile toți trei în același timp în inimă sau, în sfârșit, pe unde au crezut ei că stă inima mea de maimuță antropomorfă și vorbitoare. Cred că am mai izbutit să scot un sunet ascuțit, rezonant. Lumina din ochii mei s-a stins, ca și cum s-ar fi lăsat o perdea compactă și grea. Doar cuvântul "dor" continua să nu-mi dea pace, îmi penetra urechile ca un ecou din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ar developa în grabă visul în memorie, pentru a nu se voala. Acum, deja, nu mai simte nicio durere, prin urmare renunță să mai ia vreun medicament, stinge lumina, închide ochii, trandafirul încă persistă pe retina ei. Oare va mai izbuti să adoarmă? Mâine îl va suna în mod cert pe Damiel. Poate va avea puțin timp să petreacă cu ea. Nu l-a căutat niciodată până acum. S-au întâlnit doar întâmplător sau în ocazii sociale. A fost întotdeauna atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
malițios și deloc împăciuitor câte o sentință cu fiecare nouă mărturisire a ei. Preotul se pricepea să-i dea fiecărui enoriaș ce aștepta de la el. Cunoscând deja istoriile și profilul psihologic al fervenților săi, chiar dacă nu-i știa după nume, izbutea să le dea nivelul de confidență așteptat, iar gradientul păcatului nu se pronunța niciodată mai mare decât și l-ar fi putut imagina sau califica interlocutorul. Pentru cutezanțele sale mentalo-erotice, pe Tanti Eugenia o biciuia și tortura de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să pună capăt celibatului. A urmat o tăcere lungă, urmată de scuze că nu va avea timp s-o vadă înainte de-a pleca. Trebuia să facă pregătiri și în câteva zile pleacă... Mortificată de veste, ea n-a mai izbutit să-l întrebe nimic, a închis telefonul, a făcut o baie cu săruri de mare, a băut un pahar cu apă și s-a culcat. Imediat, a urmat seria viselor manifest ce se terminau într-o altă categorie de coșmaruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
săi rămîn fixați asupra capotei deschise a mașinii de sub care ies la iveală mațele unui motor rablagit, vă așteptam pe toți trei împreună, zice, parcă așa fusese înțelegerea, sau s-a schimbat ceva? — Nu s-a schimbat nimic, zice Sena izbutind cu greu să-și mute gîndul de la silueta doamnei Mina îmbrăcată în capotul de casă, am vrut să vă sun aseară, dar m-am gîndit că o fi prea tîrziu, că vă băgaserăți deja în pat, nu voiam să deranjez
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Baileys Crossroads a fost condus de părintele George Calcium, mai pe românește Cîlțiu, simte nevoia să specifice, un disident român, critic fățiș al dictaturii Piticului care a spus (mințit) că a fost închis timp de 21 de ani înainte de a izbuti s-o șteargă în America în 1985. Cîtă neobrăzare, să-ți crape obrazul, dom’ Colonel, uite cum fac popicii noștri turnători de meserie pe nevinovații, pe oprimații, pe năpăstuiții sorții, nu e asta culmea nerușinării? După serviciul religios, vreo 40
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fu nevoit să se dea bătut. Reuși însă pînă la urmă să-și găsească o poziție care să-l avantajeze în efortul pe care-l avea de făcut. Cu spatele sprijinit în zid și împingînd înspre înainte cu forța picioarelor, izbuti pînă la urmă să-și facă loc și să se strecoare mai departe fără a fi nevoit să se expună în cîmp deschis. După ce se puse din nou în mișcare, fără să-și dea seama ce face, își răsuci pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]