1,606 matches
-
care începuse atât de bine se va termina rău: „Domnule sculptor, am auzit că Marta are necazuri”. Am lăsat totul baltă și m-am dus în cătun unde am găsit-o pe Marta plină de vânătăi. Doi veri ai fraților izgoniți din cătun se îmbătaseră și veniseră noaptea. Se luptase cu amândoi din răsputeri, dar izbutiseră, porcii, s-o biruie. Dinu îmi încredințase mie una din puști. I-am cerut Martei ceva de băut, am golit sticla aproape pe nerăsuflate, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ei ne parvin din bârfele dușmanilor lor. Dar nu contează. Asta numai ca să spunem ce bairam era pe vremea aceea În Orientul Mijlociu. Și ca să spunem de unde provin paulicienii. Aceștia sunt discipolii unui anume Pavel, cărora li se alătură niște iconoclaști izgoniți din Albania. Din secolul al VIII-lea Înainte, acești paulicieni sporesc grabnic, din sectă devin comunitate, din comunitate companie, din companie putere politică, iar Împărații Bizanțului Încep să fie Îngrijorați și să trimită Împotriva lor armatele imperiale. Se răspândesc până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și de preț”. Avem, așadar, o imagine a tradiției dinamice, „explorate” (inovate) fantezist, deopotrivă arheologic și genuin-prospectiv: un altfel de „primitivism” modern, pus într-o surprinzătoare analogie cu cazul dramaturgului irlandez John Millington Synge, „pe care poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile pescarilor”, talentul lui Synge și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pornografice „în decursul veacurilor”, cu texte de Margueritte Crissay sau Cassanova, care „vor duce tirajul nostru la 2.000 de exemplare” (publicația avea doar cîteva sute). Cu o precizare semnificativă: „În celelalte, vom continua, ca și pînă acum, să ne izgonim cetitorii”. Inutil să mai menționăm faptul că acel număr nu a mai apărut, ca de altfel și anunțatul volum de versuri al lui Ion Vinea, Moartea de cristal, despre care în nr. 63 aflăm că „un tiraj special va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și bătrân și tușea îngrozitor. Era foarte singur pe lume, ca și el. El însă era încă tânăr, viguros și sănătos... dar era laș și prost. Avea parte numai de eșecuri. Bătrânul câine fusese, fără îndoială, atacat cu pietre și izgonit de toți. Și de Gaston își bătuseră joc frații și prietenii lui... încă din copilărie. În regiunea de baștină a lui Gaston, Savoy, bărbații mătăhăloși, considerați oarecum săraci cu duhul, sunt porecliți „plopi“. Și asta pentru că lemnul de plop nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
calde-mi vor sufla în vânt cenușa, ce-o s-o țineți în pălmi ca-ntr-un potir, veți fi ca niște flori, din care boarea-mprăștie - polenul. Și plîng: veți fi încă așa de tinere atunci, frumoase mâni. LACRIMILE Când izgonit din cuibul veșniciei întîiul om trecea uimit și-ngîndurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrîndu-l lumina, zarea,norii - și din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - și omul cel dintâi, pribeagul, nu știa să plângă. Odată istovit
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Stăteam pe o stâncă arsă de soare, într-o insulă necunoscută, izolată de lume, undeva în mijlocul mării. La picioarele mele băteau valurile, iar prin apa sângerie și leneșă foiau rechinii. Dacă nu izbuteam să-mi imaginez paradisul, urma să fiu izgonit din insulă și dat pradă rechinilor. La început, toată povestea cu paradisul mi s-a părut un lucru copilăresc de simplu. N-aveam decât să-mi închipui pomi cu crengile aplecate sub greutatea fructelor, iarbă moale și tandră, izvoare în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Donțu nu mai era. Se cățărase iute în copac și de-acolo îl privea pe Zogru compătimitor și rușinat. Pisica se aciuase de câtva timp tocmai în scorbura în care Donțu își avea locuința și, cum nu reușise s-o izgonească în nici un fel, profitase de credulitatea lui Zogru. Dar acesta nu știa ce se întâmplase, de fapt. Umilit și supărat pe propria naivitate, a luat-o în cele din urmă din loc, blestemându-l pe pitic și înghițindu-și nemulțumirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mare viteză. Scrisese povestea lui Carol, se gândise la povestea lui Dănuț, apoi scrisese povestea despre Giulia-nimfomana. În această marți a așteptării de fier, Zogru se gândea la Andrei nu ca la un rival, ci ca la omul care îl izgonise din sângele lui, iar Andrei, în apartamentul său din Colentina, începuse să scrie despre suferința unei femei părăsite, nici el nu știa ce-i venise să atace acest subiect melodramatic, dar era prins și scria de zor, despre o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ai dăruit, De aceea îți mulțumesc Și îți spun că te iubesc. Blanariu Adrian, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii, județul Suceava profesor coordonator Ilica Paula Horă cu năbădăi Primăvara abia veni Când bătrâna iarnă-o izgoni. Vru acum ea să-nflorească! Dar baba hâtră începu să amorțească. Blândul ghiocel credea, Și cu asta se mândrea, Că va înflori de-ndată. Dar iarna i-a făcut-o lată... Un picior își mai întinse, Coastele își primenise, Broboada
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ni le torturează, le face să zbiere, să țipe, nu exista. Se pierde printre frumusețile paradisului, își pierde întreaga culoare până la ultimul picur în lupta cu tabloul cromatic creat de paradisul pierdut. Creat de acest paradis uitat de sufletul omului, izgonit de noi, muritorii, dar păstrat, adorat și reclădit de natură, de această zeiță Bendis, de divinitatea absolută. Moldovan Flavia, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Turda - Cluj profesor coordonator Codruța Andreica O seara ca oricare alta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
capul, a spus cine e. - Unchiule, sunt fiul Rebecăi, sora ta, fiica lui Nahor și a Milcăi, așa cum și tu ești fiul lor. Mama m-a trimis la tine, fratele meu m-a hăituit până la tine, tatăl meu m-a izgonit către tine. O să-ți povestesc totul când o să fiu curat și cuviincios înaintea ta. Mă aflu în căutarea ospitalității tale, care e faimoasă pe aceste meleaguri. Rahela a vrut să spună ceva, dar Lea i-a dat un ghiont aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a aruncat la picioarele Rebecăi, plângând: - Nu, nu, nu. Fața verișoarei mele se făcuse cenușie, iar ochii i se măriseră de spaimă. Ia-mi numele și fă-mă o Debora. Fă-mă ultima dintre servitoarele tale, dar nu mă izgoni. Te implor, Bunică. Te rog. Te implor. Dar Rebeca nu avea ochi pentru sărmana creatură care se târa la picioarele ei. N-a văzut nici lacrimile de pe obrajii Tabeei, lacrimi care s-au transformat apoi în dâre de sânge. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și Kiya a dansat cu mișcările mele. Iosif s-a gândit la mine când i s-a născut fiica. Gera și-a botezat copilul Dina. Re-mose s-a însurat și i-a povestit soției despre mama lui care l-a izgonit nu ca să moară, ci ca să trăiască. Copiii lui Re-mose au avut copii până la a o suta generație. Unii dintre ei au trăit în ținutul unde m-am născut eu și alții în locurile reci și bătute de vânturi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâna, dar bunica, de parcă nici n-ar fi auzit, s-a uitat la mama și i-a șoptit să-i fie rușine, cum de-a îndrăznit să se-arate acolo, dacă ar fi după ea, ar scuipa-o-n față, izgonind-o din sală, la care mama i-a zâmbit bunicii, zicând că-i pare bine că bunica-i sănătoasă și că se bucură s-o vadă, iar dacă vrea, n-are decât să facă scandal, aici, în văzul tuturor, bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Scept! Pleacă Împreună cu cei ce cred ca tine, și lasă-ne să ne vedem de ale noastre. Minos dădu atunci un răcnet gros și izbi cu pumnul În pământ. - Taci, Philo! Ne-am adunat aici ca să vorbim, nu ca să ne izgonim unii pe alții. Cu ce te crezi deasupra lui Scept, dacă Îl alungi din sat? - Cu ce să fie Philo deasupra mea? izbucni Scept, făcând bale la gură. Cu ce? Cu teama și cu lenea doar... Că uitați-vă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nevenindu-i să-și creadă ochilor. O șopârlă uriașă, lungă cam cât doi oameni din cei mai Înalți, acoperită cu solzi groși și verzi, cu un bot plin de colți răsuciți și cu răsuflarea puturoasă, apăruse nu știu cum Îndărătul lui Enkim, izgonindu-l Încet-Încet spre apa care curge. În apă, o surată de-a șopârlei aștepta cu botul căscat, În timp ce altele pluteau alene către mal, duse de curent. Logon azvârli cu sulița În șopârlă, dar vârful acesteia se frânse când izbi spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu sulița În șale, cât să-i amintească cine prinsese pe cine. Logon scuipă din nou Însă. - Lăsați-l, am spus. Măi Enkim, măi... am Început, dar iarăși n-am știut ce să-i spun. Și eu, care te-am izgonit... - Nu m-ai izgonit, stăpân al vorbei... Ce? Ai și uitat cum am pus la cale, amândoi, vicleșugul ăsta? Vicleșugul ăsta, da. Nu-l pusesem la cale nicicând și nici măcar nu știam acest cuvânt, dar l-am priceput imediat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cât să-i amintească cine prinsese pe cine. Logon scuipă din nou Însă. - Lăsați-l, am spus. Măi Enkim, măi... am Început, dar iarăși n-am știut ce să-i spun. Și eu, care te-am izgonit... - Nu m-ai izgonit, stăpân al vorbei... Ce? Ai și uitat cum am pus la cale, amândoi, vicleșugul ăsta? Vicleșugul ăsta, da. Nu-l pusesem la cale nicicând și nici măcar nu știam acest cuvânt, dar l-am priceput imediat și, ca dovadă, am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
stâncă și gheață, rele, care păreau că au ochi cu care se uitau după noi. Ne Îndemnam unii pe alții să alergăm din ce În ce, căci Scept și ai lui ieșeau și ei În tăpșanul uriaș - precum niște furnici izgonite din mușuroi, se lăbărțau de la o margine la alta a stâncilor, grăbindu-se pe urmele noastre. - Tată, doar n-om avea ghinionul să-i Înfruntăm aici, unde nimeni n-o să afle de lupta noastră! zise Barra. - De ce ți-e teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Răspunsul sincer era că, deși Îmi plăceau mult, nu mă identificam ca proprietar al acestor terenuri și obiecte. Așa Încât dacă s‑ar fi petrecut un dezastru, dacă o miliție locală Înarmată ar fi năvălit asupră‑mi și m‑ar fi izgonit ca venetic evreu, agresiunea lor l‑ar fi afectat pe evreul din mine și nu pe proprietar. Și Într‑o asemenea Împrejurare frustrările mele ar fi fost legate de Constituția Statelor Unite, și nu de investiția făcută. Camerele, stâncile, vegetația nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tot felul de probleme și o uiți pe cea mai importantă. Ai pornit de la chestiunea evreiască. - Desigur, În jurul ei se Învârtește conversația - ce Înseamnă pentru evrei faptul că milioane și milioane de oameni le doresc moartea. Restul umanității i‑a izgonit. Hitler a rămas de pomină cu declarația că, atunci când va ajunge la putere, va instala rânduri, rânduri de spânzurători În Marienplatz din München și evreii până la cel din urmă, vor atârna acolo. Evreii au fost pașaportul lui Hitler pentru venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
înțelepciunea din lună; iar prorocirea de la duhul sfânt. Mai mult, arată Gaster, în același mod explică poporul zidirea omului la nunțile țărănești, când fata, cerând iertăciune părinților, face istoricul căsătoriei începând cu Adam și Eva. Fata povestește cum au fost izgoniți aceștia din rai, din pricina ispitirii Evei de către satana, apoi cum puse Dumnezeu pe arhanghelul să păzească cu sabie de foc tărâmul fericirii, apoi cum diavolul îi ceru lui Adam să-i dea făgăduială în scris ca să se învoiască să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
untdelemn sângeriu, vâscos. ...Îl recuperară pe Burtăncureanu, dimineața, undeva la marginea parcului I.O.R. Stătea chircit pe o bancă și plângea mocnit, ca un scâncet, ca un susur de ploaie mocănească, plâns de copil gonit de acasă, de înger izgonit din minune. - Tovarăși, le mărturisi pe la prânz celor de la Securitate, a fost așa, ca o... Nu știu dacă mă înțelegeți, că eu sunt scriitor. Ce m-a răscolit a fost candela aia. Era exact ca aia pe care o pusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vină noaptea, să se așeze ca să-l privească, să mănânce ceva și să plece fără să aștepte lumina zilei? Era poate un fel de a-i impune condiția de oaspete. Trăia în lagună, pentru că așa voiau ei. Puteau să-l izgonească în orice clipă. Puteau chiar să-i ia viața, fără să dea socoteală nimănui. Veneau adesea să-i amintească, iar el accepta. Era tributul pe care trebuia să-l plătească pentru pacea acelor meleaguri. Inspiră profund. Mirosul de pădure, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]