1,361 matches
-
Numa’ așa o să te-alegi cu casa reparată.“ Santa hohoti din nou. Ș-acu’, pune jos telefonu’ și vino aici. Sun la Caritas chiar acu’. Pleacă cât mai iute din casa aia. Doamna Reilly o auzi trântind telefonul. Privi printre jaluzele. Era foarte întuneric afară, ceea ce era bine. Vecinii nu vor vedea ce se-ntâmplă, dacă vor veni peste noapte de la spital să-l ia pe Ignatius. Alergă în baie, se pudră pe obraz și pe partea din față a rochiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Îi dădu apoi drumul și alergă la ușa din față de unde se întoarse și strigă: — Îmi pare rău c-am intrat cu mașina-n casa aia, Ignatius. Te iubesc. Ușa se trânti și ea plecă. — Întoarce-te, tună Ignatius. Smuci jaluzelele, dar vechiul Plymouth, cu una dintre roțile din față fără apărătoare, de parcă era a unui furgonet de cărat vite, prindea, mârâind, viață. Te rog, mamă, vino înapoi! Mai taci o dată din gură, urlă domnișoara Annie de undeva din întuneric. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe care abia mai putea să-i încheie la talie. Cămașă, șapcă, pardesiu, Ignatius și le puse pe el orbește, în antreu, lovindu-se de pereții înguști. Tocmai pornise spre ușa din față, când se auziră trei lovituri puternice în jaluzele. Se întorsese domnul Levy? Valva lui transmise un semnal de disperare care se comunică mâinilor. Scărpinându-și erupția de pe piele, se zgâi printre jaluzele, așteptându-se să vadă câteva brute hirsute de la spital. Afară, pe verandă, stătea Myrna, îmbrăcată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de pereții înguști. Tocmai pornise spre ușa din față, când se auziră trei lovituri puternice în jaluzele. Se întorsese domnul Levy? Valva lui transmise un semnal de disperare care se comunică mâinilor. Scărpinându-și erupția de pe piele, se zgâi printre jaluzele, așteptându-se să vadă câteva brute hirsute de la spital. Afară, pe verandă, stătea Myrna, îmbrăcată într-o scurtă lălâie de catifea reiată, de un măsliniu șters. Părul ei negru era împletit într-o coadă care se încolăcea sub o ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scurtă lălâie de catifea reiată, de un măsliniu șters. Părul ei negru era împletit într-o coadă care se încolăcea sub o ureche și îi cădea pe piept. De umăr îi atârna o chitară. Ignatius era gata să iasă printre jaluzele, rupând șipcile și spărgând yalele, ca să-i încolăcească coada în jurul gâtului până o va vedea sufocându-se. Dar rațiunea triumfă. Nu-i păsa de Myrna; căuta o cale de scăpare. Fortuna o lăsase mai moale. Nu era chiar atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de grevă, din patul picant al vreunui existențialist eurasian, din mâinile vreunui negru budist, dintr-o sesiune guralivă de terapie în grup. — Ignatius, ești în maghernița asta? întrebă Myrna cu vocea ei plată, directă, ușor ostilă. Bătu din nou în jaluzele, uitându-se încordată prin ochelarii cu ramă neagră. Myrna nu era astigmatică. Lentilele erau de sticlă simplă. Purta ochelarii ca pe o dovadă a dăruirii și intensității cu care își urmărea scopurile. Cerceii care se bălăbăneau reflectau ca niște ornamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca pe o dovadă a dăruirii și intensității cu care își urmărea scopurile. Cerceii care se bălăbăneau reflectau ca niște ornamente chinezești de sticlă luminile de pe stradă. Sunt sigură că e cineva înăuntru! Te-am auzit tropăind prin hol. Trage jaluzelele astea păduchioase. — Da, da, sunt aici, strigă Ignatius. Trase de jaluzele și le deschise rupându-le. Mulțumesc Fortunei c-ai venit. — Isuse! Arăți îngrozitor! Parcă ai fi epuizat nervos, sau ceva asemănător. De ce porți bandajul? Ignatius, ce-ai pățit? Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
urmărea scopurile. Cerceii care se bălăbăneau reflectau ca niște ornamente chinezești de sticlă luminile de pe stradă. Sunt sigură că e cineva înăuntru! Te-am auzit tropăind prin hol. Trage jaluzelele astea păduchioase. — Da, da, sunt aici, strigă Ignatius. Trase de jaluzele și le deschise rupându-le. Mulțumesc Fortunei c-ai venit. — Isuse! Arăți îngrozitor! Parcă ai fi epuizat nervos, sau ceva asemănător. De ce porți bandajul? Ignatius, ce-ai pățit? Uite ce mult te-ai îngrășat. Tocmai citeam anunțurile puse aici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ești sigură că știi cum să ajungi la New York? Am serioase îndoieli că pot să rezist mai mult de o zi sau două în poziția aceasta de făt. — Hei, unde ați plecat, beatnicilor? întrebă glasul slab al domnișoarei Annie din spatele jaluzelelor. Renault-ul se deplasă spre mijlocul străzii. — Hoașca aia bătrână locuiește tot aici? întrebă Myrna. — Taci din gură și mergi mai departe! — Ai de gând să mă bruiezi așa tot timpul? Myrna privi prin oglinda retrovizoare la șapca verde. Vreau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În peisajele deșertice de pe platourile Înalte al muntelui Lure; la sfîrșit, vor muri amîndoi sau numai unul din ei, fata, poate. Seara, citeam romanele lui Faulkner pe care mi le dăduse tata. La Începutul romanului Absalom! Absalom! casa veche cu jaluzele Închise Îmi amintea de casa pe care părinții mei nu putuseră s-o cumpere, casa Înconjurată de cedri din fața muntelui Ventoux - fuseseră plantați cedri peste tot În Provența În secolul XIX - și Îmi notam În carnet: „Artistul poate așadar jongla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nevoie să fii mitocan. Reputația pe care o ai în privința asta îți ajunge”. 26 decembrie Azi noapte am adormit cu lumina aprinsă, citind. M-am trezit târziu, spre dimineață, când ferestrele începeau să se albească, deoarece nu apucasem să trag jaluzelele. Mă uit afară. Iarnă blândă. Mă bucur că nu mai rabd de frig și că respir liniștit. Cu restul voi mai vedea. 27 decembrie Invidiez femeile care, croșetând, nu se mai gândesc la nimic altceva decât la „un ochi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din cap până-n picioare. Cu toate acestea, era mai îngrijorat din pricina câinelui. S-a oprit și a privit în jur, în căutarea vreunui local încă deschis, dar singurele lumini de pe stradă erau cele ale felinarelor și cele care străbăteau prin jaluzelele magazinelor care se închiseseră de mult. Deodată, a auzit pe cineva adresându-i-se în șoaptă. — Hei, tinere! E încă devreme. Nu vii cu mine? Vocea venea dinspre un gang întunecat dintre cinema și magazin. Privind într-acolo, a zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cald decât ar fi fost normal pentru altitudinea la care se afla. Odată, cea mai înaltă temperatură din Japonia s-a înregistrat chiar la Yamagata. Și în seara aceea era foarte cald și nu adia deloc vântul. La ferestre atârnau jaluzele murdare, iar rogojinile păreau lipicioase din pricina căldurii înăbușitoare. Casa fusese bordel, mai demult, dar de când cu legea împotriva prostituției, s-a transformat în han. Mirosul îndrăgostiților care-și petrecuseră aici nopți de desfrâu părea să mai dăinuie încă în pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în fața porții templului Senshō-ji, asasinul a reușit să se întoarcă la hotel, cu ajutorul lui Gaston. Constatând că are temperatură mare, s-a băgat în pat. Căldura, ploaia și drumul lung îl epuizaseră complet. O molie a pătruns în cameră printre jaluzele și a început să se învârtă în jurul lămpii. Gaston s-a ridicat, a prins-o și i-a dat drumul pe fereastră. Atrasă de lumină, molia zbură înapoi, lăsând să-i cadă o pulbere fină de pe aripi. — Omoar-o! De ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pace! Pe cine crezi tu că prostești? Ipocritule! Îmi vine să-ți jupoi pielea de pe față, să-ți scot imediat masca aia! Izbucni în râs apoi. Era ora patru și jumătate dimineața. Endō îl zgâlțâia pe Gaston să se trezească. Jaluzelele erau trase peste ferestrele deschise, dar afară era încă întuneric beznă. Tot hanul era cufundat în cea mai adâncă liniște. — Scoală-te! Endō își îmbrăcase deja cămașa și pantalonii. Chimonoul de la hotel, cu care dormise, era făcut sul, la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Shop1 și care e foarte posibil să provină chiar de acolo. În vreme ce camera copilului meu e zugrăvită În albastru, galben și verde și Înțesată cu jucării mobile, ursuleți de pluș și tablouri, camera lui Amy e de culoarea cafelei, cu jaluzele din pînză ciocolatie și un covor din sisal. Singurul indiciu că În ea locuiește o fetiță este patul și chiar și acesta este din lemn de cireș sculptat de mînă, care, după spusele Lisei, poate fi transformat Într-o canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ne vom crește copiii, vom mai face unul, eu l-aș face bucuros, nimeni nu l-ar mai iubi atât cât l-aș iubi eu. Pentru că eu o cunosc, o accept, o Înțeleg și o iert. Pe la patru patruzeci, din spatele jaluzelelor se zări o lumină. Cineva era În baie. Ea? Emma sub duș? Își dori să fie el perdeaua dușului, un văl de plastic umed care se lipea de pielea ei, se prelingea pe picioare, Îi atingea coapsele - și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doarme cu mama ei În grija Mariei și a lui Isus. Un dulap din pal, plin de haine Împuțite de vreme, iar hainele Emmei, Încă În valize, căci În gaura aceea de casă nu este loc și pentru ea. În spatele jaluzelelor lumina e Încă aprinsă. Un fir subțire de speranță. Arată-te, arată-te la fereastră, dragostea mea. Din când În când, câte un suflet stins ieșea din scări de bloc, În care pâlpâiau tuburi cu neon, economice, și se târa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la timp pentru a-i spune că venise doar ca să vorbească, doar pentru a lămuri ceva, căci ea nu voia să-i vorbească și nu-i Îngăduise nici măcar un cuvânt. Se prinse de șnur și făcu să cadă, cu zgomot, jaluzelele. a cincea oră Emma se băgă În pat. Trase de pătura care, În timpul zbuciumului ei nocturn, ajunsese pe partea mamei și, pentru câteva clipe - cu ochii pe cifrele fosforescente ale ceasului -, speră ca Olimpia să o Întrebe ce se Întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de care În cele din urmă se eliberase. Ceasul arăta 5.09. De-acum somnul Îi trecuse. Luă cartea de pe noptieră și străbătu Încăperea În vârful picioarelor. Când o deschise, ușa băii scârțâi din țâțâni. Își lipi fața de zăbrelele jaluzelei. Jos În parcare, sub bec, Antonio stătea În mașină. Era așezat pe locul șoferului, cu brațele pe volan și cu privirea ațintită În gol. Avocata ei Îi spusese că În lipsa altor delicte nu poate fi denunțată o persoană care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru sobrietatea ei, pentru toate lucrurile pe care nu la cunosc despre ea. Pentru că am douăzeci și trei de ani și prefer s-o găsesc astăzi, În loc să devin bărbatul de care ea s-ar putea Îndrăgosti mâine. Agentul imobiliar ridicase jaluzelele. Un mare salon gol se umplu de lumină. Oricine locuise acolo, nu stătuse prea mult timp. Culoarea pereților era proaspătă, parchetul mărunt de arțar alb era lucios ca și cum nimeni n-ar fi călcat pe el. Tâmplăria fusese proaspăt restaurată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tocmai au restaurat, dar sunt nevoiți să se mute cu locul de muncă. Se grăbesc să vândă, de aceea și prețul este negociabil. Maja se Întrebă neliniștită ce făcea acolo. — Instalația electrică este făcută după ultimele norme, continuă agentul ridicând jaluzelele camerei matrimoniale, apoi În baie și la toate ferestrele casei. Are și sistem antifurt, aer condiționat, Încălzire centrală, bucătăria este Arc Linea cu cuptor electric și plită - nefolosită vreodată. — Plicul, spuse Aris, prinzând-o de braț. — Care plic? răspunse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
două pastile. Din certitudinea unei justiții supreme, din gândul la ea. Pentru ea o voi face. Pentru ca ea să fie blestemată pentru totdeauna. a douăzeci și doua oră În Carlo Alberto, ferestrele mansardei de la al șaselea etaj erau Întunecate, cu jaluzelele coborâte. Emma Îi mărturisi lui Sasha că păstrase cheile casei timp de un an. Le avea În geantă, ca Întotdeauna. Apoi, dintr-un impuls inexplicabil, Într-o zi le aruncase În cutia poștală. Într-un fel, le expediase. Poate pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cineva, care fie bîrfește cu altcineva, fie Își dă cu ruj, cît despre toaleta bărbaților... cîh. Nici nu se pune problema. În biroul lui Connor n-o putem face pentru că pereții lui sînt numai din sticlă și nu are nici o jaluzea sau ceva de genul ăsta. Plus că Întruna intră unul și iese altul, să ia ceva de la el din fișet. Ei, hai că e total ridicol. Oamenii care au relații trebuie să poată face sex la serviciu, dacă le vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e trecut de prânz, își spune Mihaela. După ceasul de la mână, își privește împrejurimile imediate, apoi, ridicându-se într-un cot, examinează restul universului vizibil. O cameră necunoscută, pe jos mochetă verde, un antreu probabil spre o baie, ferestre cu jaluzelele trase, mobilă de dormitor asortată, unde naiba e? Din baie se aude dușul. Pe jos se zăresc articole de lenjerie intimă pe care le recunoaște. Ca în reclama aia tâmpită. Brusc își aduce aminte, cel puțin o parte, partea dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]