2,787 matches
-
care m-am ridicat și am privit către platforma de Îmbarcare În metrou unde mai mulți călători priveau la mine fără să-mi adreseze un singur cuvânt ori În timpul atacului să intervină dând alarma pentru a speria agresorii...! Puteam fi jefuit și chiar omorât sub privirile lor impasive de parcă eram un obiect ce urma să fie aruncat la gunoi...! A doua zi dimineță, am revenit În Canal Street, zonă fierbinte a orașului și unde agresorii pot fi amestecați În mulțimea pietonilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întinse. America! (vorbea cu sine). Se face reclamă În tot universul că e cel mai dezirabil loc, un exemplu pentru toate națiunile. Stați o secundă să fiu sigur că v-am Înțeles, domnule ofițer - domnule detectiv. Omul acesta va mai jefui și pe alții, dar dumneavoastră nu faceți nimic În sensul acesta. Am spus bine? Spusese bine - confirmat de tăcere, deși nu o tăcere obișnuită. Domnul Sammler spuse: — La revedere, domnule. După aceasta, pe când Sammler ar fi trebuit să ocolească autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trebuia. Era un suflet bun, Îi spusese el, dar bunătatea aceea energică putea fi pusă În fapt teribil de greșit. Sammler văzu și singur. Nu era În stare să spele nici o roșie fără să se ude pe mâneci. Casa fusese jefuită pentru că ridicase o fereastră să admire un apus și uitase s-o mai Încuie. Spărgătorii intraseră În sufragerie de pe acoperișul aflat chiar dedesubt. Valoarea sentimentală a medalioanelor, lanțurilor, inelelor, bijuteriilor de familie, nu fusese apreciată de compania de asigurări. Ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ultima călătorie În Israel, și a fost destul de dură. Îți mai place să alergi În Riverside Park, ca Înainte? — În ultima vreme nu. Mă simt prea Înțepenit. — Voiam să spun, e periculos să alergi pe acolo. Nu vreau să fii jefuit. Când ești cu răsuflarea tăiată de la alergat, vreun ticălos dement sare și-ți ia gâtul! În orice caz, dacă ești prea Înțepenit să alergi ești departe de a fi neputincios. Știu că nu ești genul bolnăvicios, afară de necazurile cu nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Fără să-și ia Honda, spusese el, pentru că oamenii Înapoiați trebuie văzuți de pe cal. Împrumutase Forța și libertatea lui Jakob Bruckhardt de la Sammler, și Îl afectase puternic. Voise să examineze popoare În diverse stadii de dezvoltare. În Marocul Spaniol fusese jefuit În hotel. De un om Înarmat, ascuns În dulap. Apoi zburase În Turcia și Încercase din nou. Cumva reușise să intre În Rusia călare. În Armenia sovietică fusese reținut de poliție. După ce Gruner se dusese de cinci sau șase ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
am gândit la asta. Dar cum să dau de număr? — Nu poți să-i duci pur și simplu manuscrisul? Acum că știu că am singurul exemplar, ezit, Margotte, să ies pe stradă cu el, mai ales noaptea, când oamenii sunt jefuiți. Cum ar fi să mi-l smulgă cineva din mână? — Și poliția? Mi-au dat prea puține motive de satisfacție. Doresc să-i evit. M-am gândit poate la ofițerii de pază de la Columbia, sau chiar la oamenii de la Pinkerton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Artă. O, nu. Nu, nu, nu era așa, gândi Sammler. În loc, Arta creștea, și un fel de haos. Mai multe posibilități, mai mulți actori, maimuțe, imitatori, mai multe invenții, mai multă ficțiune, iluzie, mai multă fantezie, mai multă disperare. Viața jefuind Arta de avuția ei, În plus distrugând Arta prin dorința sa de a deveni arta În sine. Imprimându-se În imagini. Realitatea băgându-se cu sila În toate aceste forme. Uite-te doar (Sammler se uită) la această anarhie imitativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
umflată despre sine. — Să ne Întoarcem la cealaltă chestiune. Ce altceva a mai făcut tipul, și-a scuturat chestia la dumneata? — Absolut deloc. Dar discuția devine neplăcută. Mă avertiza să nu-i iau apărarea sărmanlui bătrân pe care l-a jefuit. Să nu mă duc la poliție. Deja Încercasem să Îi informez. — Dumneata, firește, Îi compătimești pe cei pe care el Îi jefuiește. — E urât. Nu că aș avea o inimă așa de simțitoare. Probabil că ai văzut prea multe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
deloc. Dar discuția devine neplăcută. Mă avertiza să nu-i iau apărarea sărmanlui bătrân pe care l-a jefuit. Să nu mă duc la poliție. Deja Încercasem să Îi informez. — Dumneata, firește, Îi compătimești pe cei pe care el Îi jefuiește. — E urât. Nu că aș avea o inimă așa de simțitoare. Probabil că ai văzut prea multe. Nu ai fost invitat să depui mărturie În procesul lui Eichmann? — Am fost solicitat. Nu m-am simțit În stare. — Ai scris articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spună că-l pedepsește prin găsirea soțului și redarea lui soției? Nu-și dă seama că o jignește În felul acesta?... Drumul fu Înghițit de norul de praf lăsat de camion. Se spune că hoțul care pretinde că a fost jefuit e cel mai deștept hoț. — Ei bine, ești singurul pe care mă pot baza. Îmi asum eu răspunderea cheltuielilor... Dacă e cazul, mă Îmbarc pentru Vietnam. Scot eu două sute de mii de yeni dintr-un drum, dacă mai găsesc vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
priveam În oglindă cînd am oprit motorul. Am urcat treptele de ciment pe furiș... Dreptunghiurile Întrepătrunse de alb și negru ale palierelor erau luminate ca un altar de; lumina naturală a nopții... Și eu eram cu mîinile goale, de parcă fusesem jefuit de un tîlhar la drumul mare. „SÎnteți băut.” Nu avea dreptate. Dimpotrivă, stătusem vreo două ore cu aeroterma pornită și cu geamul larg deschis, cu fața expusă aerului nopții și ghimpilor lui glaciali. Și dacă trebuia Învinuit cineva, atunci acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o femeie, exact atunci ești cel mai bărbat. Sigur, altfel poți fi deștept, frumos, ba chiar și puternic, dar nu bărbat de bărbat. Îți spun: pentru femeia pe care o iubesc sunt în stare să mă bat, să muncesc, să jefuiesc, să omor; sunt copleșit de ea, dar asta nu mă face să mă simt mai puțin bărbat. Dimpotrivă. Aici e a doua diferență: o femeie recunoaște că este cea mai femeie când este îndrăgostită de un bărbat; cele mai frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o mare adâncă și liniștită, sub luciul căreia se pregătesc dezastre. VItc "VI" Iată că, într-o zi, unul din slujitorii credincioși ai sultanei-doamne a găsit, din întâmplare, pe calea de la Scutari, în Anatolia, un călăreț de olac ucis și jefuit de lotri. Îi lipseau calul, armele și banii; însă în căptușeala hainei îi rămăsese o carte pe care slujitorul a adus-o stăpânei sale. Călărețul ucis părea a fi un trimes tainic și acea carte cuprindea poate vești în legătură cu treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de dinari. Cum vrei tu ca un orășel ca acesta să poată aduna o asemenea sumă? — Există în ținutul ăsta bogății nebănuite, însă oamenii le ascund și nu încearcă să le facă aducătoare de bani, de teamă să nu fie jefuiți de cârmuitori. De ce crezi tu că evreii din țara asta sunt acuzați de zgârcenie? Pentru că cea mai mică cheltuială, cea mai măruntă etalare de bogăție le-ar pune avutul și viața în primejdie. Acesta este și motivul pentru care numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
musafir, astfel că nici prietenii cei mai apropiați nu mai cutezau să se arate alături de rudele proscrisului. De atunci, în fiecare săptămână, se dădea citire unei noi proclamații care îi acuza pe Harun și banda lui că atacaseră un convoi, jefuiseră o caravană, măcelăriseră călătorii. Nu este adevărat! am exclamat eu. Îl cunosc pe Harun. A ucis, poate ca să se răzbune sau ca să se apere, dar nu ca să fure! Ceea ce este adevărat nu are însemnătate decât pentru Dumnezeu; pentru noi, important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai puțin împodobit, dar care putea totuși adăposti vreo zece persoane și era foarte bine aprovizionat cu răcoritoare și fructe. N-a fost nevoie să pun întrebări pentru ca Iscoditorul să înceapă să răspundă. N-am omorât decât ucigași, n-am jefuit decât hoți. Nici o clipă n-am încetat să mă tem de Dumnezeu. Am încetat doar să mă tem de cei bogați și puternici. Aici, mă bat cu necredincioșii, pe care principii noștri îi lingușesc, apăr orașele pe care ei le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu atât mai mult cu cât alte zvonuri veniră să le înlocuiască pe primele, privitoare la înaintarea otomanilor, care urmau în sens invers drumul oastei egiptene: astfel, Alep căzuse în mâinile lor, apoi și Hama. La Khan el-Khalili, au fost jefuite câteva prăvălii ce aparțineau unor turci din Asia Mică și unor maghrebini, însă ordinea a fost energic restabilită de către Tumanbay care, pentru a mai îndulci efectele acelor știri dezastruoase, a vestit suprimarea tuturor taxelor și a redus prețul produselor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pinilor și acela, mai dens, al rășinii. Observă în zăpadă urme de vulpe și de cerb, iar mai departe - urme de lup; își aminti deodată visul care îi readusese în memorie acea zi din copilăria sa când soldații atacaseră satul, jefuindu-l și omorând oamenii, în căutarea preoților druizi împotriva cărora Roma - tolerantă față de toate celelalte religii - declanșase persecuția. Aveau să treacă mulți ani până să se afle că marea putere politică a druizilor împiedica afirmarea principiilor instituționale și a magistraturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îi erau înguști, ca la subnutriți. Încă o dată se întrebă ce însemna Imperiul Roman, pentru gloria căruia fratele său Antonius își dedicase viața, dacă în provincii populația era chinuită, copleșită de birurile impuse de guvernatori în vreme de pace și jefuită de soldați în vreme de război. Focul stătea să se stingă. Nici lacrimile nu-s de ajutor, oftă Valerius. Îl înspăimânta perspectiva de a-l lua cu el pe gladiator, atât de grav rănit. „Frica mă face să fiu nemilos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Galba a intrat în Roma ca împărat... Știți câte prevestiri funeste au fost? Augurii au vrut să suspende sărbătorile, pentru că ziua s-a anunțat nefastă. S-a dezlănțuit o furtună cu tunete și fulgere, au izbucnit incendii, iar soldații au jefuit casele și au ucis... Se spune chiar că le-au siluit pe vestale! - întoarse sturzii cu atâta mânie, încât vreo doi săriră din tigaie și aterizară în cratița lui Listarius. Ați prefera să fie tot Nero? izbucni paharnicul. A risipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împărat. Nu e curajos, nu e un strateg. Va avea destui adversari, pentru că mulți îl disprețuiesc, mai ales comandanții din Africa, bărbați ca Vespasianus, Tiberius, Mucianus, inteligenți, nu avizi, mai hotărâți să păstreze vechile tradiții ale Romei decât să-i jefuiască provinciile. Și fratele meu, Antonius? E omul cel mai cinstit și loial pe care-l cunosc și are convingerea că datoria soldatului este să-i fie credincios împăratului său, că misiunea lui e să lupte împotriva Răului. Crezi că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tabernacula... E tribun. Și-l imagină pe Antonius Primus treaz, aplecat deasupra unei hărți, studiind liniile ce reprezentau granițele Imperiului, care în acea zonă erau amenințate mereu de incursiuni. Dinspre răsărit, alungate de cine știe ce populații sălbatice, înaintau triburile sarmaților, care jefuiau din fuga calului și nu știau ce înseamnă pacea, și triburile roxolanilor, care în urmă cu mai multe luni trecuseră Danubius-ul și decimaseră două cohorte, și triburile dacilor prădători, care veneau din delta Danubius-ului, gata să atace legiunile ce păzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-ți aduc aminte că aveam o alianță cu quazii... un pact pe care noi l-am respectat. Numai că pactul ăsta a fost încălcat de câteva triburi ale lor, care, în încercarea de a-și deschide drum pentru a jefui provincia, continuă să ne provoace și să ne atace. — Galbiana va rămâne aici, pe loc - Mucrus continua să se tragă de barbă. Am ordonat deja fortificarea castrului. Dacă vrem să atacăm, trebuie să folosim întreaga legiune, și tu știi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de mantie. Când a ajuns în fața mea, și l-a descoperit: era un chip cinic, puternic, masiv... Apoi l-am văzut intrând triumfător în Roma și așezându-se în scaunul cel mai înalt din Senat, în timp ce soldații lui masacrau oamenii, jefuiau casele, distrugeau statuile zeilor noștri, devastau templele și Palatinus-ul... Și în tot timpul ăsta, chipul acela plin de răutate se afla în fața ochilor mei. Din gură i se rostogoleau monede de aur, de parcă le-ar fi vărsat - Antonius își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trece cu armata lui: cei ce plătesc mai mult sunt scutiți de trecerea soldaților pe câmpurile sau prin cetățile respective. Dacă nu sunt hotărâți, Valens își duce soldații în fața zidurilor cetății, și numai dacă primește bani îi împiedică s-o jefuiască. Dacă banii nu ajung, populațiile sunt obligate să le ofere soldaților mâncare și femei. Iar dacă nu primește bani, mâncare și femei, ucide. Caecina Alienus și soldații lui se țin de tâlhării și măceluri. Au devastat ținuturile helvetilor, care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]