992 matches
-
Facultatea de Silvicultură, pe care a absolvit-o în 1946 fiind declarat inginer în specialitatea silvicultură. Țara de activitate - România. S-a afirmat în organizarea și conducerea ocoalelor silvice din județul Sibiu și ca director la Direcția silvică Sibiu. JELEASCOV (JELEA) V. Id. S-a născut în 1918 în orașul Bolgrad, județul Izmail (azi, Ucraina). A decedat la București. Stud. Absolvent al liceului de baieți Regele Carol al II-lea din Bolgrad în 1938, cu examen de bacalaureat. Urmează Institutul Medico-Farmaceutic
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
dușmanul a-nvins, ne plouă de-un timp cu blesteme și Marele Inca e prins! Au fost profeții necrezute de tragic sfârșit de pe ape, acuma ni-s rugile mute și somnul s-a stins sub pleoape. Din cer luna plină jelește cu lacrimi de-argint o cetate și neamul supus mișelește cu plumbii țintiți pe la spate. Mă plimb printre falnici ruine, aud parcă sunet de pași și simt cum se scurg lângă mine prin cețuri, războinici incași"! (din volumul "Abecedar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
te-a îmbrăcat în argint“. Și plângea și le săruta din nou, apoi se închina: „Doamne, preaputernice, arată-ți mila de noi. Arată-ți puterea. Nu-i lăsa. Doamne, trăsnește-i!“ [Înfuriindu-se, striga din ce în ce mai tare, îi blestema și iar jelea, apostrofându-le pe toate la rând, invocând la fiecare pe Starița bătrână care o crescuse și pe donatori. Era foarte atingătoare și pentru prima oară mi a părut impunătoare în naivitatea și umilința ei plină de iubire și de respect
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ne mai în vețe, cine să ne mai povățuiască?“ Părintele Ma nea și nevasta lui erau, asemenea, foarte triști. Dar tragicomedia a fost trecerea prin Cozieni, unde toți țiganii, de la micii cântăreți până la frații cei mari și mamele lor, se jeleau țigănește, alergând după trăsură... Ruptura se făcu definitiv la podul de la Cozieni, îl trecui păstrând o amintire recunoscătoare acelui loc unde, pot zice, n-am avut împrejurul nostru decât inimi simpatice și îndatoritoare. Abstracție făcând de constrângerea morală și de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-i o lumânare! Mama, care de obicei e foarte reținută în manifestările sale, acum nu se mai abține, strigă cu glas sfâșietor Veniamin, nu pleca, nu pleca dragostea mea, copilul meu și se pornește pe plâns, pe țipat și pe jelit. Ochii mi se închid, iar inima încetează să-mi mai bată: în secunda aceasta se pare că am murit. 6 TC "6" \l 1 Nu zic am murit, ci zic se pare că am murit, din motive întemeiate: în secunda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care se înțelegeau de minune. A fost cea mai frumoasă perioadă din copilăria noastră de după manifestarea pustiitoarei secete din vara anului 1946. De-atunci au trecut zeci de ani... Am ajuns la capăt de drum, dar: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig, Toate trec ca floarea spulberată. Veștejit de-al toamnei mele frig Nu voi mai fi tânăr niciodată." (Serghei Esenin) Să revenim. Vaporul nostru era fixat solid în portul vieții de două ancore puternice: mama și tata. Părinții noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
drepți ce semănau cu niște santinele. Ramurile lor stăteau ascuțite în bătaia vântului care adia ușor. Era o adiere de primăvară ce-i amintea de ziua când se cunoscuse prima oară cu Valentin la Balul Mărțișorului. Această primăvară părea că jelește odată cu ea despărțirea de locul unde se născuse, unde trăise atâția ani, de tot ce-i fusese drag în anii din urmă. I se păru că ochii i se lărgise de un interes pur feminin. Deși trăsăturile îi erau parcă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
iartă pe nimeni. E un drog puternic, dăunător. Intenția mea a fost să te ajut să 211 depășești acest viciu oribil. A reușit să-ți stăpânească mintea. A fost mai puternic decât tine. Acum nu-ți rămâne decât să-ți jelești trecutul, iar eu am rămas cu un gust amar, am rămas dezamăgită. Leon era tăcut ca un mormânt. Asculta cu ochii mari, ieșiți puțin din orbite, dezamăgit și totodată confuz. În urmă cu câteva săptămâni îl implora să urmeze niște
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
duminică dimineața [...] Doamne, ți-am spus de atâtea ori, ca Muma, că m-aș putea prăpădi în lipsa ta. [...] Mi-aduc aminte că, întâlnind-o pe Miss Al. V. la șase luni după moartea soțului ei, mi-a spus că își jelea bărbatul cu o disperare inumană și că, într-o noapte, el i-a apărut în vis și i-a spus: „Nu mai plânge așa - nu mă lași să uit și-mi face rău“. Și eu, cu siguranță, ți-aș spune
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu vei lua pe fiicele lor pentru fiii tăi” (Deuteronomul 7, 3). „Ce să facă părinții ovrei cu o fată care fuge cu un creștin ? Mare nenorocire !”, spune Manasse, personajul lui Ronetti Roman <endnote id="(650, p. 99)"/>. Fata era „jelită” de către familia evreiască și declarată „moartă”. Când pețitorul era un islamic, situația putea deveni dramatică, așa cum se Întâmplă În unele colinde maramureșene. Fata „jidovului crâjmar” 115Portretul fizic (ca și românca, În alte variante ale colindei) se smulge din mâna turcului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nimic rudelor din Galați. A mers cu ele până la spitalul zonal I Chirilă și acolo au găsit documentele morții lui Gheorghiță, datate la 20 noiembrie 1941. Li s-a spulberat speranța de a-l găsi pe dragul lor Gheorghiță și jeliră până ce au simțit că le vine rău. Ion Lungu se căia că nu a aflat mai demult de situația acelui tânăr, pe care și-l amintea din perioada cât a fost refugiat la Pungești, ca pe un flăcău muncitor și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în ecuația absolutului și a simetriilor perfecte să se strecoare un chiasm demonic, o inversiune malefică, pentru că demonologia privilegiază inversiunile. Reacția lui Lefter are ca și în celelalte episoade caracte- risticile unei crize de isterie : „ș-a-nceput să se jelească, să se bată cu palmele peste ochi și cu pumnii în cap și să tropăie din picioare, făcând așa un tărăboi, încât a trebuit bancherul să ceară ajutorul forței publice ca să scape de d. Lefter...”. Discursul său îl știm, este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
că i-am rămas toată averea. Și tata, brav soldat român purtând pe epoleți o țară, scrâșnea din dinți la glas păgân scuipând sudalme și ocară. Era în pradă România rupeau șacalii hălci din țară, se zbuciuma în lacrimi glia jelind istoria amară. Și tresăreau iar în morminte bravi voievozi și domni și sfetnici, că ce-au clădit în veacuri sfinte au năruit niște nevrednici. Sărmana țară românească mai mică azi și pururi în necaz, dea Domnul iar să ți se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o astfel de dimineaț) și eu chiar simt c) În brațele mele p)trunde un fel de lemnozitate fibroas). Dorești s) prinzi r)d)cini și s) r)mai o veșnicie În astfel de locuri liniștite și senine. John Își jelește fiul, mereu Își jelește fiul și totuși zâmbește În lumina soarelui. În exportul de portocale exist) o competiție cu ț)rile din nordul Africii și cu Spania. Noi suntem niște idealiști, dar, cănd citim c) a dat vreun ger În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și eu chiar simt c) În brațele mele p)trunde un fel de lemnozitate fibroas). Dorești s) prinzi r)d)cini și s) r)mai o veșnicie În astfel de locuri liniștite și senine. John Își jelește fiul, mereu Își jelește fiul și totuși zâmbește În lumina soarelui. În exportul de portocale exist) o competiție cu ț)rile din nordul Africii și cu Spania. Noi suntem niște idealiști, dar, cănd citim c) a dat vreun ger În Spania, ne bucur)m
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În)bușite, cu captivitatea familial) și muzic) simfonic) plictisitoare la radio. Și totuși, imediat ce puștiul Începe s) cânte, Îmi dau lacrimile. M-am prostit. Acest micuț rus Își bate joc de mine. Sufletul fermecat și toate celelalte sunt niște vr)jeli. Încerc s) m) amuz de patosul exagerat al violonistului, Ins) fața mea refuz) s) zâmbeasc). Nu reușesc decât s) m) Întreb de unde am Înv)țâț eu oare s) schițez un zâmbet atât de penibil. Renunț la el și ascult. Timp
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mâinile. Sau.... îl vezi pe Ștefan, laș, cu un jungher, dându-și "loc de odihnă, loc de verdeață, unde nu-i întristare nici suspin?!" Ștefane!! strigă Daniil cu disperare. Și... și eu, netrebnicul domn "Ucigător al neamului moldovenesc", hălădui năuc, jelesc, mă tângui și nimica alta nu fac! Brusc, răstoarnă pe gât ulcica cu afion până la ultima picătură, apoi, o trântește pe masă. Merge de colo-colo, agitat, târșind piciorul. Cutremurat de un fior se lipește de piatra rece ce-i domolește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trei nopți n-a mâncat, n-a băut, numai fiere a vărsat și numai gânduri de cruntă răzbunare a clocit. N-a vrut s-o primească nici pe mă-sa, pe Mara Sârboaica, care umbla despletită pe culoarele Sublimei Porți, jelindu-se că "Nicicând, de la începuturile Islamului, nicicând, oștirea otomană n-a suferit o așa rușine, un așa crunt dezastru". Și... și s-a aflat gândul cel cumplit urzit Moldovei? întreabă Țamblac cu îngrijorare. Aflat, oftează Ștefan. În zorii celei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ar dovedi Măria ta că m-am ticăloșit... că am hiclenit... te-ar răbda inima să... să mă tai? Te-aș tăia, Ioane! Dreptatea e una pentru toți, spune Ștefan categoric, apoi vocea i se moaie. Măcar că apoi te-aș jeli... Aiasta aduce mai degrabă a mărturisire de dragoste, spune Tăutu impresionat. După ce te-am tăiat? Slabă mângâiere, zâmbește Ștefan. Și... și capul logofătului... Și capul Domnului, chiar... Numa' capul călăului n-are a se teme. Domniile trec, călăul rămâne. "Pereat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le-am jucat pătimaș pe amândouă. Te sfătuiesc să alegi dragostea. În fructul ei e o fărâmă de nemurire... Îmi amintesc un cântec ce-l cânta o fată de la țară, la noi, la moșie; stătea pe malul Oltului și-și jelea iubitul ce nu s-a mai întors din bătălie. Ea nu știa că o ascult. Cânta cam așa: Stau și mă întreb în gând, Ce-i iubirea pe pământ? Spune-mi Doamne, cum se poate, Dragostea să n-aibă moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care nu exista nici un viitor în lumea deformată și brutală de atunci. Fugind din toate puterile ca să prind avionul pentru Constanța și București am trecut în revistă „geografia” dureroasă a locului, am văzut și auzit suflete gemând și corul robilor jelind nevinovăția lor. Mi-am făcut reproșuri amare că mă dusesem cu colegii scriitori în acel loc care pentru mine trebuia mereu să rămână un memento pentru tot ce poate născoci bruta umană în materie de suferință. Lacrimile, durerea și extrema
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că nu se întâmplă nimic la Paris, că totul era de o banalitate covârșitoare, încât dorea pur și simplu ca măcar o mașină să dea peste el! Și când asta s-a întâmplat a strigat: În fine, trăiesc! Toată Suedia jelește. Vaporul Estonia s-a scufundat! 900 de morți, 130 de supraviețuitori până în prezent, printre ei și niște fericiți români. Dar dintre numeroșii copii îmbarcați, nici unul nu s-a salvat. Am călătorit de multe ori cu vaporul ca să ajung în Finlanda
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
propune să sacrifice în locul celui iubit de sultan pe un bandit ce comisese multe crime. Sultanul este adus în fața celui pus în țeapă și jupuit de piele, în fața unui cadavru însângerat. Tăcut și mut, el se retrage în camerele sale jelindu-se, recunoscându-și crima, nedreptatea făcută celui iubit. Strigă, se bate cu pumnul în piept spunând că a fost beat, că n-a știut ce făcuse. Nu mai bea și nu mai mănâncă, vrea să-și ia viața pentru că nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
decât semnul începutului de lepră. Sărmana a fost ridicată a doua zi și trimisă la spitalul de leproși de la Tichilești. Se știa că cine merge acolo nu se mai întorcea. A plecat plânsă nu numai de soț și copii ci jelită de toată suflarea comunei pentru tinerețea și frumusețea ei. O altă femeie frumoasă despre care se vorbea peste granițele județului era Mura, fiica unui lipovean bogat. Era absolventă de liceu. Capul, fața, trupul erau de o frumusețe și o armonie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu făcea conversație cu dânsul, ea vorbea tot timpul despre Bob. A fost o adevărată tragedie când l-a pierdut: naiv ca și stăpâna sa, cățelul se luase după cineva. Duduia Sofica nu l-a mai înlocuit până la sfârșitul vieții, jelindu-l ca pe un copil. Oriunde zărea un câine alb pătat cu negru, îl chema cu disperare pe numele celui dispărut. Bob a rămas însă iremediabil pierdut. În durerea sa Sofia Stupcanu și-a vândut pământul și întreaga moștenire. Între
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]