5,826 matches
-
pe care le știe vulnerabile, și-a creat o tactică de atac diabolică, vede că dă roade și rămâne pe poziție, devine invincibil, își apără terenul. Care teren? Terenul lor, al lor. La ce servește lupta? Nu-i luptă, e joacă, își atrag victimele, le creează iluzia că sunt mai presus decât alții și în momentul în care le consideră suficient de atașate, le atacă cu aceleași mijloace puse la dispoziție anterior, pentru desființarea altora, le demonstrează că de fapt sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
obișnuit să atace pentru a se apăra, cu rapiditate, în așa fel încât să nu mai fie timp pentru clarificări, în fața Carminei se putea desfășura fără teama de a fi contrazis. Mai întâi făcu un tur de orizont, analiză în joacă, în plictiseală ultimele evenimente din lume, pomeni câteva nume de seamă, însoțite de mici caracterizări, foarte edificatoare. Parcă acolo, pe covorul persan, între ei, se afla întreaga scenă a lumii, plină de marionete ce așteptau să li se facă cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
meu s-ar pricepe, Dumnezeului, s-o scoată oleacă din fire... Și retrăi marele bluf al adolescenței sale, apariția lui Trofin, blond, înalt, musculos, cu aer de scandinav, taciturn, ascunzând în interiorul său o ploaie de mistere, lăsându-se ca din joacă sedus, da, da, existase o asemenea perioadă când luase dezgustul ce i se citea pe chip drept superioritate, drept blazon, când un zâmbet apărut în colțul gurii era rapid despicat în patru și când i se părea că descoperă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea o scurtă tresărire, pe care va voi s-o camufleze printr-un gest de mângâiere și de îndată ce va deschide ochii, minutele care urmau erau ca și numărate. S-a făcut târziu, va spune și după câteva sărutări date în joacă, aproape calculate, atât cât să nu-i incite din nou, se va ridica, va începe să-și caute din priviri hainele. Se va echipa în liniște, cu mișcări aproape furișe, cu toate că știa bine că ea este trează, îl observă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu ea asupra locului unde trebuia plasat albumul, nu foarte la vedere, spunea Trofin, albumul trebuia depistat cu timpul. Pe urmă insistă să mai pună o pernuță pentru ace în sertarul noptierei. Erau amândoi conștienți că era un fel de joacă, o joacă, dar reușise să-i răvășească, seara așa cum nu se mai întâmplase de foarte mulți ani, au stat de vorbă în pat mult timp, pe urmă au stins veioza și au așteptat liniștiți somnul. Sidonia regretă cu nu profitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asupra locului unde trebuia plasat albumul, nu foarte la vedere, spunea Trofin, albumul trebuia depistat cu timpul. Pe urmă insistă să mai pună o pernuță pentru ace în sertarul noptierei. Erau amândoi conștienți că era un fel de joacă, o joacă, dar reușise să-i răvășească, seara așa cum nu se mai întâmplase de foarte mulți ani, au stat de vorbă în pat mult timp, pe urmă au stins veioza și au așteptat liniștiți somnul. Sidonia regretă cu nu profitase de acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
carne și oase, e atât de extraordinar când ani de zile a purtat corespondență cu toți acești oameni. Probabil, dragul meu, că pasiunea aceasta a lui nu-i tocmai joacă de copii. Știi și tu bine că nu este o joacă de copii. Da, probabil că știu dar nu-mi pot bate capul cu asta. Îmi lipsește microbul, ce să fac? Nu-l mai văzuse de mult pe Ovidiu, nu prea simțea nevoia s-o facă, nici Larisa nici părinții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte mult, a murit, da’ tot e nasol să te compare cu o bătrână, am iubit-o foarte mult, și eu nu-i zic atunci imediat, rămâne secret ce știu eu și mă bucură și mai mult detașarea mea și joaca lor neîntreruptă, să ai un secret al tău pe care să-l știi doar tu și Dumnezeu, mult timp m-am gândit oare ce a vrut să-mi spună atunci bunica mea. Miau aruncă cu mere prin casă și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Nu e un dialog real, ci un interogatoriu. — Ei bine, si interogatoriile își au rostul lor, i-o întoarse ea. — Că, de pildă? — Că, de pildă, să descopere adevărul. — Ah, adevărul... suspina Adrian. „Ce-i adevărul?“ a întrebat Pilat în joacă și n-a mai așteptat răspunsul. Nu v-ați gândit nici o clipă că întrebările mele ar putea fi mai grăitoare decât răspunsurile mele? — Mulțumesc, dar prefer să lucrez după tipicul meu. — Așadar, n-o să-mi citați întrebarea pe care v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Iar amintirea cu pricina îi aparține unuia dintre eroii celui de-al doilea român al dumneavoastră. — Cât se poate de corect, confirmă Adrian. Am vrut să vă pun la încercare. Dacă tot am trecut testul, nu am putea să încetam joacă și să reluăm interviul? — Ce-ați zice să luăm mai întâi un prânzuleț? — Prânzuleț? făcu Fanny, deloc încântată de propunere. — Da. Ellie ne-a lăsat în frigider niște friptură rece și salată. Și aș putea desface și o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
furt calificat din bunurile mătușei Mărioara și din bunurile publice. El a furat cireșele din grădina mătușei și pupăza din tei care era ceasornicul satului; tulburarea liniștii publice: în ziua de 30-31 decembrie, orele 1200, când împreună cu alți tovarăși de joacă, au făcut mare tărăboi pe la casele sătenilor, culminând cu scandalul de la casa popii Oșlobanu; insultă și calomnie la adresa lui Ion Oșlobanu, căruia i-au aplicat poște, și a lui moș Chiorpec ciubotarul, căruia i s-a adresat cu injurii de tipul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bucurie. Anemone albe te odihnesc după ce ai privit anemonele roșii. Albastrul menționat este ,,ascuns”, nedeslușit, variantele lui fiind amestecate: un bleu foarte deschis, un albastru închis, apoi un alburiu. Ca în orice tablou de valoare, simetria lipsește totul părând o joacă a culorilor. Pentru un mare pictor, un tablou printre altele o sută este un nimic, dar pentru fiecare dintre noi un tablou reprezintă o valoare. Da, Anemonele sunt o valoare! Nicușor Crăciun, clasa a VI-a C Proiect didactic 1
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de un parfum de vrajă fac trecerea spre pădurile dese, iar în spatele meu, doi pui de ursuleți se joacă în iarba moale și pufoasă a țărmului râului. Un glas puternic tulbură atmosfera plăcută. Cele două mici vietăți își continuă însă joaca, nepăsătoare. Deodată, unul din ei alunecă de pe una din înălțimile malului, iar apa îl duce la vale, până în spumele altei cascade prăpăstioase. Celălalt ursuleț îl urmărește cu privirea întristată de pe țărm, alergând de-a lungul cursului apei. Un schelălăit stins
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
desene animate. Elena Ciobanu, clasa a V-a E O călătorie în țara vânturilor Într-o zi m-am dus împreună cu câțiva prieteni pe unul din dealurile Hușului. Acolo ne-am așezat păturile și am început să ne pregătim de joacă. Prietenii mei au început să se joace, iar eu am rămas pe pătură. Am închis ochii și deodată mi s-a părut că aud o voce care mă întreba dacă nu mă joc. Am încercat să aflu cine este, dar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
arbori, răsar cu o strălucire de diamant, ghiocei. Apoi, gingașe lăcrămioare, păpădii și alte flori. Vara, la poalele copacilor, câteva ciuperci își țin mândre pălăriile. Fiecare copac din pădure e întortocheat, răsucit. Parcă un uriaș i-ar fi întortocheat în joacă. Privind un copac până sus, privirile-ți se încrucișează cu atâtea răsuciri. Pădurea are două poiene. Într-una din ele, scăldată în aur, sunt câțiva plopi. Cred că ei sunt singurii copaci drepți din această pădure. Măcar privindu-i, nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mic. Este tare prietenos. Are un cap mare, urechile sunt ascuțite în sus, botul este alungit, ochii sunt străpungători și blânzi, mari și negri, îl înțelegi ce vrea: când ochii îi ard ca două scântei, însemnă că are poftă de joacă, când ochii îi stau în jos e foarte mâhnit, ba uneori când sunt supărată, el e mâhnit împreună cu mine; și multe alte secrete mai spun ochii unui câine-lup bătrân ca Ford. Corpul lui este acoperit cu păr aspru și cenușiu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a navetei și să apuce bagajele așezate prudent la Îndemână lângă scaune de grija hainelor erau scutiți pentru că nu le lepădau niciodată oricât de cald ar fi fost Înăuntru căci nu Întotdeauna se respecta ora anunțată În „Mersul trenurilor”. O joacă cu timpul pe care Aida Übelhart a sancționat-o printr-un gest memorabil. Se Întorcea la Reghin după o ședere de două zile la Salinae. Venise să-și vadă nepoata și să Încaseze ultima chirie pentru livada cu meri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mișcările imprevizibile ale celor trei sticle. Cuceu continua imperturbabil: Se va populariza restanțierii cu taxele comunale la gazeta de perete a blocului. Propune Luțaș. Mențin propunerea. Bravo, Luțaș! strigă vicele. Îmi place combativitatea ta. Se va amenaja un teren de joacă pentru copii. Propunere colectivă. Se va Încerca creșterea temperaturii În apartamente prin diferite mijloace ca: purfixul. Propunere colectivă. Renunță cineva? Se va schimba țevile deteriorate. Propunere colectivă. Construirea unui bloc nou În locul celui existent actualmente, acesta urmând să primească altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
viageră pe viață. La noi nimic nu se obținea mai greu decât un pașaport, cum bine știi. Un kilogram de carne, o rudă de salam de vară, o cafea Wiener sau un cartuș de Kent, chiar un apartament, erau o joacă de copil pe lângă un pașaport. După ce că Îl obțineai atât de greu, erau și excepții, pe acelea le va judeca Cel de Sus, trebuia să-l restitui după fiecare călătorie. Mi-am dat seama acolo, la Hungaroring că aveam de ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că, din pricina loviturii primite, și-a pierdut echilibrul și a căzut peste domnul cu ochelari și a fost obligat să-l Împungă un pic cu cuțitul, cu toate căci a vrut doar să-l sperie. Că totul a fost o joacă s-a putut vedea clar pe chipul domnului cu ochelari. Nici un pic de frică și nici o mișcare de apărare, ca și cum pe el nimic nu-l putea atinge. De fapt, când te joci, chiar așa se Întâmplă. La teatru, sabia trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ultimul Eric. Și mai e ceva: am vise cu Clio Aames. Am vise în care o văd, o recunosc și-o țin în brațe. Dar dimineața acestea se risipesc, se ridică din mintea mea precum cețurile joase de pe terenurile de joacă și nu-mi rămâne nimic. Doar emoția și senzația copleșitoare a pierderii unui lucru. Adevărul e că nu mai pot fi doar atât. În grădina de peste drum, umbra stâlpului de telegraf își croiește încet drum în jurul lumii. În vârful ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că-mi moare cîinele. Și-i mai greu, are dreptate Magda U., să-ți moară cîinele decît un prieten. Să mă întorc la debutul meu? După răsturnarea din '89, se exersează Ars oblivionalis. Numai că Umberto Eco inventase într-o joacă "arta uitării". La noi, falsificarea biografiilor numai joacă nu este, ci "inginerie" lucrativă. Ne întrecem în a argumenta cine-a fost mai slab după '44, deși pe mulți nu i-a dat afară din casă curajul. Certăm iarăși anume cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca pe-o setteriță, cu părul ei roșu, lucios, căzînd ca sabia pe spate. Poate că Șichy strălucește pentru el în felul unui os interzis. Tare-ar ronțăi-o. Tare i-ar linge gleznele. Îmi place să le urmăresc jocul, joaca, de pe banca de sub măr. Din banca mea. Ai să vezi, Șichy, ai să vezi: buclele se-ntind, părul se rărește, mișcările se răresc, sîngele se rărește... Îmi înving durerea față de amintirea altui cîine, cîinele copilăriei mele de la Iași. Codarcă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întâlnit. Visul Iormorogului. Și al lui Platon, în bună măsură. De la Jumătate la Dublu. Nostalgia Jumătății Înotam nestingherit prin apele tumultoase ale Potopului. Valurile erau înalte ca munții, dar eu eram pe vremea aceea atât de mare încât erau o joacă de copil pentru mine. Sute de viețuitoare încercau să-și găsească salvarea cățărându-se și atârnându-se de capul și umerii mei, ce între două valuri se ridicau la suprafața apei. Către ultimele zile ale Potopului, apele crescuseră atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am remarcat la cei pe care-i consideram normali. Și cert este că reușeam aproape întotdeauna să mă întorc până la urmă în realitate, înainte ca situația să devină critică pentru mine. Astfel îi păcăleam pe profesori, părinți sau camarazii de joacă. Când am studiat la școală, la ora de literatură, motivul alter ego-ului, am înțeles îndată că despre El era vorba. Deodată, pentru scurtă vreme, părea că totul capătă sens. Apoi, am început să am îndoieli vizavi de lipsa lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]