8,863 matches
-
mai bine să nu strângi lucruri peste lucruri, Îndeosebi din tre cele prețioase. Ori se pierd, ori se găsește careva să pună mâna pe ele. Oricum, n-ai ce să faci cu ele după moarte. Karl nu risipea banii pe jucării, de pildă, sau pe vreun lucru pe care l-ar fi socotit trecător sau lipsit de Însemnătate. De vreo două ori, Adam se oprise În fața etajerelor În magazinul chinezesc din oraș ca să admire mașinuțe sau pistoale cu apă făcute dintr-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lipsit de Însemnătate. De vreo două ori, Adam se oprise În fața etajerelor În magazinul chinezesc din oraș ca să admire mașinuțe sau pistoale cu apă făcute dintr-un plastic viu colorat. — Pe-aici nu-i dă nimănui mâna să cumpere asemenea jucării, Îi spusese Karl arătând spre satele de pe coastă. Totuși, nu sunt nefericiți din pricina asta. Nici nouă nu ne trebuie ase menea lucruri, suntem și noi ca toți ceilalți. Astfel, se mulțumeau cu plăcerile lor simple. Adam a Învățat să se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un idiot? Rahat, firește că nu. Asta-i doar pentru că-n căpșorul tău frumușel se-ngrămădesc tot felul de gunoaie. Poate că v am răsfățat prea mult pe toți trei. Da, da, eu sunt de vină. Eu și maică-ta. Jucării frumoase, haine frumoase, vacanțe-aici, vacanțe colo, vacanțe dincolo. Voi habar n-aveți de valoarea banilor. Ba avem. știm că trebuie să fie câștigați cinstit și nu profi tând de poziția ocupată pe spinarea altora. Johan s-a ridicat și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tras o palmă, o lovitură zdravănă care l-a aruncat În față, așa că a trebuit să Întindă mâinile să se sprijine. S-a Îndreptat Însă imediat și a revenit ascultător la poziția dinainte, cu mâinile pe creștet, de parcă era o jucărie dintre cele care se răsucesc În sute de feluri, dar revin mereu la poziția dintâi. Chiar dacă omul avea capul plecat, atât Adam cât și Z au văzut că era Din. Z s-a uitat lung la Adam. Avea o privire
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a scos cele două diapozitive și i-a dat unul. Sunt convinsă că o să vă dați seama de valoarea lor. Omul a ridicat diapozitivul În lumină, l-a Întors de pe o parte pe alta, ca un copil care privește o jucărie cu care nu e obișnuit. Habar n-are ce e, s-a gândit ea și a adăugat: E ceva aparte și de foarte mare valoare. El n-a răspuns, doar a privit-o cu un fel de dispreț rușinat, pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unele crenguțe erau atârnate câteva flecuștețe, mingi de ratan, vreun fruct agățat cu un fir scurt, dar n-avea nici o importanță, pentru că nici un copil nu știa ce e Crăciunul. Erau și daruri, șosete purtate, o cutie cu biscuiți sau vreo jucărie pe care cine știe ce copil bogat de la oraș n-o mai voia. Dar ei nu știau altceva, iar când n-ai habar de nimic ești fericit cu ce capeți. Mai târziu, când Johan ajunsese să trăiască În noua lui familie, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mult o femeie apusă, nici cel mai absurd gând nu-i va da dreptul să spere. Se privi în vitrine. Arăta bine, așa de departe, avea o alură chiar tinerească. Oare? Un copil îi tăie calea, trăgea după el o jucărie zornăitoare, se enervă un pic era superstițioasă, pe urmă își aminti că-i tăiase calea un copil, nu o pisică, ceea ce nu era totuna. Da, era un copil, dar jucăria cărată după el reprezenta o pisicuță fugind după ghem. Fleacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Oare? Un copil îi tăie calea, trăgea după el o jucărie zornăitoare, se enervă un pic era superstițioasă, pe urmă își aminti că-i tăiase calea un copil, nu o pisică, ceea ce nu era totuna. Da, era un copil, dar jucăria cărată după el reprezenta o pisicuță fugind după ghem. Fleacuri, fleacuri! Afară era minunat, adolescentele purtau pantaloni trei sferturi, bufanți în talie, unele aveau coapsele puternice părea evidentă preocuparea obsedantă a părinților de a-și îndopa odraslele cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poate iese o piesă de teatru, atunci așa credeam, și nu ne-am mai ținut de mână pe străzi și nu ne-am mai pupat pe ochi, am fost prieteni sezonieri? îhî, zic eu peste inima mea, mi-ai stricat jucăria, pentru tine nu aveam gardă, ai văzut că pot fi și rău, știi? asta am învățat de la Mihai, mi se pare că în orice relație e un substrat sexual și ți-am spus asta ca să fie clar, da, dar vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
aceea, a apărut lângă mine Ideea. Îmi zise: Ce-ar fi să-i faci o farsă lui Nică? Am tocmai ce-ți trebuie. După ce mă lămuri, Ideea dispăru. Am pus în cuib o pupăză aidoma celei adevărate. Era însă o jucărie mecanică, făurită cu multă măiestrie. Am luat cutiuța cu butoanele de teleghidaj și am așteptat în apropiere desfășurarea evenimentelor. Nică a venit încrezător și a luat pupăza. I-a netezit penele s-o liniștească, fiindcă i-auzea inimioara bătând și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
imens - altă viață ce se întinde pe deasupra noastră. E puțin, dar imens - ca și noi. Are și el ocolișuri - norii... și un suflet - soarele. Cărarea suntem noi, iar podul este crucea sfântă... Ne desfășurăm existența ca într-un glob de jucării pentru un cineva imens. Totul în jurul nostru e infinit. Noi nu. Amintirile trec. Noi suntem niște amintiri ce trec. Nimic nu e al nostru. Eternitatea este a eternității. Și noi nu suntem ea. * * * Căutăm porți ce-au ruginit și plâng
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
l-o belit bolșevicii, cu familie cu tot. Păi, pe vremea mea, se Învăța mai multă istorie la film decât la școală. Se opri din sporovăială. Tânărul se strâmba În vitrină, iar el se simțea obosit și inutil ca o jucărie stricată. Tresări. Lângă sticlă dădea din coadă un cățel fără domiciliu fix. Părinții săi erau la lătrat În Spania, iar el profita de absența lor și hoinărea prin oraș liber și fericit. Bătrânul Închise hubloul și deschise sasul. Potaia năvăli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lumină, ea a hotărât chiar acolo, pe masă, că Îl va chema și Tiberius, ca pe primul dintre Claudieni, În speranța că astfel va avea destulă voință să se smulgă din măruntaiele ei și să se bucure În sfârșit de jucăriile care se Înmulțiseră atât de mult În camera lui cu vedere spre grădină, Încât abia dacă rămânea loc și pentru pat. L-ar fi putut alinta strigându-l Tibi sau Tibike, dar, pentru un nume de Împărat și succesor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
roșise. Scout chiar roșise. — Când eram mică... Am ridicat privirea. Scout suflă tare în cenușă, scormonind focul firav cu un băț. Când eram mică, aveam în jur de șapte sau opt ani sau cam așa, îmi doream foarte mult o jucărie anume. De fapt, era mai mult un joc științific... — Un joc științific? — Las-o moartă, Sanderson. Încă o mișcare cu bățul în foc. — În orice caz, pusesem totul la cale și, dacă reușeam să strâng toți banii de buzunar vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui și Scout l-a numit cascada cea mai puțin romantică de pe planetă. Întunericul, când am ajuns la el, își schimbase hotarul său de capăt de univers în ceva intim și apropiat și inevitabil. Într-o magazie subterană, doldora de jucării gonflabile de plajă și pliante turistice învechite, am aprins lanternele, ne-am sărutat și ne-am atins din nou în nemărginirea ei oarbă. Pânză, păr, piele, burice ale degetelor, mâini și guri. Podeaua dură și invizibilă. Nasturi și curele, răsuflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
păcănit rapid, eliberând repede firul brusc întins, care brăzdă apa ca un fir de tăiat brânza. — Ua! Fidorous se sprijini cu picioarele de marginea navei și trase tare în spate, undița rezistentă încovoindu-se datorită presiunii ca un arc de jucărie. — Ludovicianul? am zis și m-am trezit făcând un pas în spate. Ai prins ludovicianul cu undița de pescuit? Doctorul se luptă cu ceea ce trăgea de sub valuri, smucind și aducând mai aproape ființa ascunsă cu câteva clicuri ale mulinetei odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Știu ce ești și sunt pregătit să te văd cum se cuvine. Rechinul își continuă drumul spre mine într-o răbufnire de stropi - amintiri și regrete și dorințe și tristețe și fericire și visuri - capul rechinului, doi ochi negri, de jucărie de-o parte și de cealaltă a unui glonț uriaș și cenușiu o nicovală jet gigantic, despicat pe din două, în față, într-o pâlnie neagră și roșie plină de dinți. Știu ce ești. Am aruncat laptopul în gaura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe lângă umărul meu, iar eu îmi imaginam cum tocmai trecea Împărătița Furnică, cu coroana de sârmă pe cap, într-o lectică purtată de patru furnicoi vânjoși, în zale. Capul i se bălăbănea oriental, la fel ca cel al țestoaselor de jucărie mexicane (jugetes), colorate viu și pointilist. Mișca din gâtul grațios, subțire și inelat ca un șurub, prin fereastra-hublou a lecticii. S-a oprit pentru o clipă și mi-a adresat un zâmbet larg și glacial, mi-a fluturat în treacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vârfurile unui careu desenat subtil pe imensitatea plajei stau: un inorog albastru, o țestoasă cu carapacea aurie, o floarea-soarelui tare palidă, din cauza stratului gros de nori, și un creion ascuțit la ambele capete. Toate cele patru elemente de dimensiunea unor jucării par însuflețite și măsoară cam aceeași statură, în ciuda tiparelor naturale cărora le aparțin. Azi e o zi tristă la mare. Soarele nu și-a semnalat de ieri prezența, iar nisipul e încă umed de dimineață, din cauza ceței. Trec din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
elev de clasa a șasea. Dar asta doar când mă privea pe mine, fără să-mi adreseze un cuvânt, într-un an de zile. Îndepărtez, prin urmare, cu grijă capul micuț al Licornului din poala mea de "Alice", licornul de jucărie, însuflețit, ce m-a întâmpinat dintr-unul din colțurile careului, pe plajă, cu privirea elevului de clasa a șasea. Mă apropii și aș dori să-i relatez mamei ce mi s-a întâmplat sau mai degrabă "tatălui" meu cu sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce dăinuie în noi din copilărie și care nu se poate epuiza niciodată, oricât de tare o bălăcărim cu nesăbuința și insolența noastră. Mă gândesc adesea la acea puritate și o scot timid la iveală dintr-o cutie prăfuită cu jucării stricate și vii, îndepărtate amintiri. O privesc distant și neputincios, pentru ca să eșuez mereu în aceleași erori și alegeri proaste și nechibzuite. Cu fiecare eșec o simt tot mai adânc îngropată înăuntrul meu, dar niciodată pierdută, oricât de înfrânt m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
neatinși de o gravă suferință fizică, ce devorează cu parcimonie aproape fiecare clipă nouă de viață care li se dă. Ei reacționează la imagini, la muzică, la poezie, la natură ca un copil uimit în fața unei minuni sau a unei jucării noi, ca un îndrăgostit în fața primei iubiri. Desigur, puțini sunt cei ce ajung la această înțelepciune, ce este însăși esența vieții. Evident, mai sunt și cei săraci cu duhul, lor li se atribuie la modul peiorativ fericirea, confundându-se un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unde ar trebui să fie Iisus, dincolo, Iisus se decupa odată cu gărgărița. Și astfel, Fiul era gonit de colo-colo. La radio, se odihnea într-o sonată de Mozart, în celălalt loc plângea divin într-o vioară. Și fiindcă totul aparținea jucăriilor, și Iisus deveni o jucărie. Vigoarea jocurilor se contură în invenții din ce în ce mai selecte. Astfel balonul-cal, ținut de sfoară, vru să fie autonom. Fără să fie conștient de fragilitatea sa, începu să-și manifeste personalitatea de cal adevărat. Iisus se amuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Iisus, dincolo, Iisus se decupa odată cu gărgărița. Și astfel, Fiul era gonit de colo-colo. La radio, se odihnea într-o sonată de Mozart, în celălalt loc plângea divin într-o vioară. Și fiindcă totul aparținea jucăriilor, și Iisus deveni o jucărie. Vigoarea jocurilor se contură în invenții din ce în ce mai selecte. Astfel balonul-cal, ținut de sfoară, vru să fie autonom. Fără să fie conștient de fragilitatea sa, începu să-și manifeste personalitatea de cal adevărat. Iisus se amuza în timp ce-L călărea pe nărăvaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cal serios și autonom, gărgărița, cu zbor real. Nu observau că ele nu aveau dubluri. Aceeași gărgăriță era și acolo și aici, cam la fel, în ambele locuri. La fel și Iisus. Dacă erau asemenea Lui, nu cumva nu erau jucării, ci parte a Fiului? Și atunci ele au fost inventate pentru un joc din care ieșiseră. Aveau destin. Și liber arbitru. Înfumurarea lor le detașă pe femei de jocul ca joc, refuzând credința în el. Odată cu dispariția crezului în seriozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]