1,385 matches
-
pază militarizată. Până au scos tot materialul din celule. Tov. Dobre vine zilnic aici, să controleze operațiunea. Raportează personal sus de tot.“ Și inginerul arătă cu capul undeva spre înaltul cerului din care continua să cadă năvala aceea de fulgi jucăuși, rotindu-se unul după altul, învârtejindu-se, urmărindu-se într-o goană bucuroasă, hârjoană tăcută, clăbucită de minunea libertății, într-o zbenguială nepăsătoare, așezându-se peste pietrele acelea bătrâne, rănite, peste trupurile noastre cotropite de lehamitea acelei dimineți cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
apară veverițele. Nu-i plăcea nici ei să stăm pe banca mea. Nici eu nu mă îndemnam să o conduc într-acolo. Nu întârziau să apară veverițele. Aveau probabil cotloanele lor undeva prin scorburile bătrânilor arbori dinspre lac și țâșneau, jucăușe, când zornăiam punga cu alune. Le aruncam câteva și țopăiau agitate să le găsească, zorind apoi să le ducă în cămările lor. Ester povestea amuzată că, în copilărie, pe la cinci-șase ani, se împrietenise cu o veveriță care își avea scorbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
interes. Cea mică, Angelina, doar de trei anișori, așezată pe iarbă, mângâia cu mânuțele ei mici și gingașe firele de iarbă crude și mătăsoase. Era o mogâldeață de om! Părul, de culoarea grâului copt scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși, verzi ca nemărginita câmpie, obrajii albi ca spuma laptelui, dau chipului ei aura unui înger. Micuță și bondoacă, se ridică și alergă spre tatăl ei, aproape împiedicându-se în piciorușele mici. Tăticule, ce este aceasta? întrebă, în timp ce întindea
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
sub umbra ei răcoroasă, prichindelul s-a simțit de parcă a pătruns într-o altă lume, într-o împărăție misterioasă. Bunicul i-a arătat multe minunății ale pădurii și i-a povestit despre urși și mistreți fioroși, despre vulpi viclene, veverițe jucăușe, bursuci morocănoși și arici care știau să fie „spinoși” dar și prietenoși, după cum era și sufletul omului; despre fiecare în parte știa bunicul câte o poveste, iar băiețelului i se părea că bunicul este un spirit al pădurilor care-l
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pâine cu măsline! Frunză verde garofiță, Ursăreasca, măi bădiță!” cânta tata în timp ce imita jocul ursului jucând cu pas apăsat, însoțindu-și din când în când cântecul cu mormăituri morocănoase, spre amuzamentul copiilor. Mie îmi place căprița, e tare drăgălașă și jucăușă! Tata intră în rol, imitând căprița prin joc și cântec. „Ța! Ța! Ța! Căprița me, Că eu bine te-oi țâne! Gătită cu flori pe cap Te-oi juca astăzi prin sat! Îți dau grâu și fân de munte, Ia
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
foarte la vedere, În timpul căruia atât Caleb, cât și fata, și-au deschis gurile atât de larg și cu atâta entuziasm al limbilor, Încât aproape că m-am simțit ca un participant cu drepturi depline. —Mmm, murmură el, mușcând-o jucăuș de gât după ce-și recuperă limba din străfundurile gurii ei. Copii, asta e... cea mai superbă fată de la petrecere. Ce sexy e! Pe bune, ați mai văzut așa o minune În viața voastră? —Superbă, am aprobat eu, de parcă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața ca un copil. Când pierd, sunt inconsolabilă, când câștig, mă bucur nebunește. Dar ce facem atunci când îi pierdem pe cei iubiți? Ne fabricăm alte jucării de alinare: eventual paradisul, de unde ei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Murano sau San Giorgio. Povești despre corăbii auzise aproape zilnic, căci bunicul său Matteo dispunea de nave de comerț care ajungeau până În Portugalia sau În Africa. Auzise povești frumoase, despre ceruri senine și valuri Înspumate deasupra cărora săltau uneori delfini jucăuși, dar și povești triste, despre furtuni care ridicau munți de apă și transformau marea Într-un infern lichid. Abia acum, odată cu ieșirea de pe cursul Dunării, prin brațul Chilia, Întâlnea cu adevărat ceea ce i se părea una din formele infinitului. Bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
toamnă lungă și caldă. Ca o vară mai molcomă, dar la fel de strălucitoare. Se făceau strugurii În podgoriile de la Cotnari și se strângeau recoltele din Țara de Jos. Alexandru Încălecă și așteptă ca fratele său să-și dezlipească privirile de pârâul jucăuș al Jijiei. Se apropia ora prânzului. Cei doi călăriseră până la malul apei, În locurile În care se jucau, toamna, când erau copii. Ajunseseră la Albești abia de două zile, iar Ștefănel era Însetat de tot ce Însemna prima lui copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că... am în față un mare geniu autodoborât... - Stai liniștit! și-mi arătă într-un sertar un dispozitiv cilindric ascuns într-un morman de șurubelnițe și cutii de vaselină. ANTILUMEA! și ochii îi prinseră a sclipi într-un joc debil jucăuș. - Așa se cheamă... chestia? - Nuu!... Acolo duce! E un transportor individual de rezonanță leptică... Ca de obicei, nu l-am mai ascultat. L-am atins. - Antilumea!... Vid? Antimaterie? Lume inversată? - Nu! Nu-i așa simplu! Nu-i vorba nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
cuiva. Amar Nath, în mod sigur, a fost luat prin surprindere de zelul miresei în noaptea nunții. Anjali, care se mutase la noua familie a stăpânei sale, stătea adesea trează până seara, târziu, ascultând exclamațiile lui de uimire, mici sunete jucăușe care răzbăteau pe fereastră, până la terasa unde se afla ea. După cum avea să-i spună mai târziu vânzătorului de betel, probabil că acest mire, foarte serios, nu se așteptase ca tăcuta sa mireasă să reacționeze atât de prompt. Din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În câteva clipe, se apleacă spre ea și-i spune pe un ton confidențial că de când n-a mai văzut-o, a devenit o femeie extrem de frumoasă. — Și când a fost asta? întreabă Jonathan printre dinți. Gittens capătă un aer jucăuș, jovial, de cuceritor, cu mustața răsucită ca în muzicalurile de proastă calitate, în care trebuie să cânte și să și danseze. N-a trecut prea mult timp. Câțiva ani, cel puțin. Profesorul începe să vorbească despre un articol din Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața ca un copil. Când pierd, sunt inconsolabilă, când câștig, mă bucur nebunește. Dar ce facem atunci când îi pierdem pe cei iubiți? Ne fabricăm alte jucării de alinare: eventual paradisul, de unde ei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vârful pinului se prăbușise. Coborâse, cu greu, și omul de cultură, care Îi relatase plutonierului stările sufletești ce-l cuprindeau una după alta ori toate deodată. Se simțea mândru, tulbure, aprig, beat, Înțelept, duios, treaz, mistic, cu lipici la femei, jucăuș, cuminte, răutăcios ori iubitor. Cu mare greutate se ținea pe picioare și subofițerul se simțise dator - deși atribuțiunile sale de serviciu nu-l obligau la așa ceva - să-l care acasă pe tovarășul intelectual dimpreună cu prada sa. Omul de cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zâmbiri mai sfinte și ochiri mult mai fierbinte Decât raza soarelui ! ștefan Petre TE VOI GĂSI... Răscolesc tăciunii unei flori de tei Sperând să te găsesc printre cenușă Te caut trist în ochii mei, Dar nu găsesc decât o teamă jucăușă... M‐ ascund după copacul de cuvinte și‐ ngenuncheat pe norul dintre noi Mă‐ mbăt cu buza ce mă minte Că voi iubi cărarea dintre ploi... Te voi găsi mereu în călimară Căci șoapta ta îmi e destin și‐ am să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
că o rază de soare - mai îndrăzneață - a spart coroana de frunziș a nucului din grădiniță și s-a furișat hoțește pe fereastra chiliei și, căzând pe vraful de cărți de pe masă, le-a prefăcut într-un bulgăre de aur! Jucăușul zefir al dimineții alintă cu gingășie frunzele nucului care se hârjonesc cu razele de soare...Totul este un joc îmbietor plin de farmec. Rămân un timp uitat de mine, urmărind feeria de pe măsuță...După o vreme, și alte raze de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu genele din aripi. Poveste cu mistreți Era o vreme de început de veacuri. Mistreții aveau colții de fildeș. Se răcoreau, în zilele arzătoare, înotând, în amonte, prin apa aceea limpede și rece ca o zi polară. Peștii se oglindeau jucăuși, ca într-o zbatere de pleoape. Când râul mușca furios din maluri, mistreții se retrăgeau vlăguiți la marginea pădurii de cleștar, mirosindă a poveste, își așezau trupurile masive în bătaia zănatecă a soarelui, strigându-și somnul, ca pe un strigoi-vârcolac
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
un prânz boieresc. Nu uita să pui în desagă cărțile din sipet, pentru că... Bătrânul a lăsat vorba să plutească în aer ca o frunză tomnatecă desprinsă de pe ram. Pășim pe poteca pădurii fără să scoatem o vorbă. Doar când veverițele jucăușe - simțindune pașii - ne-au ieși în cale, bătrânul le-a întrebat cu glas cântat: Ce faceți voi, neastâmpăratelor? Așa că vi-i foame? Ia veniți voi aici și luați alune! Să nu vă certați, că nu-i frumos. Și apoi alunele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
om călători pe malul iazului, unde - în tihnă - om pune țara la cale... Am urmat în tăcere sfatul bătrânului și când soarele se ițea deasupra crestei dealurilor eram gata de drum. Fără alte vorbe, am pornit pe cărarea bine știută. Jucăușele veverițe, cu cozile arcuite, ne-au ieșit în cale... S-au oprit la marginea cărării și cum le este felul, stând în două lăbuțe, ne-au dat onorul, fără să se arate supărate că nu le-am omenit cu alune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mărgăritare culese din razele soarelui. Acest lucru m-a făcut să asemăn acest joc cu armonia arabescurilor încrustate pe zidul mănăstirii Trei Ierarhilor... După ce ne-am așezat fiecare la locul lui, bătrânul a vorbit, așa ca pentru el: Zefirul ista jucăuș parcă anume a pornit hârjoana cu apa ca să-ți dea ție idei... Dacă și sfinția ta se gândește la același lucru ca și mine, atunci gând la gând cu bucurie... Pe când rosteam aceste cuvinte, mă întrebam: „De unde știe el la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care îl aveam pe-atunci, iar pe de altă parte aducându-mi aminte cât de reale și de importante mi se păruseră toate astea la vremea aia. Nu numai atât, a zis Luke în ai cărui ochi amintirile aprinseseră luminițe jucăușe. Mă preocupa grozav mortificarea trupului. Mă legam strâns cu tot felul de chestii. Era așa, ca o formă primară de sado-masochism, înțelegi? m-a întrebat el ridicând din sprâncene. I-am zâmbit încurajator. Numai că n-am găsit nici o funie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
două sărutări prin aer. Stai puțin, păpușă, să nu uit! Ți-am adus un mic ceva! Candace a băgat mâna în geantă și a scos o pereche de chiloți roșii, din dantelă, strânsă ghem, pe care mi-a aruncat-o jucăușă. I-am mulțumit, fără să iau însă chiloții. Nu mă puteam împiedica să nu mă întreb dacă erau curați - sau dacă nu și-i dăduse jos, de pe ea, în seara precedentă și nu-i băgase direct în geantă. — Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
putea pândi afară, cu urechea lipită de ușă. —E menajera. Adam se așază pe marginea patului și își scoate pantofii. —E un pic reticentă când aduc străini acasă. Se întâmplă des? întreb, așezându-mă pe genunchii lui și ciufulindu-i jucăuș părul. Nu, dar oricum nu-i place. Dă-i puțin timp. O să se obișnuiască cu tine. Îmi place felul în care spune asta. Îl iubesc, de fapt. Mă face să mă simt în siguranță. În mod clar Adam se așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de bambus. E plin de pensule și stilouri, care stau în sus, spre tavan, ca un mănunchi de orhidee limba-dragonului. Sunt stimulată în mod ciudat. Am creat un mit, spune el mai departe. Le-am spus generalilor mei să fie jucăuși cu Chiang Kai-shek. Să ia o mușcătură, apoi să fugă, să mai ia o mușcătură și apoi să fugă din nou. Esențial e să nu fii rezervat în a pleca după micile victorii. E o problemă a soldaților noștri. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
În jurul lui. Doar un porumbel cenușiu gulerat vine mai departe, În urma lor, ca o găină prea domesticită. — Du-te și tu, hai! Du-te și tu acolo unde se servește masa! Noi n-avem ce să-ți dăm, Îl sfătuiește, jucăușă, Christa. Dar nu: porumbelul continuă să se țină cu Încăpățânare după ei. — Du-te odată, dacă ți se spune! Hai, pleacă! Christa clatină din cap, dezaprobator. — Bietul porumbel! De ce te răstești așa la el? —Porumbel? Asta mai e porumbel?! Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]