1,883 matches
-
uite că nădejdea asta aproape că ți s-a împlinit într-o duminică de august, când te scosese afară din casă amocul, acea neliniște rea, sufocantă, care te încerca mai cu seamă în zilele libere, cum ți se slăbea puțin jugul robotelii la cantină și parcă te-ai fi simțit soră bună cu Roșioara, măcar că nu pentru o farfurie de mâncare ai fi atârnat tu la ultimu’ camionagiu... Umbla brambura pe străzi, amețită de lumina uleioasă, îmbâcsită de praf și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nici n-a prea fost el vreodată prieten cu somnul, iar pe zăpușeala asta îți vine să-ți rupi carnea de pe tine; te mănâncă pielea, te scarpini până la sânge, ești lac de transpirație, de-ai zice c-ai tras la jug aicea, în patul Mirelei. Ba tocmai că după o vârstă se spune că-i normal să dormi tot mai puțin, poate ca o compensație în vederea somnului de veci care te adulmecă, te paște și te pândește, îl simți cum îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
femeia-i un ajutor neprețuit, pe care însuși Dumnezeu i l-a pus la dispoziție bărbatului, măcar că șarpele a îndemnat-o, și ea, la rându-i, a îndemnat. Dar mai ales ajutorul, da, un animal bun de muncă, tovarăș de jug și tovarăș de cazan, și totodată un instrument sexual clasic, de la mama lui, original, care face de râs atâtea surogate și fantezii smintitoare, și unde mai pui că-i bună să facă și copii pentru cine ar avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să se ridice de pe scaunul ăla, din fața farfurioarei cu lingurița și hârtia prăjiturii în ea. Prăjitura parcă-i răscolise foamea și mai tare. Foamea și osteneala și somnul o încolțeau din toate părțile. Ai fi zis c-a tras la jug, Mirelo, păi, copilul ăsta din ea o făcea să se simtă ca după o zi de roboteală de douășpe ore prin halele cantinei, cotropind-o de o epuizare euforică, de gânduri, și lunecând parcă într-un vis cu damfuri grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cuceri Buhara, fără a Întâmpina cea mai mică rezistență, apoi se Îndreaptă spre Samarkand. Sosit la porțile cetății, Malik Șah Îl anunță pe Ahmed Han, printr-un mesaj patetic, că a venit, În cele din urmă, să-l elibereze de sub jugul ereticilor. „Nu i-am cerut nimic augustului meu frate”, răspunde cu răceală hanul. Malik Șah se arată uimit În fața lui Nizam, care nu se lasă deloc impresionat: „Hanul e În mâinile lor, trebuie procedat ca și cum n-ar exista”. Oricum, armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și viitoare. Vă vestește că Legea sfântă Încetează, pentru că a sunat ceasul Învierii. Dumnezeu v-a dat Legea ca să vă facă vrednici de paradis. V-ați arătat vrednici. Începând din această zi, paradisul vă e deschis. Sunteți, așadar, eliberați de jugul Legii. Tot ce era oprit e Îngăduit și tot ce se cerea este oprit! Cele cinci rugăciuni zilnice sunt oprite, continuă Mântuitorul. Fiindcă acum ne aflăm În paradis, Într-o legătură neîncetată cu Creatorul, nu mai avem nevoie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se strângea recolta și apoi iarăși se mărșăluia. Existau anumite zile când se mărșăluia mai mult ca de obicei. Ziua de naștere a tovarășului, ziua muncii, ziua națională, atunci am dat noi dovadă de eroism și ne-am eliberat de sub jugul fascist. Fasciștii erau altfel decât noi. Veneau din Apus, însă noi nu i-am vrut, deci am întors armele contra lor. Așa ne-a povestit profesoara noastră de istorie, cea căreia îi luceau ochii într-un anume fel când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înțeles că Gogoașă se caftise cu Muianu și ăsta micu, cu nume celtic, penetrase cu țeasta placajul ușii de la a VIII - a C. N-au putut să-l extragă, așa că au scos ușa din țâțâni și, cu Muianu pus la jug, s-au târât până la tâmplărie. Când am intrat, am zis Hello, everybody! Everybody erau doi pricăjiți scutiți de sport. Au fluierat admirativ - fiuuu! ce cravată galbenă are profu’ ăsta! marfă! Imediat a dat buzna și restul clasei - goi până la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă ascultă dacă le zic că nu sunt pe drumu’ ăl bun. Ia să ne vedem noi de viață, Pirătuțule - așa o alintau în familie -, și să ne bucurăm de cât mai avem de trăit. Că prea am tras la jug în viața asta! Las’ să dea cu capul, să vadă și ei cum e! Piratul dădea din țeastă, cu multă satisfacție pe chip. Zuza, din cadrul ușii, ciulea urechile și căsca dezaprobator: era clar că-mi ținea partea. Apoi Piratul sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întreabă-l pe dumnealui, continuă arătând brusc pe Titu, care încremeni, că-i ardelean și-a venit de curând încoace, întreabă-l dacă țăranul dumnealor e leneș și lipsit de inițiativă! Și nu uita că acolo românul se află sub jug străin! A avut însă conducători cu tragere de inimă, care I-au învățat și i-au deschis mintea, a avut pilde care I-au îndreptat pe calea cea bună. Noi vorbim mereu despre țărani și ne mulțumim cu vorba goală
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
decentă, vie, generoasă, cultă, plină de farmec.”...„ Acești oameni provin din toate profesiile”. Vintilă Corbul și Eugen Burada, în cartea „Uragan deasupra Europei”, volumul II, scriu: „Nobilimea și clerul s-au unit de-a lungul veacurilor spre a ține în jug poporul. L-au lipsit de învățătură, ca să-l poată stăpâni mai bine. Înalta societate nu este decât un ulcer mizerabil, care macină organismul statului”. Profesorul universitar Valeriu D. Cotea ajunge la concluzia că „Sfaturile sunt inutile, întrucât cei deștepți nu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
niște mici, care nu au păstrat numele turcești, ca toate cele de mai sus, dar cam tot de pe acolo provin. Cam asta este ceea ce au adunat bunicile și străbunicile noastre în tingirile lor de-a lungul celor cîteva secole de „jug otoman”. Au luat ce au găsit prin bătătură sau pe vreo tarabă de băcănie, au făcut focul cu chibrite sub ceaun, au pus totul pe o tavă pe care au așezat-o pe masa acoperită cu o mușama și au
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
irupînd periodic pe valurile acestor ape, este orgoliul dăinuirii supuse distrugerii. Dacă patrimoniul este cel cu care ne mîndrim și pentru care putem muri, matri moniul este cel cu care trăim. Poate că ar fi interesant să revedem deci istoria „jugului otoman” (și) din această perspectivă matrimonială, pentru a regăsi și ceea ce ne leagă de această civilizație, nu numai ce ne-a opus ei. Și poate că am putea regîndi atunci, cu mai puține resentimente, și relațiile noastre actuale cu această
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dor : să mă lasați să mor... bou ! Să fiu lăsat, adică, să-mi rumeg îndelung ideile, după ce le-am păscut și eu, cum m-am priceput și pe unde s-a nimerit. După care să mă înham din nou la jugul patriei și să trag cum pot și cît mai pot. Muncile cîmpului nu au fost făcute niciodată cu tauri comunali... Lecția de istorie Mi-a fost dat să citesc zilele acestea o excelentă teză de doctorat. Tema era de istorie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
devenim o sumă de triburi” ! „Să mori tu ?”, îmi vine să întreb, păstrînd registrul discuției. Mai academic spus : oare chiar așa să fie ? Am un (în)ciudat sentiment de déjà-vu citind aceste exegeze. Am crescut la școală cu resen timentul jugului otoman și al invaziilor tătare care ne-au împiedicat să fim ceea ce am fi putut să fim. Acasă mi se spunea că nu mai sîntem ce-am fi fost din cauza jugului sovietic. După 1990, ne-am văitat cu toții de comunismul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aceste exegeze. Am crescut la școală cu resen timentul jugului otoman și al invaziilor tătare care ne-au împiedicat să fim ceea ce am fi putut să fim. Acasă mi se spunea că nu mai sîntem ce-am fi fost din cauza jugului sovietic. După 1990, ne-am văitat cu toții de comunismul care ne-a furat jumătate de secol de istorie și de aceea sîntem codașii Europei. Iar în fiecare dimi neață, imnul nostru național ne scoală din somnul cel de moarte în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lui Ahab, Ioram, și aliații săi, regele din Iuda, Iosafat, și regele Edomului, l-au atacat pe regele Moabului și au asediat capitala. Această campanie este povestită în 2Rg 3. Meșa pretinde însă că a reușit să se elibereze de jugul lui Israel în timpul fiului lui Omri, că și-a recucerit teritoriul și chiar s-a înstăpânit de o parte a teritoriului lui Israel. După aceea, a reconstruit cetățile cucerite și și-a consolidat domnia. Semnificative sunt numele lui Meșa, supunerea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
clar și hotărât unor asemenea tendințe, ce pot fi extrem de nocive prin includerea lor în anumite manuale de istorie: „Declarația de Independență a Republicii Moldova, adoptată la 27 august 1991, are o importanță istorică. Prin acest document s-a pus capăt jugului colonial ruso-sovietic, suportat de românii moldoveni din Basarabia timp de peste 150 de ani și s-a deschis orizontul politic, cultural și spiritual spre România, spre democrațiile occidentale. Actul politico-juridic din 27 august 1991 reflectă adevărul incontestabil că populația autohtonă de la
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
teritoriu, care se întindea, fără nici o contestație, de la Nistru la Dunăre. Este, deci, complet eronat a accepta, ca punct de plecare în examinarea chestiunii basarabene și a raporturilor ruso-române, tratatul de la București din 1812, care tratat „a eliberat Basarabia de jugul turcesc”, teză ce va fi susținută mai târziu de S. Sazonov (ministru de Externe rus, la începutul primului război mondial, precizăm noi) și reprodusă de nenumărate ori (după 1918), atât de rușii „albi”, cât și de cei „roșii”. Din păcate
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
fără nici o contestație, de la Nistru la Dunăre. Este, deci, complet eronat - continua ilustrul istoric - a accepta, ca punct de plecare în examinarea chestiunii basarabene și a raporturilor ruso-române tratatul de la București din 1812, care tratat ar fi eliberat Basarabia de sub jugul turcesc, „teză” ce va fi susținută de diplomația rusă și reluată, după 1918, atât de rușii „albi”, cât și de cei „roșii”. Din păcate, acest „argument” va fi reluat după al doilea război mondial și mai este susținut de unii
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
au crezut... Se îndreptă hotărât spre sat. În dreptul bisericii îl aștepta Lixandru, cu nepoții și un grup de femei. - Ne-ați muncit ca niște robi! strigă Lixandru sprijinindu-se pe târnăcop. Ne-ați silit să ne punem și femeile la jug, ca pe vite. Scuipă mâniat în lături, apoi arătă clopotnița: Nici de biserică nu v-ați îndurat. Ați intrat cu mitralierele în sfântul lăcaș. Ați pus dinamită în clopotniță. Von Balthasar îl ascultase țeapăn, aproape în poziție de drepți. Se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cântam Balada Siberiei ! Și Cristidoaia zice că acolo în Siberia l-a pus p-ăsta de-a tras la plug. Și-n ’54 când s-a întors, i-a văzut ea dungile care rămăsese de când l-a pus ăia la jug. Io asta nu crez, odată cu capu, madam Cristide, i-am zis, și ea nu și nu, că el i-a arătat dungile pe spate și a văzut ea, cu ochii ei. Eee-te-a dracului, zic, în gândul meu. Și tu, ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar știa că George urăște lacrimile. Ghemuită toată, ca un păianjen deranjat din treburile lui, își strângea sub ea picioarele modelate de ciorapii negri și juca printre degete verigile colțuroase ale colierului de metal, pe care-l botezaseră în glumă „jugul sclavului“. — Când se întoarce Stella acasă? îl întrebă. — Ala, bala, portocala. Bâzzz! — Presupun că se întoarce acasă? Visezi că într-o zi n-o să se mai întoarcă. Visezi că într-o bună zi o să mă părăsească. Ei bine, ziua asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
canapea, luându-și poza elegantă (deși nu prea confortabilă) care-i plăcea lui George. Își îmbrăcase rochia neagră de mătase lucioasă și colierul strălucitor de metal, cu dinți lungi, pe care i-l dăruise George și pe care-l numeau „jugul sclavului“. George, în pantalonii lui cadrilați, gri deschis și în cămașa bleu pal cu dungulițe bleumarin, care-i rămăsese încă descheiată și nevârâtă în pantaloni, se plimba prin cameră, croindu-și drum printre obiecte și izbind cu piciorul în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care istoria oferă numeroase exemple. Să reluăm această formulă a lui Renan care atinge punctul nevralgic: "Îl așteptam pe Cristos și a venit Biserica". Grația efervescenței, consistența așteptării mesianice lasă locul greutății instituției. Și se văd deja apărând rugurile, Inchiziția, jugul constrângerilor morale. În numele, bineînțeles, al Binelui și al Mântuirii pe care se presupune că o făgăduiește. Tot în numele Binelui, așa cum va fi el definit, Stalin, "tătucul popoarelor", și Hitler vor popula lagărele de concentrare și "gulagurile" cu toți cei care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]