940 matches
-
Scrisorile, adăugând celor cinci texte cunoscute o variantă ca și inedită a Scrisorii III. Contribuția cea mai însemnată a antologiei în materie de textologie constă în discutarea critică a celor două variante ale Luceafărului, cea din 1882, din „Almanahul «România Jună»”, și cea din 1883, din ediția Maiorescu, variante care diferă între ele prin dimensiunile vorbirii Demiurgului, abreviată cu patru strofe în a doua variantă. Comparația manuscriselor și a textului tipărit îl conduce pe cercetător spre concluzia că eliminarea a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
Mediu, cadânele îmbătrânite, timorate, lipsite de speranță -, cu toată veridicitatea atmosferei de serai și de harem, cartea suferă în plan literar. O altă categorie de scrieri ale lui B. ține de memorialistică. În închisorile turcești și Din lumea Islamului. Turcia Junilor turci (1922) concentrează „impresii și amintiri” despre o lume dispărută și despre o alta ce abia lua ființă. După propria-i mărturie, B. povestește pur și simplu, fără să-și caute cuvintele sau să urmărească efecte de stil. Întâmplările relatate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
SUA), 1989; De la frații de departe, Oradea, 1921; Nu tot ce zboară se mănâncă, București, 1921; Spovedanii de cadâne, București, 1921; Turcoaicele, Iași, 1921; Sărmana Léila, București, 1922; Primul poet, București, [1922]; Bucuria copiilor, Craiova, 1922; Din lumea Islamului. Turcia Junilor turci, pref. N. Iorga, București, 1922; România văzută de departe, București, 1922; Colina îndrăgostiților, București, 1923; Clopotul fermecat, București, 1925; Of și Țepeluș, București, 1925; Suflete de viteji, București, 1925; Haplea, cu desene de Mihai Iordache, București, 1926; Minuni din jurul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
Convorbiri literare, Convorbiri critice, Viața românească, Gazeta poporului, Adevărul, Evenimentul, Protestarea, Gazeta săteanului, Drapelul, Sara, Literatura și arta română, Pagini literare, Noua revistă română, Luceafărul, Universul literar, Opinia, Lupta, Povestea vorbei, Revista contimporană, Lumea veche, Tribuna, Reformatorul, Lumea ilustrată, România jună, Die Zeit...; mai notez pentru nota de pitoresc: săptămînalul umoristic Claponul era subintitulat Foiță hazlie și populară. Apare cînd iese de sub tipar; Calendarul Claponului cuprindea anunțul " Oricine va da 50 de bănuți va căpăta acest almanah gratis", Națiunea română a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
întîmpinat dificultăți de limbă ("Nenorocirea e însă că știu prea puțin nemțește, așa că efectul nu e deplin decât cu cele ce știu franțuzește") căci o virgină din sobra capitală "s-a cabrat la simpla idee a unei limbi" spre deosebire de o jună franțuzoaică care se pare că a digerat cu grație "porcării fine". În capitala valahă urmează deviza Amor, glorie, bani; deși "în București e foarte greu de lucrat cu damele" a cunoscut o "zână [...] care trebuie să aibă după evaluările mele
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Constanța, fiind de mai multe ori deputat și la un moment dat primar al orașului. Animator al vieții culturale dobrogene, conduce publicațiile „Drepturile Dobrogei” (1902), „Farul” (1903-1904) și publică în revista „Ovidiu”, condusă de Petru Vulcan (1905), „Analele Dobrogei”, „Dobrogea jună”. A semnat și Chisoi, Ghib, Inero, Mărgineanul, Meșterul Manole, Morna, Nichifor Norma, Doctorul Romanus, Rozmarin. R. s-a făcut cunoscut mai ales datorită polemicii cu C. Dobrogeanu-Gherea în jurul principiilor estetice ale „Contemporanului”. El reproșa criticului întâietatea acordată ideilor sociale față de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
cea din țară luând contact prin corespondența pe care o întreținea cu prietenii, cât și prin funcția de prim-redactor al „Revistei idealiste”, pe care a deținut-o între 1903 și 1907. A mai colaborat la „Doina”, „Ilustrațiunea”, „Adevărul”, „România jună”, „Literatură și artă”, „Noua revistă română”, „L’Indépendance roumaine”, „La Roumanie”, „La Renaissance latine”, „Le Temps”, „Journal des débats”, „Indépendance belge” ș.a. A fost înmormântat în cimitirul Montparnasse. Studiul lui V. intitulat Le Mouvement littéraire en Roumanie (1899) conturează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
căsnicie/ Pe cât socoți...”887 Ironia naratorului se dezvăluie chiar și în spatele sfaturilor încurajatoare ale lui Placebo, este omniprezentă, devenind o emblemă a stilului chaucerian: „E semn de vrednicie ntr-adevăr/ Când se îndeamnă omul sur la păr/ Să-și ia nevastă jună... Zău c-așa-i!/ Împodobită inimă mai ai!/ Însoară-te așa precum îți place/ și eu socot că-i bine cum vei face.”888 Aleasa are însușiri deosebite, deși este clar că opțiunea bătrânului nu a luat în calcul nimic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din Bruxelles 73. Din prudență, dar mai ales din experiența altor încercări de același fel, diplomatul se eschiva. Pe 24 iulie 1904 Eliza Grecianu, doamna de onoare a Principesei României, îi scria lui Eugen Mavrodi despre epistola "disperată" a unui june student de la Bruxelles, în care se solicită un ajutor bănesc de vreo 700 de franci. Eliza Grecianu avea impresia că avea în fața ochilor scrisoarea unui nebun, dar indiferent de această trebuia să verifice situația tânărului solicitant, de aceea îl ruga
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
persoană cu autorul editorialului din jurnalul „Vocea patriotului naționale“, articol pe care îl citește Ipingescu și îl comentează lui Jupân Dumitrache. Iată și faimosul text în jargonul latinist al vremii: „București 15-27 Răpciune. - Amicul și colaboratoarele nostru R. Vent..., un june scriitor democrat, a cărui asinuitate o cunoaște de mult publicul cititor, ne trimite următoarea prefațiune a unui nou op al seu. I dăm astăzi locul de onoare, recomandând cu căldură poporului suveran scrierea amicului nostru: Republica și Reacțiunea sau Venitorele
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
români. Colaborează la „Revista de etnografie și folclor”, „Forschungen zur Volks - und Landeskunde” ș.a. De la lucrarea Butea junilor (1976) la Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori (1999), M. manifestă un interes constant pentru un obicei de iarnă întâlnit la „junii” din Transilvania. Aportul său constă în observarea nemijlocită a fenomenului și în îmbogățirea bibliografiei cu o sumă apreciabilă de documente. Cutul. Eșantion de cultură și civilizație tradițională românească (text apărut în „Studii și cercetări de etnologie”, 1990) este o monografie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]
-
la Școala Normală de Fete, la Liceul „Gheorghe Lazăr”, la Gimnaziul „Costeasca” (1945-1948). Colaborează la „Deutsche Bücherei” (Leipzig), „Verlagsbuchhandlung” (Düsseldorf), la „Contemporanul”, „Almanah literar”, „Studii și cercetări de bibliologie”, „Revista bibliotecilor”, „Studia et Acta Musei «Nicolae Bălcescu»”, „Almanahul Societății România Jună” (Viena), „Revista germaniștilor români” ș.a. Este unul din coordonatorii și autorii operei bibliografice Publicațiile periodice românești (II-III, 1969-1987). R. elaborează, împreună cu soțul ei, Nicolin Răduică, două lucrări fundamentale de informare. Prima, Calendare și almanahuri românești (1731-1918). Dicționar bibliografic (1981; Premiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289097_a_290426]
-
schimbe între dînșii făgăduinți solemne de bună purtare. Aceste ornamente sociale au, precum se știe, destinația să disipeze pe indivizii curenți de gîndire proprie, de inventivitate morală. Persiflînd programele bunăstării în dauna lucrurilor sfinte, apelează la limbajul caragialian în descrierea junei generații și a misiei ei, anume, să realizeze progresul măreț: tot omului să-i fie bine și omenirea să prospere. Curat Caragiale! Un adevăr care astăzi face legea, îl afirmă Paul Zarifopol la începutul secolului trecut: omul modern este avar
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ce mijloace retorice. Un poem care prin simbolurile lui îi anticipează pe Eminescu și Ion Barbu (din poema Riga Crypto și lapona Enigel este Domnul de rouă: "Cu tot coșmarul de convenții ("luna ca o sferă, dupe-o stîncă verde", "copila jună" cu părul bălăior ce trece "plaiul dalb" etc.), Bolintineanu figurează aici un mare mit poetic, acela din Strigoii și alte poeme plutonice. Lero-împărat iubește o scită "dulce ca un vis" și ursita rea i-a prezis că soarele dimineții, de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
rapid din săli, unii cerându-și banii înapoi, ceea ce arată că lumea nu poate fi prostită complet de textarii stângiști, gureși și tupeiști (care oricum văzuseră filmul "moca"). Iar efectul socialist de-abia urmează: dacă tot a fost aclamat mondial, junele regizor (ajuns, din greșeală, să predea (??) arta regiei la universitate) va pretinde ca fanteziile-i "minimaliste", "derrideiene", "ironice" și "proaspete" să-i fie, de acum înainte, plătite din bani publici, de CNC, că s-o fi săturat și bietul taică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care vorbeam despre The Armenian Soul of Romania. Cum nu am a schimba vreo virgulă, iat-o: "În fiecare an, la 24 aprilie, armenii comemorează Metz Yeghem-ul ("Marele Rău"), moment de neuitare a masacrelor de tip genocidal săvârșite de guvernul "Junilor turci" asupra populației armenești între anii 1915 și 1916. Dincolo de lacrima vărsată pentru cei peste un milion și jumătate de nevinovați epurați etnic în numele panturcismului și turanismului, semnificația acestei comemorări este și aceea de a exorciza un rău cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și al lui Alexandru Onițiu, magistrat. Face clasele primare la Reghin și Caransebeș, liceul la Seghedin și Seminarul Teologic din Sibiu. Din 1886 frecventează, la Viena, cursurile Facultății de Litere, dar își termină studiile la Budapesta. Președinte al Societății „România jună” din Viena (1888), membru în Societatea „Petru Maior” din Budapesta, este totodată redactor al revistei „Roza cu ghimpi” (1888). Din 1890 e profesor de latină și română în Brașov, iar din 1894 până la sfârșitul vieții deține, în calitate de director, și conducerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
de inspector general. După debutul în foaia „Pagini sociale” (Botoșani, 1909), colaborează cu o teribilă spornicie, trimițând versuri și proză umoristică, însemnări literare, cronici dramatice, la „Revista telegrafică, telefonică și poștală”, „Arhiva CFR”, „Dreptatea” (Chișinău), unde a fost redactor, „Dobrogea jună” (Constanța), „Dimineața”, „Rampa”, „Teatrul”, „Săptămâna CFR”, la care a lucrat ca redactor pentru partea literară, „Gorjanul” (Târgu Jiu), „Timpul”, „Ultima oră”, „Tribuna românească”, „Almanahul literar”, devenit mai apoi „Steaua”, „Viața românească” ș.a. A folosit pseudonimele Jap, C. Daltă, Toader Gătej
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
și Pomârla, președinte al Asociației profesorilor secundari din Bucovina, redactor la Glasul Bucovinei, Progresul, membru al Societății pentru cultură și literatură română în Bucovina. 31. Nicu Dracinschi (1879-1923), poet, traducător, cu studii de medicină la Viena, membru al societății România jună, secția literară, medic în Câmpulung Moldovenesc, debutează cu nuvela Pe Rarău. Poet sămănătorist cu majoritatea lucrărilor în manuscris, Dracinschi este considerat cel mai reprezentativ poet de această factură din Bucovina. 32. Ion Dragoslav (1875-1928), poet, prozator, publicist, animator cultural al
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
conduce în anul următor „Epoca literară”, supliment al ziarului „Epoca”, avându-l ca secretar pe St. O. Iosif. A mai colaborat la „Voința națională”, „Lumea veche”, „Lumea nouă”, periodic socialist, „Asmodeu”, „Povestea vorbei”, „Gazeta săteanului”, „Foaia interesantă”, „Lumea ilustrată”, „România jună”, „Literatură și artă română”, „Adevărul”, „Pagini literare”, „Constituționalul”, „Noua revistă română”, „Universul”, „Luceafărul” „Convorbiri” (și „Convorbiri critice”), „Flacăra”, „Universul literar”, „Viața românească” și, bineînțeles - ca membru al Junimii -, la „Convorbiri literare”. A semnat o singură dată cu numele întreg (poemul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
minusculă, dacă are atmosferă proprie, floră și faună personale. În chip firesc, odată cu renumele și întărirea prestigiului său, aura de maestru i-a mai jucat și feste la bătrînețe ; e amuzant să-l vezi pe distinsul domn înconjurat de toți junii scriitori ce se înghesuie să-i exprime admirația lor, ca unui guru puternic și înspăimîntător totodată. Iar acesta, ușor rătăcit în omagii, se întrece în a-i gratula cu elogii similare, așa încît Nimier, Huguenin sau Sollers se vor trezi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și prietenia sunt fructele beneficiilor reciproce create de cooperare, fie în grupuri mici, fie în grupuri mari. Fără astfel de beneficii reciproce, societatea ar fi pur și simplu imposibilă. Fără posibilitatea beneficiilor reciproce, binele lui Tom ar fi răul lui June și viceversa, iar ei nu ar putea coopera niciodată, nu ar putea fi niciodată colegi, nu ar putea fi niciodată prieteni. Cooperarea este extinsă în mod extraordinar de către piețe, care permit cooperarea chiar și între indivizi care nu se cunosc
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ale lumii politice și culturale românești, ale partidelor, impostura unor „somități” ale științei. Caracter polemic au și multe dintre articolele apărute începând din 1902 în ziarul „Epoca”, editate sub titlul Cuvinte adevărate (1903). La cumpăna veacurilor I. scrie la „România jună”, continuându-și colaborarea la multe dintre periodicele în care fusese prezent. Publică de asemenea în „Literatură și artă română”, „Noua revistă română” ș.a. În 1903-1906 semnează articole și note în fiecare număr al revistei „Sămănătorul”, pe care o conduce de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
ROMÂNIA JUNĂ, societate culturală și literară înființată la 25 martie 1871 la Viena de studenții români din capitala Austriei. R.j. a luat ființă prin contopirea, la îndemnul lui Al. Hurmuzachi, a două societăți studențești: Societatea Literar-Științifică și Societatea Literar-Socială „România” într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289315_a_290644]
-
j. reprezintă unul dintre cele mai importante momente de pătrundere și consolidare în Transilvania și Bucovina a ideilor literare ale Junimii. Un substanțial sprijin a primit R.j. din partea Junimii pentru a edita, în 1888, „Almanahul Societății Academice Social-Literare «România jună»”. Repere bibliografice: Statutele Societății Academice Social-Literare „România jună” din Viena, Suceava, 1910; Ion Grămadă, „România jună” din Viena (1871-1911), Arad, 1912; Curticăpeanu, Mișc. cult., 147-162; Dicț. lit. 1900, 742-743; Corneliu Crăciun, Societățile academice române din Viena, Oradea, 2001. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289315_a_290644]