908 matches
-
asta. Ca un exercițiu național. Zi de zi. Până ne venim în fire! Dorin Popa: Cristian Tudor Popescu, autodidact fiind, nu a sesizat că el poate fi excepția, nu regula. Acum câțiva ani, invitat la o întâlnire cu studenții de la Jurnalistica ieșeană, am constatat că nu are încredere în Universitate, cel puțin nu în formarea viitorilor ziariști. Cu această demisie, poate va înțelege să sprijine instruirea tinerilor noștri colegi, în de-trimentul patronilor de presă care, acum, îl oripilează. Liviu Antonesei: Nu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
spiritul critic dus până la exces. Pentru că el a mai spus lucrurile astea, deși nu la proporțiile catastrofice de ieri. Cât privește atitudinea față de Universitate în ce privește formarea jurnaliștilor, are și puțină dreptate așa cum filologia în general nu te face scriitor, nici jurnalistica nu te face automat jurnalist. Și sunt pline ambele bresle de autodidacți, dacă ar fi să încep chiar cu noi... În fond, noi am învățat cum se face presă în primul rând în presa studențească, nu? Asta nu înseamnă că
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ci media!!! Liviu Antonesei: În confuzia în care băltim, nici nu e de mirare! De altfel, cum cred că spuneam, Jiji e produsul presei ca și Vadim mai înainte! și, într-un fel, e normal să ajungă în licențe la Jurnalistică ori chiar în teze de doctorat. Fenomenul trebuie exploatat, prostește desigur, până la capăt. Și nu cred că ne pasă de ceea ce vor spune generațiile viitoare, altfel nu-l înduram atât pe Ceaușescu, nici n-am fi așa de îngăduitori cu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Turcescu, absolvent el însuși al Facultății de Jurnalism. CTP, față de acum câțiva ani, pare a-și fi reconsiderat binișor părerile despre învățământul universitar jurnalistic. Apoi, la emisiunea lui Tatulici, CTP venise de la Iași, unde se întâlnise cu studenții noștri de la Jurnalistica Universității "Al.I.Cuza". Mai ales studenții din anii I și II au fost, în număr mare, să discute cu CTP, discuție care a fost găzduită de Casa de Cultură "Mihai Ursachi". Dezbaterea pe tema "Presa informare sau manipulare" a
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
e foarte grav, înseamnă că suntem meniți pentru multă vreme de acum încolo să avem o presă la fel de mediocră. Noroc de presiunea pe care o face netul! Dorin Popa: "Eu nu mă încred în ceea ce se învață la școlile de jurnalistică. Profesorii poate sunt oameni cultivați, dar cei mai mulți nu sunt sau nu au fost vreodată jurnaliști. Realitatea într-o redacție este alta". (CTP, 25.11.06, Ziarul de Iași). Deși am fost șase ani jurnalist la "Ziarul de Iași", în paralel
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Razón y Fe (1901) a iezuiților, La ciudad de Dios (1887) a augustinilor și revista dominicanilor La Ciencia Tomista (1910). Toate trei a continuat să fie publicate și la sfârșitul secolului al XX-lea198. Înainte de a încheia acest subcapitol, sintetizăm panorama jurnalistică și menționăm cifrele generale de distribuție, indicate anterior în mod parțial și izolat. Datele care arătau amploarea difuzării publicațiilor erau aproximative, pentru că nu existau modalități de control fiabile, singura soluție fiind încrederea în ceea ce declara fiecare ziar. Din aceasta cauză
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
III, nr. 1(4), Iași, 2005, p. 25. 296 Jean Francois Soulet, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre, traducere de Silvia Albișteanu, Ana Zbârcea, Editura Polirom, Iași, 1998, p. 45. 297 Ibidem, p. 45. 298 Bazele jurnalisticii românești au fost puse în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Primul ziar tipărit în Moldova a fost Courrier de Moldavie, la 18 februarie 1790. Sunt cunoscute cinci numere, care cuprind multe știri despre Revoluția Franceză, gazeta apărând chiar
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la care ții mai mult? Ce ar trebui să facă un critic? Ca și romancierul Desperado, criticul Desperado revine la plăcerea narațiunii. Ce părere ai despre critica savantă? DL. Sunt mai multe feluri de critică, cu roluri diferite, de la cea jurnalistică la cea savantă. Își au toate locul lor. De orice fel ar fi, consider că textul critic trebuie să poată fi citit cu plăcere de cei interesați. Deplâng tendința unei mari părți din critica post-structuralistă (nu chiar toată) de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
BUTNARU, Val[eriu] (17.IV.1955, Chișinău), dramaturg. Este fiul Anei (n. Mocanu), muncitoare, și al lui Sevastian Butnaru, șofer. După absolvirea Facultății de Jurnalistică a Universității de Stat din Chișinău (1980), se dedică activității teatrale. Director artistic al Teatrului „Eugène Ionesco” din Chișinău începând din 1991, a scris piesele Țin minte că va ninge și vom fi fericiți, Mâine sau poate poimâine, Departe sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285966_a_287295]
-
de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1965-1970), obținând și o diplomă postuniversitară la INALCO (Paris), sub îndrumarea profesoarei Catherine Durandin, în 1990-1992. Este profesor de istorie în județul Timiș între 1970 și 1988. Lector, din 1994, la Facultatea de Jurnalistică a Universității „Banatul” din Timișoara, revine după un timp ca profesor de liceu. În 1980 debutează în „Orizont” și ulterior figurează în volumul colectiv Drumul cel mare (1985), iar prima carte de proză, Indiile galante, îi apare în 1993, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
poietica. Paralel, este colaborator la Biroul de corespondență din Paris al postului de radio Europa Liberă. Printre emisiunile cele mai prizate ale comentatorului, alături de cronici la cărți de poezie și de critică, se numără „Povestea vorbei” și „Revista revistelor literare”. Jurnalistica rămâne preocuparea esențială a lui I. în timpul exilului. Așa cum va mărturisi ulterior, a fost una dintre modalitățile sale preferate de a se converti la România, după ce o părăsise. În mod sporadic, publicistul a scris la jurnalele politice ale exilului parizian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
numea primul deceniu al secolului al XX-lea "încheierea (stabilirii) crezului meu politic și social", un crez de care nu s-a despărțit nicidată. A sosit momentul să ne familiarizăm cu Iorga în multiplele sale ipostaze: cu naționalismul, gîndirea istorică, jurnalistica și idealurile sale estetice și critice; cu maniera sa de lucru și cu viața lui de familie; cu ideile sale asupra moralității și a banilor; cu Nicolae Iorga omul. Naționalismul constituie un element esențial în înțelegerea lui Iorga. Naționalismul, cultura
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să fi avut o presimțire a soartei similare care îl aștepta?62 Începînd încă din adolescență, Iorga a scris circa douăzeci de mii de articole, mai ales despre literatură și istorie. Ne vom transfera acum atenția de la activitățile profesionale la jurnalistica sa politică (deși, în cazul lui, este dificil să trasăm o linie de demarcație între aceste două domenii). Luptătorul și animatorul Iorga și-a dus "lupta" prin jurnalistica politică. Considera că opera istorică și critica literară constituie aspectul strategic al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
literatură și istorie. Ne vom transfera acum atenția de la activitățile profesionale la jurnalistica sa politică (deși, în cazul lui, este dificil să trasăm o linie de demarcație între aceste două domenii). Luptătorul și animatorul Iorga și-a dus "lupta" prin jurnalistica politică. Considera că opera istorică și critica literară constituie aspectul strategic al luptei sale. Aspectul tactic era constituit de jurnalistica sa politică de zi cu zi. În purtătorul său de cuvînt, "Neamul românesc", colaboratorii discutau adeseori despre faptul că jurnalistica
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dificil să trasăm o linie de demarcație între aceste două domenii). Luptătorul și animatorul Iorga și-a dus "lupta" prin jurnalistica politică. Considera că opera istorică și critica literară constituie aspectul strategic al luptei sale. Aspectul tactic era constituit de jurnalistica sa politică de zi cu zi. În purtătorul său de cuvînt, "Neamul românesc", colaboratorii discutau adeseori despre faptul că jurnalistica este o profesie sau o vocație; Iorga nu accepta să judece evenimentele "fără teamă sau părtinire". Niciodată indiferent față de subiectele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
jurnalistica politică. Considera că opera istorică și critica literară constituie aspectul strategic al luptei sale. Aspectul tactic era constituit de jurnalistica sa politică de zi cu zi. În purtătorul său de cuvînt, "Neamul românesc", colaboratorii discutau adeseori despre faptul că jurnalistica este o profesie sau o vocație; Iorga nu accepta să judece evenimentele "fără teamă sau părtinire". Niciodată indiferent față de subiectele de care se ocupa, rolul său de jurnalist le-a pus adesea în umbră pe cele de istoric și de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
este stranie pentru un istoric. Își scria articolele cu o emoție atît de spontană, încît și astăzi sînt citite ca niște strigăte de durere. Indiferent dacă avea sau nu dreptate. Sinceritatea și lipsa totală de artificialitate a lui Iorga conferă jurnalisticii sale un ton uman. Sute din articolele sale par încă de o actualitate frapantă. Tudor Vianu își amintea că opera lui Iorga "este o operă literară individuală; este imposibil să o confunzi cu opera oricărei alte pene"63. În 1899
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dar editarea propriului său ziar nu era suficient pentru Iorga. În 1908 (vrînd să evite dificultățile de publicare anterioare), a achiziționat o tipografie. Și-a numit editura Datina română și multe din cărțile lui vor purta pe frontispiciu acest nume. Jurnalistica sa politică era o legătură între istoric și politician. Ziarele și jurnalistica din Europa răsăriteană și de sud-est se aflau prin tradiție sub standardele occidentale. Avînd în vedere faptul că trecerea a aproape un secol face ca începuturile jurnalisticii să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vrînd să evite dificultățile de publicare anterioare), a achiziționat o tipografie. Și-a numit editura Datina română și multe din cărțile lui vor purta pe frontispiciu acest nume. Jurnalistica sa politică era o legătură între istoric și politician. Ziarele și jurnalistica din Europa răsăriteană și de sud-est se aflau prin tradiție sub standardele occidentale. Avînd în vedere faptul că trecerea a aproape un secol face ca începuturile jurnalisticii să pară nesofisticate, ne putem totuși întreba dacă ziarele est-europene (sau balcanice) de la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nume. Jurnalistica sa politică era o legătură între istoric și politician. Ziarele și jurnalistica din Europa răsăriteană și de sud-est se aflau prin tradiție sub standardele occidentale. Avînd în vedere faptul că trecerea a aproape un secol face ca începuturile jurnalisticii să pară nesofisticate, ne putem totuși întreba dacă ziarele est-europene (sau balcanice) de la răscrucea veacului difereau chiar atît de mult de cele din Occident. Luptele dintre Hearst și Pulitzer din Statele Unite ("Tu îmi aduci știri, iar eu finanțez războiul!") erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
deveni și mai pronunțate; ziarele Occidentului vor face un salt calitativ după 1910, cu excepția practicilor jurnalistice dezgustătoare ale naziștilor și fasciștilor. Ziarele de scandal nu respectă standardele presei legale, dar nu există nimic în zilele noastre care să semene cu jurnalistica europeană de la sfîrșitul veacului. "Neamul românesc" nu a fost însă menit să fie un ziar de scandal! El era purtătorul de cuvînt al lui Nicolae Iorga, intelectualul român par excellence, slujindu-i drept linie întîi în lupta sa pentru naționalismul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga îi era greu să opteze între etica jurnalistică și justiție, îndemnul lui fiind mai curînd: "Noi sau ei!" A menționat odată că "poți cădea la pace cu moartea o singură dată: cînd îți dai duhul!" Voia să continue tradiția jurnalisticii politice a lui Mihai Eminescu, dar fără a avea temperamentul mai moderat al acestuia. "Neamul românesc" al lui Iorga se adresa unui cerc select de inelectuali; Iorga nu a avut niciodată intenția să facă din el un ziar popular, dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga nu a avut niciodată intenția să facă din el un ziar popular, dar spera să dirijeze elita intelectuală a României în (ceea ce considera el) direcția justă "pe baza unui sistem zi-de-zi", prin care Iorga înțelegea nevoile zilnice ale României. Jurnalistica sa nu consideră deci că adevărul sau faptele constituie ceva absolut și se dezice adesea de pozițiile pe care se situase anterior. Opiniile lui Iorga erau exprimate într-o manieră violentă și emoțională, fără să reflecteze prea mult înainte de a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cotidiene. Strada Sărindarilor se folosea însă de libertatea ei limitată în cea mai respingătoare manieră: nu puteai avea încredere în acești ziariști iresponsabili; șantajul și împroșcarea cu noroi a personalităților publice era ceva obișnuit; era vorba de punctul culminant al jurnalisticii de bulevard. Caragiale a descris adesea în satirele sale jurnalistica bucureșteană 68. Ziarul lui Iorga nu se preta la un jurnalism de speța aceasta. El scria aproape toate editorialele și uneori verifica și corecta ziarul zilnic. În perioadele critice, Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în cea mai respingătoare manieră: nu puteai avea încredere în acești ziariști iresponsabili; șantajul și împroșcarea cu noroi a personalităților publice era ceva obișnuit; era vorba de punctul culminant al jurnalisticii de bulevard. Caragiale a descris adesea în satirele sale jurnalistica bucureșteană 68. Ziarul lui Iorga nu se preta la un jurnalism de speța aceasta. El scria aproape toate editorialele și uneori verifica și corecta ziarul zilnic. În perioadele critice, Iorga scria două sau mai multe editoriale în fiecare zi; presiunile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]