1,012 matches
-
În plus, ca orice persoană publică de la noi, se con sidera obligată să dea glas unei nemulțumiri, iar eu trebuia să-mi manifest disperarea pentru dispariția elitelor române. „Elită” era doar un stimul pavlovian pentru ca eu să salivez o furie justițiară. Tema ar fi meritat însă ceva mai multă îngrijire. A vorbi despre elite (și/sau intelectuali) nu este o simplă pedanterie „elitistă”, ci ține de o viziune despre societate care influențează întreaga societate și ne privește pe fiecare dintre noi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Maeștrii produc, de regulă, discipoli, nu personalități. Se pare că nici proiectul lumii nu poate fi ameliorat din mers. De foarte aproape vezi ridurile, nu chipul. În clipele lui răvășite, orice om se simte filozof. Suntem intoleranți și vindicativi, nu justițiari. Parvenitul scapă de sărăcie, dar rămâne cu mentalitatea de slugă. Cu lira lor dezacordată, poeții minori nu reușesc să cânte. Dar fac un zgomot infernal. Paradisuri cu adevărat fascinante sunt cele pe care le-am pierdut. Dorința noastră e să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dacă mai trăiau câțiva ani, dărâmau munți. Nu există cărți de memorii în care autorul să-și facă harakirii. Dacă nu mi-ar fi un foarte bun prieten, i-aș spune că este un mare scriitor. Și călăii se cred justițiari. Aparent, drumurile spre Dumnezeu par foarte aglomerate. Dragostea rămâne cel mai mare producător de deziluzii. Libertatea este o Golgotă autentică, nu turistică. În orice orășel tronează câte un poetozaur. Ne fascinează scaunele înalte. Fiindcă nu intuim genunea de sub ele. Omul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
intuim genunea de sub ele. Omul nu putea bănui că avatarurile lui pot fi și descendente. Criticul literar propune piste de lectură, nu topuri și coronițe. Toți grafomanii cred că au sub tălpi vârfurile alpine ale artei. Toți vindicativii se cred justițiari. Încearcă să iubești măcar un om, nu omenirea. Suntem egali numai la începutul cursei. Averile dobândite prin furt nu ajung niciodată acte de mecenat. Tiranii și utopicii au crezut că pot da păcii dimensiuni milenare. Numai cel care nu are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
urît-o pe maică-sa. E o lucrare uriașă, În sute de volume, dar mai toate au apărut și În ediții ieftine, cu titluri ca: Moarte În Piccadilly; Diamantele ambasadorului; Furt În arhiva amiralității; Diplomația; Șapte zile În permisie; Cei patru justițiari... Rowe Își dirijase pînă acum visul, dar simți că-și pierde controlul asupra lui. Iată, nu se mai afla pe pajiște, ci În spatele casei, pe un cîmp unde păștea iarbă măgarul pe care obișnuiau să-l trimită, În fiecare luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aflat că Într-adevăr Pârvu se afla la originea investigațiilor, că un polițist de la Evidența Populației o pățise rău de tot fiindcă ne ajutase să facem din Spătarul Milea o persoană oficială. Și asta tot la inițiativa lui Pârvu senatorul justițiar. Însă pe prietenii noștri nu-i prea interesa ancheta pe care voiam s-o facem, cu atât mai puțin o eventuală răzbunare. Lăsați-o baltă, spuneau ei, o să te scoată avocatul basma curată, ce-ți mai trebuie? Dar nu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
va nimici sau îndeplini?) Mâna creștea. Manuela credea că o vede, că-i privește de aproape falangele noduroase, vinele dure”. Scopul actului criminal nu este căutat de eroina. Că este vorba de crimă, suicid amoros, nu se știe, nu actul justițiar sau al folosirii revolverului o atrage, ci descrierea macabră, viziunea urâtului analizat în toată manifestarea lui, a plămânului perforat, a inimii ce încă pulsează spasmodic, a coastelor neatinse. Acest tablou naturalist va face imaginea vizuală, lait motiv al romanelor Hortensiei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în care un țicnit - se dovedește a fi judecător - invită o mulțime de oameni într-o casă izolată și acolo îi lichidează: problema fiind că toți au de ascuns secrete vinovate și se consideră executorul lor - un fel de înger justițiar? — Intriga este din romanul Agathei Christie, Zece negri mititei. Sunt mai multe versiuni cinematografice. La care te-ai gândit? — Cea care se petrecea în Alpii elvețieni. Jucau Wilfrid Hyde-White și Dennis Price. — Exact. Și parcă Shirley Eaton. Michael se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
abstract, mucilaginos, poate fi zdrobit Într-un pumn. N-a fost numai o senzație, ieri, În metrou, ne-am mutat Într-adevăr În America de Sud. A secolului trecut. Așadar, chiar lîngă celebrul Ceas din Piața Universității din Bogotá, să zicem, patru justițiari mirosind a fitil, gaz, picioare nespălate și excremente cinstite, obținute prin muncă, au Înconjurat două femei, mamă și fiică, călduros denunțate de-un om onest, că ar deține valută. Alți cetățeni onești, isterici, iubitori de adevăr, se Înghesuie și zbiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
drumul spre nu știu ce oraș și el, polițistul, Îi răspunsese frumos nedîndu-i prin minte că viața Îi va fi curmată atît de rapid după un singur cuvînt, și astfel Îi prinde poliția În fața magazinului nefiind iertată nici ea, poliția, de ochiul justițiar, necruțător al regizorului, parc-ar fi Jonnathan Swift filmîndu-i pe polițiști lovindu-l cu bestialitate pe Mickey căzut pe prispa supermarketului, pentru că și ei sînt oameni În adîncul sufletului, adică bestiali, scena pare extrasă din celebrul filmuleț de amator ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mod de viață am privit vreo treizeci de ani cu cea mai stăruitoare admirație tembelă, vor ajunge să mă calce pe nervul optic, purtînd acum În capul meu și sub casca lor un atît de mediatizat nimb de zona zoster justițiară. Nu Întîmplător, presupun, pe la Începutul războiului din Iugoslavia au rulat la un post românesc de televiziune Rambo unu, doi și trei, apoi metalurgicul Robocop. Despre Rambo ar fi puține de spus, este doar un film pentru copii violenți cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scriitorii se iau la Întrecere cu Biblia - cea mai impulsivă carte din lume. Enumăr la Întîmplare: Iliada, Shakespeare, Războiul sfîrșitului lumii, Faulkner, Carpentier, CÎntecul lui Roland, Kafka, Fight Club - cartea și filmul, Rubliov, Kubrick, Kurosawa, Brazil, Scorsese. Ultimul animă dementul justițiar și, mai spectaculos, pe cel simpatic. Mania asta a lui de a prezenta tot felul de monștri drept ființe umane i-a inspirat pe Guy Ritchie și documentariști: În Mob Stories, niște „former gangsters” - pînă acum știam doar de former
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînd cineva i-a tras un pumn În gură pistolarului. Altcineva i-a ridicat de jos pistolul cu apă și l-a aruncat după el prin ușă. Cei trei bărbați se-ntoarseră Înăuntru cu niște fețe foarte serioase, duri și justițiari. Apoi se-nvîrti ușa și pistolarul Își făcu apariția. PĂrul Îi căzuse peste ochi, fața Îi era plină de sînge și avea cravata trasă Într-o parte și cămașa sfîșiată. Își luase pistolul cu apă și după ce intră Înapoi, palid la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fost să îngenuncheze, cu mâinile strânse peste pântece. „Drogata aia în blugi !“, strigase careva, dar ea nu grăbise pasul, putea fi vorba despre altcineva, oricum, s-o iei la fugă însemna condamnare sigură, numai ei aveau dreptul să alerge, erau justițiarii, toți ceilalți care fugeau erau vinovați, fuga lor era oprită, de parcă, fugind, s-ar fi lovit de o ușă de sticlă. Oricât de repede ai fi fugit, se găsea în calea ta o bâtă să-ți zdrobească genunchii sau să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
occidentale era speranța că recunoașterea și satisfacerea nemulțumirilor lor legitime vor îmblînzi puterile Axei și vor duce în final la instaurarea păcii și a stabilității pe continent. Neville Chamberlain, primul-ministru britanic, care susținea acest program, a recunoscut de bunăvoie caracterul justițiar al unora dintre aceste pretenții. El credea că tratamentul aplicat anterior Germaniei nu fusese "nici generos, nici înțelept" și că "dacă acest popor puternic și viril nu va putea fi convins să colaboreze cu celelalte în vederea îmbunătățirii sorții tuturor, nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lumii (Schiller), o „învestitură” - spune Al. Zub - ce obligă istoriografia la maximă exigență sub unghi totodată epistemic și moral. Acest deziderat sentențios este însă atenuat de propria constatare realistă și de propriile scrieri: istoria nu justifică, ci explică. Ea este justițiară doar „în sensul că pune în lumină egală valorile istorice de pretutindeni și de oricând”. Substanța intimă a istoriei rezidă în idei, dar istoricul este captivul triunghiului Ethos-Logos-Pathos, încât „biruința gândului în istoriografie trebuie să însemne o extindere continuă a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aminteau de împrejurările păcii separate, de trădarea rusă din 1878, de toate vicisitudinile trecutului, pînă la părăsirea Daciei de către Aurelian: o întreagă istorie de abandonuri și frustrații, care a făcut ca însuși discursul său istoric să aibă adesea un ton justițiar și lamentativ. Din acuzați, românii deveneau acuzatorii unui Occident care îi abandonase la nevoie, cum a recunoscut de altfel, cu ocazia unei alte crize, istoricul Victor Duruy 4. Un nou pas în această analiză etnopsihologică făcea Catherine Durandin, examinînd piesele
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în Rusia, unde, autorul primei povestiri, scrisă în 1486, ar fi Fedor Kuricyn, ambasadorul țarului Ivan II la Buda între 1482 și 1483, consilierul său în politică externă. Imaginea care se desprinde din acest text este aceea a unui prinț justițiar, apărător al egalității tuturor prinților, autoritar și crud în fața celor mari și a privilegiaților, preocupat să-și asigure un statut de monarh absolut, care se poate lipsi de ajutorul Bisericii. Autoritatea este impusă chiar cu prețul unor mijloace sîngeroase. Acest
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fi garantarea libertății de cult a ortodocșilor prin articolul 60 din 1791. Anul 1792 marchează o întrerupere în lupta pentru iluminism și un timp de restaurație crispată împotriva influențelor revoluției. Românii se angajaseră în războiul social și căutaseră o figură justițiară a împăratului, un loc luminat al Imperiului. În Moldova, visul unui imperiu se deschide spre Rusia, iar în Țara Românească ca și în Moldova, orientarea este spre nostalgiile Bizanțului, în vederea desprinderii de greutățile suzeranității otomane. La acest sfîrșit de secol
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
luptei dusă pentru dreptate socială, adică pentru apariția drepturilor de care sînt privați șerbii. Țăranii așteaptă această eliberare de la împărat, de la bunul împărat. Ei merg în întîmpinarea lui Avram lancu, care reprezintă, în același timp, figura prințului luminat și a justițiarului înconjurat de partizanii săi. Lupta lui lancu din Munții Apuseni, care se înscrie în tradiția deschisă de răscoala lui Horea, este aureolată de prestigiul pe care îl conferă în ochii țăranilor revolta împotriva privilegiilor nobiliare. El se bate pentru o
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
problemele lor personale. Desfigurat în urma unei răni la față, Comșa înțelege violența afirmațiilor revoluționare a camarazilor săi, vechi combatanți care se cred înșelați de ordinea burgheză restaurată în 1919, însă nu poate să fie de acord cu hotărîrea lor de justițiari învinși. Luciditatea îl conduce pe erou la sinucidere. Din romanele lui Rebreanu și Petrescu se desprinde imaginea, care se va impune, a unui contrast dezarticulat între front și momentele de lux și de plăcere petrecute la București, la cafeneaua Capșa
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de tip sovietic, mai ortodoxă și mai autoreprimantă decît ortodoxia stalinistă, extrem de destabilizată încă din 1953 în Uniunea Sovietică. Elitele conducătoare românești își păstrau credința față de angajamentele lor din timpul războiului, dublată de mentalitatea de parveniți privilegiați care se autoproclamă justițiari. Aceste elite se instalează în mentalitatea confortabilă de foști combatanți. La începuturile sale, războiul rece îi consacră pentru continuarea luptei. Sovietizarea instalează un decor rusificat: difuzare de carte rusească, institut de studii româno-sovietic fondat în 1947, muzeu româno-sovietic creat în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
nu este deloc rezultatul unei liberalizări: ea este condusă de oameni de nădejde care găsesc în contactele internaționale ocazia de a se măsura. Domină conștiința nivelului și autosatisfacția cînd acest nivel este predominant. Cum să existe îndoială cînd există amintirea justițiarilor onești, un prezent al organizatorilor puternici și bogați, siguranța unui viitor prin stăpînirea sensului istoriei? Cum să existe îndoială din moment ce critica este interzisă și, dacă critica sau respingerea încearcă să se manifeste, nu vine decît de la dușmanii care trebuie eliminați
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a putut permite să amnistieze în 1963 și 1964. Pe de altă parte, Ceaușescu are inteligența, girînd continuitatea esențială a programului revoluționar, de a prezenta o ruptură cu era Gheorghiu-Dej: cu prilejul Plenarei Partidului din 1968, el trece drept un justițiar, reabilitîndu-1 pe Pătrășcanu, pe care Dej l-a condamnat și asasinat. Gestul este abil: nu este reabilitat un opozant, ci un adevărat comunist de început. Pe de o parte, se vede cruzimea lui Dej, pe de alta, capacitatea lui Ceaușescu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
zi, a fost amplificată de un întreg șir de elemente benigne ale haosului, toate derivate din rădăcina iraționalului ce guvernează, în fapt, lumea. După cinci ani, când o reîntâlnește, Merry a devenit jainistă și pare absorbită de extrema opusă furiei justițiare a atentatoarei de altădată: a renunțat la posesii materiale, și la igiena corporală, respiră printr-un văl tras pe față și se îngrijește ca viața microscopică din jur să nu fie strivită nici prin hrănire, nici prin mers și, în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]