1,484 matches
-
matematică și realitatea înconjurătoare (spațiul fizic) nu este nouă, iar discuția despre caracterul aprioric al adevărului matematic apare atât la filosofii din Antichitate, cât și, ulterior, în Critica rațiunii pure a lui Immanuel Kant. Apariția geometriilor neeuclidiene a contrazis teoriile kantiene asupra imuabilității adevărurilor matematice ca entități care există independent de realitatea senzorială. Matematica, și în particular geometria ca știință a spațiului, nu mai e una singură, ci doar un model matematizat al spațiului fizic, cu alte cuvinte, o construcție logică
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
odată cu Kant, adică idealismul, și își propune să ilustreze după cum sună titlul misivei autorului către Kant, publicată în apendicele scrierii "efectele favorabile și defavorabile ale filozofiei critice avute până acum". Adept al unui "realism relativ" (Verhältnis- Realismus), Jenisch intepretează idealismul kantian nu în sens absolut, ci în sens critic, așadar ca idealism transcendental: întrucât intelectul nostru nu este "arhetipic", ci "ectipic", cu alte cuvinte nici originar, nici capabil să producă el însuși ideile și conceptele pe care le cunoaște, ci limitat
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a fost însă omul, nu noi am fost făptașii, după cum va afirma Nietzsche, ci Dumnezeu însuși este cel care și-a dat moartea, urmând impulsul care îi este cosubstanțial, cel al trecerii de la ființă la nimic. De fapt, acceptând interdicția kantiană conform căreia cunoașterea noastră nu poate trece dincolo de limitele experienței, Mainländer își propune să rămână fidel imanenței și neagă așadar faptul că putem cunoaște natura principiului divin și transcendent. Mai mult, profesează un "ateism științific" potrivit căruia esența principiului divin
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
îndatorire ne-ar putea supune ceva necunoscut?...99. Cu al patrulea capitol al istoriei platonism-nihilismului Nietzsche consfințește etapa de scepticism și incredulitate metafizică ce urmează kantianismului și idealismului, și care poate fi identificată cu pozitivismul incipient. Ca urmare a destrucției kantiene a certitudinilor metafizice, credința în lumea ideală și în caracterul său cognoscibil devine insuficientă. Acest lucru nu înseamnă însă că însuși platonism-nihilismul este depășit. Odată ce lumea suprasensibilă este declarată absout necognoscibilă, de aici urmează că nu putem ști nimic despre
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acțiunile sale“ (DEX, 1975,p. 120). Din perspectiva lui P.P. Neveanu autonomia este „modalitate de a fi a unui organism, persoană (sisteme în general) care funcționează independent, se determină pe baza propriei sale structuri, a legilor sale interne“. În viziunea Kantiană, conform aceluiași autor, autonomia reprezintă „libertatea omului care , prin efortul propriilor sale reflexii, își dă sieși principii de acțiune. În psihologia contemporană autonomia are sens apropiat de cel de autodeterminare, mijlocită prin reglaj conștient“. (P.P. Neveanu, 1978, p. 96). Definiția
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
lei • Pedagogie postmodernă, Emil Stan, 162 pag., 136.000 lei • Pedagogie constructivistă, Horst Siebert, 228 pag., 109.000 lei • Pedagogia comunicării, Laurențiu Șoitu, 280 pag., 142.000 lei • Politica și presa, Gheorghe Schwartz, 304 pag., 120.000 lei • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica, 186 pag., 162.000 lei • Relații publice și publicitate, Flaviu Călin Rus, 236 pag., 163.500 lei • Romantismul german și englez, Mihai Stroe, 640 pag., 450.000 lei • Româna de bazăvol. 1(manual de învățarea a limbii române
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
vizuale sau a celei specifice publicității. Capitolul I O teorie despre imagine, o teorie despre om I. 1. Imagine și natură umană Filosofia, psihologia, sociologia, biologia, genetica, economia, religia și multiplele discipline de graniță încearcă să găsească răspuns la întrebarea kantiană ce este omul, delimitând conceptul de om în funcție de atributele pe care le investighează fiecare în parte și la care poate oferi răspuns. În fața unei imensități de abordări a ideii de om probabil că mai importantă decât conturarea unei definiții ar
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
pământ; că lumea care îl înconjoară există numai ca reprezentare, adică pe de-a-ntregul numai prin raport la un altul care și-o reprezintă și care este omul însuși"487. Prin lumea este reprezentarea mea, Schopenhauer se detașează de filosofia kantiană a lucrului în sine488, susținând că aceasta ignoră un principiu fundamental, și anume faptul că "tot ce aparține sau poate să aparțină lumii este inevitabil constrâns a se lăsa condiționat de subiect"489. Perspectiva nu este nouă, după cum subliniează însuși
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Colecția UNIVERSITARIA • Asistența socială în tranziție, Alain Villbrod, Ion Ionescu (coord.), 380 pag. • Cercetarea calitativă a socialului, Mircea Agabrian, 232 pag. • Comunicarea, Denis McQuail, 272 pag. • Pedagogie constructivistă, Horst Siebert, 228 pag. • Pedagogia comunicării, Laurențiu Șoitu, 280 pag. • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica, 186 pag. • Relații publice și publicitate, Flaviu Călin Rus, 236 pag. • Romantismul german și englez, Mihai Stroe, 640 pag. • Să înțelegem jurnalismul, John Wilson, 330 pag. • Sociologia dezvoltării comunitare, Ion I. Ionescu, 320 pag. • Sociologie generală, Mircea Agabrian
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
difuze, mai potrivit mi se pare să se utilizeze termenul de poemă decît cel de baladă. Structura complexă și „îmbinarea imposibilă” de genuri asigură unicitate textului și îl ridică la înălțimea capodoperei. Îmbinarea presupune un efort creator „exemplar”, în accepțiunea kantiană a termenului, realizabil de către o personalitate genială. Nicăieri în folclorul românesc (dacă nu și în cel universal), nu mai întîlnim o situație asemănătoare. Și nu este singura surpriză destinată să contureze liniile capodoperei. „Îmbinarea imposibilă” se prezintă asemenea unui soclu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
demnității umane”. Teoria etică a lui Kant este forma absolutismului datoriilor morale, opus așa numitului relativism etic (omorul e omor și e rău, nu se poate că el să fie rău la noi și bun la alte popoare). Totodată, etică kantiană nu se fondează pe consecințele bune sau rele ale acțiunii, așa cum era etică utilitariștilor, căci pentru doctrina iluminismului, elaborate de Kant, în evaluarea morală contează doar faptul dacă persoana care acționează respecta sau nu o datorie dictate de rațiune și
Imperativul kantian al Demnităţii Umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
de sub imperiul instinctelor, inclinațiilor, pasiunilor prin autonomia voinței și să-și creeze propria sferă de legi morale prin autonomia voinței, căci omul ca scop suprem, ca valoare de sine, rămăne principală preocupare pentru Kant. Imperativul categoric se manifestă, în viziunea kantiană, în Legea Universală (acționează în așa fel încăt maxima voinței tale să fie în acord cu legea universală) și Scopul în sine (acționează în așa fel încăt să tratezi întotdeauna umanitatea, atăt în persoana ta, căt și a celorlalți, ca
Imperativul kantian al Demnităţii Umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
lucruri. Numai omul poseda demnitate, fiindcă moralitatea și umanitatea îi conferă o valoare inestimabilă, făcănd din el un scop în sine. Prin urmare, Imperativul categoric e “modelul general” al oricărei maxime morale care vizează respectul demnității umane. În conformitate cu perspectiva iluminismului kantian, orice lucru are un “preț” (doi cai sunt mai valoroși, mai scumpi decăt unul), dar persoanele nu au un preț, ci “demnitate”, care e o valoare supremă (două persoane nu sunt mai valoroase moral decăt una, un om bogat nu
Imperativul kantian al Demnităţii Umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
fenomene fizice și sociale. Primul curent, intrînd în relativă concurență cu teoria reprezentărilor sociale, este acela al cercetărilor asupra imaginarului. El se împarte în două ramuri, una de inspirație antropologică, esoterică 2 și jungiană, iar cealaltă freudo-lacaniană, fondată pe principii kantiene, critice și raționaliste. În Franța, în ultimii 40 de ani, două nume ies în evidență, reprezentînd maniera de gîndire antropo-istorică: Gilbert Durand și Michel Maffesoli. Acești doi sociologi au alcătuit echipe de cercetare și au publicat sau inspirat texte eludînd
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
filosofia lui Kant; această filosofie este «periculoasă și înșelătoare». Și cu toate acestea, așa cum a scris Albert Leclère într-un articol din 1902 intitulat Le mouvement catholique kantien in France à l'heure présente, ceea ce îi inspira pe catolicii francezi «kantieni» era «o intenție apologetică». Spiritul acestei mișcări era acela de a «crea o filosofie acceptabilă pentru orice gânditor cu adevărat modern». Și, pentru a crea o astfel de filosofie, noii apologeți au încercat să «elibereze credința de anumite alianțe persistente
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
o filosofie acceptabilă pentru orice gânditor cu adevărat modern». Și, pentru a crea o astfel de filosofie, noii apologeți au încercat să «elibereze credința de anumite alianțe persistente dintr-un trecut oarecum mort». Reacția susținătorilor tradiției scolastice împotriva mișcării catolice kantiene din Franța s-a transformat într-o luptă deschisă, dură și, uneori, tristă din punct de vedere uman. A culminat cu Pascendi, enciclica ce a lovit modernismul și a condamnat orice încercare de conciliere între kantianism și creștinism. Cu Pascendi
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
se discuta corespondența poetului cu Veronica Micle (dinainte de publicarea ultimelor scrisori descoperite). Analizând cele mai neînsemnate, mai umane, mai ridicole câteodată fraze (dar cine nu e ridicol în corespondența intimă?), autorul punea la bătaie nu numai artileria grea a interpretărilor kantiene sau schopenhauriene, la care ne-am fi așteptat poate, ci și armele moderne ale structuralismului, deconstrucției, postmodernismului, pe Lacan și Derrida, pe Paul de Man și Jauss, așa încît o expresie ca 96 "pisicuța mea" prilejuia un eroic excurs în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
diferite culturi și filosofii de guvernare. O sarcină centrală a diplomației, în viziunea lor, este să găsească un teren comun între state care sunt radical diferite și au adesea suspiciuni reciproce. După cum susținea Wight (1991: 41-2) împotriva liberalilor de inspirație kantiană, ei nu se lasă convinși de aceia care cred că membrii societății de state trebuie să aibă ideologii politice identice. Totuși, autori precum Wight au argumentat și că societățile cu un atașament puternic față de constituționalism și cu o istorie a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
orizontal între ideologii, ce taie de-a curmezișul granițele statelor și divizează societatea umană în două tabere cei care cred în comunitatea imanentă a omenirii și aceia care îi stau în cale; dreptcredincioșii și ereticii, eliberatorii și oprimații". Conform interpretării kantiene a societății internaționale, convențiile diplomatice trebuie să fie lăsate deoparte, de dragul unificării umanității. "Buna credință cu ereticii" nu avea valoare intrinsecă, nu avea nimic mai mult decât "utilitate tactică" pentru că "între aleși și damnați, între eliberatori și oprimați, nu se
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
preocupat de înfăptuirea unei vieți drepte. Există totuși o diferență importantă între teoria critică și gândirea greacă, legată de condițiile în care este posibilă cunoașterea vieții politice și sociale. Două aspecte merită amintite în această privință: în primul rând, ideea kantiană că reflecția asupra limitelor a ceea ce putem cunoaște este o parte fundamentală a teoretizării și, în al doilea rând, o idee hegeliană și marxistă conform căreia cunoașterea este întotdeauna și în mod ireductibil condiționată de contextul material și istoric; în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fost elaborată de Habermas (1984: 99), etica discursivă pleacă de la nevoia subiecților comunicanți de a-și exprima credințele și acțiunile în termeni ce sunt inteligibili pentru ceilalți și pe care aceștia îi pot accepta sau contesta. Ea este fidelă principiului kantian că deciziile sau normele politice trebuie să fie generalizabile și consistente cu cerințele normative ale supravegherii de către public, dacă doresc să obțină legitimitate. În momentul în care un principiu internațional, o normă socială sau o instituție își pierde legitimitatea sau
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
politicii. El vrea să știe când a început gândirea politică să imagineze, poate de manieră contraintuitivă, că războiul servește ca principiu pentru analiza relațiilor de putere în cadrul ordinii politice. Această înțelegere conflictuală a societății este în opoziție atât cu liberalismul kantian, cât și cu realismul hobbesian. Ea pare să anticipeze accentul pe luptă pus de Nietzsche. Puterea politică, instituită și legitimată în statul suveran, nu pune capăt războiului; mai degrabă, "în cea mai mică din cochiliile sale, pacea duce un război
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
noțiunile de subiectivitate și responsabilitate în lumina unei etici a celuilalt, sau a alterității. "Etica redefinește subiectivitatea ca ... responsabilitate heteronomă" (Levinas, citat în Campbell 1994: 463, 1998a: 176). Astfel ia naștere o noțiune a eticii ce se abate de la principiul kantian al generalizării și simetriei ce poate fi găsit în teoria critică. În loc să înceapă de la Sine pentru ca apoi să generalizeze imperativul universal la o comunitate de egali, Levinas începe cu Celălalt. Celălalt are anumite cerințe pentru Sine, astfel existând o relație
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
alterității, și nu lupta pentru a pune în umbră, a șterge sau a eradica alteritatea" (Campbell 1994; 477, 1998a: 191). Însă, așa cum a arătat Michael Shapiro (1998b: 698-9), acest etos ar putea să nu fie atât de diferit de etica kantiană a ospitalității ce încurajează toleranța universală a diferenței ca mijloc de reducere a violenței globale. Consecința luării în serios a criticii pe care postmodernismul o aduce totalității și suveranității este că noțiuni politice centrale precum cele de comunitate, identitate, etică
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
după 1917 (comunismul înseamnă cuvintele lui Marx plus electricitatea imaginilor); la Paris, în 1968, pe ziduri și la Atelier des Beaux-Arts (afișele acelea sunt acum colecționate). Liturghie, agitprop sau marketing regăsim imaginea în fiecare epocă a propagandei sociale, în rolul kantian al schematismului transcendental. Traducând ideea abstractă în dat sensibil, ea face conceptul motor, principiul dinamic. Imageria este instrumentul preferat al mitului mobilizator. Chiar și o hotărâre atât de simbolizantă, elitistă și "iudaizantă" precum cultul Rațiunii sau al Ființei Supreme, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]