956 matches
-
sosirea chelarului, hai să ne așezăm care și cum Îi place. Hanul nostru Îi Încăpător. În capul mesei, se cade să stea domnul profesor, fiindcă o dată Îi este musafir unei foste subalterne - a intervenit soția lui Petrică. ― Uite cum se lățește bucuria, fraților. Parcă o văd pe Elena. Se Învârtea ca un prâsnel. Abia apucai să-i spui ce are de făcut, că ea o lua din loc, cât ai clipi - a vorbit profesorul cu aducere aminte. ― Eu vreau să stau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și pe el, dar și epoca și oamenii acelei epoci. Se simte un neînțeles și mai ales un nedreptățit și un neluat în seamă de contemporani, având la activ opt ani de închisoare și șase ani de Domiciliu Obligatoriu la Lățești, în Bărăgan. Cu foarte multe păreri și judecăți de valoare privind epoca comunistă în discuție sunt de acord, acestea coincizând cu propriile mele vederi, doar că, unele aprecieri par pătimașe. E un fel de război de unul singur, împotriva unei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
văzut chipul Înspăimântat și a Închis brusc telefonul ei, fără să se obosească să spună „Te sun eu mai târziu“ sau măcar „La revedere“. A apăsat pe buton și a transferat apelul Mirandei pe telefonul ei, după care și-a lățit pe față un nou rânjet de la o ureche la alta. — Miranda? Sunt eu, Emily. Cu ce te pot ajuta? A Înșfăcat un pix și a Început să scrie ceva În mare grabă, timp În care fruntea i se Încruntase toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
some boys hug me, I think they’re okay-ay”, a Început să fredoneze cu voce pițigăiată, de după biroul lui, Eduardo, agentul de pază cel rotofei și veșnic transpirat. La dracu’. Știam deja, fără să mă uit la zâmbetul lui conspirativ lățit de la o ureche la alta, că voia din nou - ca În fiecare zi din ultimele câteva săptămâni - să-i țin isonul. Se pare că dispunea de un stoc nelimitat de melodii enervante pe care Îi plăcea să le cânte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
chiar acolo, ducând delicat furculița la gură, În timp ce două fetițe cu chipuri identice și cu păr negru urlau una la cealaltă la capătul celălalt al mesei, iar un bărbat Înalt, cu figură aspră, păr argintiu și un nas care se lățea pe toată fața citea ziarul. — Mamă, spune-i că nu poate intra pur și simplu În camera mea să-mi ia jeanșii! Nu vrea să mă asculte, se ruga una din fetițe de Miranda, care lăsase furculița și lua o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sinea mea. Un bărbat absolut superb te abordează din senin la o petrecere plină de celebrități și tu Îi faci vânt, așa, scurt pe doi? Dar el nu a părut jignit și, deși nu părea posibil, zâmbetul i s-a lățit Încă mai mult, până a devenit un rânjet de la o ureche la alta. — Iartă-mă, am murmurat, cu ochii la paharul meu aproape gol. Numele meu e Andrea. Așa. Cred că este o modalitate mult mai adecvată de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de nemaipomenită, cu pozele acelea superbe, atât de stilată și, evident, cu articole atât de fascinante și de erudite. Noi o adorăm cu toții! — Articole erudite, zici? l-am Întrebat eu și mi-am stăpânit zâmbetul care amenința să mi se lățească pe toată fața. El a Încuviințat cu mândrie din cap și s-a Întors, pentru că una din chelnerițe l-a bătut pe umăr și i-a Înmânat o sacoșă. A strigat - la propriu - de bucurie. — Ah-ha! Iată-l, un prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
visului meu ca Într-o cameră obscură. (marți) Mă văd În oglinda din spălător, azi, după cinci zile de rămas În cameră, Într-o imobilitate aproape totală. Am terminat de citit Shakespeare. Sunt ca și renăscut. Dar cearcăne vinete se lățesc sub ochi, striuri roșii foarte numeroase Îmi străbat corneea Într-un păienjeniș Îngrijorător. Am senzația unui om bolnav, mă simt Îmbătrânit, obosit. O transpirație extrem de iute exală de sub subțiorile mele, de acolo de unde mi-au fost smulse aripile. „Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pusese acolo făcuse asta cu rost, căci acela era drumul spre iarmaroc. Tot acolo se adunau norocoșii și păgubașii, se beau aldămașurile și se înșirau vorbele goale. Între timp, iarmaroacele s-au rărit și s-au depărtat. Pe măsură ce orașul se lățea spre câmpie, străzile vechi erau demolate, clienții de ocazie se împuținau, iar clienții statornici se mutau la bloc. Mai rămăseseră megieșii de pe străzile vechi, cu case strânse unele într-altele, de frica buldozerelor. Vara se scoteau câteva mese și scaune
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în fiecare dimineață... murmură ea. — O să te duc odată la castel, când o să ieși din schimbul de noapte. Urcăm pe creneluri. O să vezi ce n-ai mai văzut... Aurica se opri, încurcată. Ajunsese la cabină, Petrache sui până în dreptul ei, lățind brațele cât s-o încapă, așa lipită de scară, și deschise ușița. Se strecurară înăuntru. Nu încăpem... chicoti ea. — Întoarce-te cu fața la mine... spuse Petrache, făcându-și loc pe scaun. Pune piciorul ăsta aici și celălalt în partea cealaltă, cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
izbucni dintr-odată, la picioarele lui, cu luminile de sărbătoare, care i se păru că se învăl mășesc fără noimă. Tramvaiele se bălăbăneau pe o singură șină, firele de înaltă tensiune se încolăceau ca niște șerpi, rădăcinile copacilor retezați se lățeau sub asfalt, umflându-se, ca o lavă scorțoasă, pe sub buza trotuarelor, manechinele din vitrine își vorbeau, arătând spre trecători și hlizindu-se, iar trecătorii purtau măști. Dar nu pe față, ci atârnate la ceafă, încât, trecând pe lângă el și depărtându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umbră. Era o lume fără umbre, noi înșine eram propriile umbre. Trupurile creșteau și descreșteau în locul umbrelor noastre. Încheieturile ne trosneau, fălcile se căscau, obrajii se scobeau, alungindu-se. Altă dată, creștetele se turteau, oasele apăsau la încheieturi, tălpile se lățeau, ca la melci, scurtându-ne. Imaginează-ți un veșnic pat al lui Procust pentru măsura căruia eram mereu, într-un fel sau altul, nepotriviți. Mi-era dor de umbră mai mult decât de o femeie. Ședeam cu fața la zid și mi-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șervetul de la gât, trase scaunul până la laviță și îl întinse pe pătură. Îl dezbrăcă cu totul și îl frecă, pe îndelete, cu prosoape umede. Apoi își rândui cutiile cu alifie și îi unse, cu băgare de seamă, tălpile care se lățeau direct din coapse. — Ești numai o rană, șopti fata. Nu poți să stai toată ziua pe scândura aia... O să-i spun lui Golea să nu te mai trimită la cerșit. Lasă, nu-i spune... O să mă obișnuiesc, se bătătorește. Îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Rada vedea diform și auzea înfundat, ca și cum ar fi stat cu capul sub apă. Ar fi vrut să strige după ajutor, dar își simțea încă pieptul strivit de lovituri, abdomenul arzându-i de o altfel de moarte care i se lățea acolo. Ajutorul veni, nu însă cum îl așteptase. „Băgați-i în salvări câte doi“, auzi un glas. „Pe asta care a înviat o duceți la secție, s-o trezească de-a binelea. Și ălălalt, nu mai trebuie să vă spun
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
urmele găleților în care se întăriseră, petice și cârpe de-a valma, pete gelatinoase ca niște meduze, pulberi din temeliile caselor, frunze uscate rămase de astă-toamnă și mucezite, cărți cu cotoarele răsucite, cauciucuri cu burțile sparte. Pe măsură ce mormanul uriaș se lățea spre poale, limbile excavatoarelor îl împingeau și muntele se sumețea, vârful fiind de fiecare dată altul, dar mereu mai sus, spărgând altfel lumina, cu aceeași cruzime, de parcă cineva ar fi dănțuit în vârf pe sticlă pisată. Acolo unde măruntaiele se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nestingherite. Era și timpul, șopti Bunelu. Mormanu’ a ajuns până aproape de cer. Mă gândeam io că tre’ să se întâmple ceva... — Nu e foc... observă Chisăliță, mutându-și privirile de colo colo, cu mâna streașină. Când e foc mare, se lățește de la mijloc spre margini. Alea sunt luminițe care merg. Io zic că-s lumânări... — Aoleo ! se plesni Isaia peste frunte. Te pomenești că azi e chiar Vinerea Mare ! Iese lumea cu prohodu’ din bise rică... Am întârziat cu slujba ! — Ce slujbă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de pe o frunză pe alta, nu știm ce se întâmpla atunci când nu mai erau frunze pe care să calce, așa cum nu știm ce se întâmplă cu zeii când mor oamenii care i-au creat. Trupul îi era zvelt, dar se lățea către umeri. Acum vine partea cea mai grea. Căci n-avea cap și totuși avea, pentru că ochii lui te priveau. Zâmbea, deși n- avea gură. Avea câte o trăsătură pentru fiecare dintre cele cinci simțuri și acela era chipul său
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care s-o apuce, dar apoi o zbughi după ceilalți, zorit de voltele Magului frunzelor. În fața lor, ca un râu cenușiu al uitării, cu apele nemișcate, se întindea asfaltul. Iar către Strada Mare, până hăt, departe, se vedeau blocurile. Trunchiurile lățite sub asfalt, sub temelii, țineau pe umeri acest nou oraș, al betoanelor și asfalturilor care nu aveau anotimpuri, căci nu lăstăreau și, de aceea, nici nu se desfrunzeau. De această dată, Magul frunzelor rămase în urmă, târându-se ca un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gândeam la povestea cu trenul. Într-un fel, e și povestea noastră. Din copilărie și până acuma, singurul lucru care nu s-a schimbat e internaționalul de opt. — Ții minte, spuse Jenică zâmbind, cum puneam bănuții pe șine, să se lățească... Erau mai scumpi la rișcă, își aminti Maca. Un leu lățit făcea cât cinci de-ăia normali. Ce dacă nu puteai să cumperi cu el nici măcar o corcodușă. Nu era puțin lucru să așezi banul pe șină și să fugi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înainte ca lupta brațelor și a pleoapelor cu gravitația să fie definitiv pierdută. Maca rândui paharele de o parte și de alta a potcapului care se rostogolise. Capul popii căzuse pe masă, cu nasul și gura lipite de pata rubinie lățită pe mușama. Pe față i se întipărise un zâmbet de o mulțumire nostalgică. — Uite, îi arătă Jenică, în curtea aia stătea gagica. Avea niște gambe așa de lungi și călca de parcă avea trei picioare. Tânji : Te gândești că și pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
decât să se legene pe scaun, gemând. Când se trezi din năuceală, se repezi și trase zăvorul. Se așeză față în față cu floarea, care parcă se și înălțase puțin, tulpina i se îngroșase, sevele zvâcneau pe dinăuntru, frunzele se lățiseră și se ascuțiseră, ca jgheaburi pentru boabele de rouă, cârceii se încolăciseră pe arac, iar floarea se deschisese cu petale suprapuse, asemenea unui ciucure sângeriu. Jenică o privi și se rușină. Viața nouă care țâșnea în fața lui îi dădu un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am ieșit din taxi nu m-a dezamăgit. L-am privit În timp ce ochii săi parcurgeau distanța de la pantofii mei cu toc argintii strălucitori până la cerceii lungi supereleganți pe care mi-i cumpărase Penelope la ultima mea aniversare. Zâmbetul i se lăți, iar când termină În sfârșit de privit spuse doar: „Mamă!“ Urmă ceva care semăna cu un geamăt slab și am crezut că o să mor de fericire. —Îți place? am Întrebat, rezistând nevoii de a face o piruetă. În mod miraculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bizantin, gest nesăbuit care a amplificat nemulțumirea. Întorși acasă, în munții lor, cei doi frați Asănești au declanșat revolta, la care au participat "cele două popoare", români și bulgari. Încă de la începutul revoltei, ei au trecut la sud de Haemus, "lățindu-se spre târgurile și așezările mai îndepărtate " (Choniates). La început, acțiunea lor era privită la Constantinopol ca o simplă tulburare (răzmeriță) și neluată în seamă, fiind considerată unul din acele "tumulturi" obișnuite.24 Petru, conducătorul revoltei, și-a pus coroană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
17 co nt ro l (c on ta bi lă). Mo di fic ar e pr oc ed ur i 6. Fi na nc iar , bu ge ta r, pa tri m on ial . Bi ro ul d e p lăți Pl at a î n te rm en și co re ct ă a fa ct ur ilo r În tâ rz ier e în p lăți și pl ăți er on at e Li ps ă in di ca
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
ta r, pa tri m on ial . Bi ro ul d e p lăți Pl at a î n te rm en și co re ct ă a fa ct ur ilo r În tâ rz ier e în p lăți și pl ăți er on at e Li ps ă in di ca to ri de re zu lta te pe nt ru ob iec tiv e. Si st em in fo rm ațio na l in co m pl
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]