1,287 matches
-
e bine să stabilești clar locul unde trebuie să vină ambulanța. De aceea le-am spus să-l aducă pe Takahashi pe targă în birou și să aștepte salvarea. Apoi m-am spălat pe față. Nasul îmi curgea. Ochii îmi lăcrimau. Trebuia să mă aranjez un pic. Mi-am dat jos uniforma și m-am spălat la chiuvetă. Când mă spăl pe față, am obiceiul să-mi scot uniforma, ca nu cumva să se ude. Pentru că în uniformă era impregnat gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu incidentul Matsumoto.» Mie mi s-a transmis mesajul pe la 9:00. Mă întrebam ce se întâmplase și, când am deschis televizorul, am văzut că toate victimele acuzau simptome de intoxicare acută cu organofosfați. Mai exact, aveau dureri de ochi, lăcrimau, nu vedeau clar, le curgea nasul, aveau stări de vomă... cam acestea erau simptomele. Doar din informațiile astea, nu se putea deduce că era vorba de sarin. Reacții similare apar și din cauza altor gaze toxice. Doar una singură a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o reacție normală. Între timp s-au lămurit că e vorba de intoxicație cu sarin. Mi-au dat medicamente pentru a-mi trata pupilele contractate. De data aceasta îmi scădea tensiunea. Durerea de cap persista. Nasul îmi curgea. Ochii îmi lăcrimau. Vedeam negru în fața ochilor. Am stat trei zile în spital. Noaptea n-am reușit să dorm. Mă uitam împreună cu o altă doamnă la știrile de la televizor. Mă gândeam că s-ar fi putut sfârși și mai rău, aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dorm noaptea. Până atunci am fost sănătos tun. Nu am avut nici o boală. Presiunea sângelui era normală. Din când în când îmi mai amorțește piciorul stâng. Nu știu dacă e din cauza sarinului. Înainte nu mi se întâmpla. Și ochii îmi lăcrimează. Oricum asta poate fi și din cauza vârstei. Nu pot spune cu certitudine care este pricina. Mă întrebați dacă atacul m-a afectat din punct de vedere psihic? Păi, se mai întâmplă să mă enervez la câte o vânzare. Asta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am arătat-o, sărmana! Am dat examene, am făcut excursii, am discutat, a trecut multă vreme în felul acesta; am simțit emoții mari și, mereu cu ea, a trebuit să i le împărtășesc. Căutam deseori consolarea în ființa ei; uneori lăcrimam, alteori mă exaltam în fața vreunui apus de soare. În ce fel aș putea descrie această viață cu mici obiceiuri zilnice și alteori cu surprize vaste! Cum nu mai făceam planuri de elaborare, nu mai aveam remușcări. Din pricina teoriilor pe care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
femeilor! Până unde merge umilința mândriei mele! Sunt totuși lucruri pe care nu le-aș face... Poate... De-aș ști că iubește pe altul sau se amuză cu altul, n-aș chema-o. Totuși... m-aș duce la dânsa, aș lăcrima, aș spune vorbe tainice cu planul vag de a o redeștepta și a o întoarce. Știu eu de tot ce aș fi în stare? În armonia perfectă, o mică surpriză, imperceptibilă, care se întinde încet și fără să bagi de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu i se Întâmple nimic rău. Se atașase de el, iar toate speranțele, iluziile ei de fată erau legate de sănătatea, de bună starea prietenului ei. Admirându-i eleganța sufletului, În deosebi cutezanța a tot ce Întreprinde, ochii ei frumoși lăcrimară cuprinsă fiind de o fermecătoare duioșie, Îi cuprinse mâinile mângăindu-și fața cu ele, sărutându-i-le. Îi șopti. „Te iubesc...!” Mișcat de magicul cuvânt, Tony Pavone o sărută pe vârful nasului, dezmierdându-i părul mătăsos. „Atunci când sufletul meu rătăcea În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
șef, inginerul Tony Pavone ne va părăsi definitiv. Mi-e teamă București-ul, orașul său natal - va avea o influență decisivă de-a rămâne acolo. Dacă are această intenție, s’o spună direct, prietenește...!” Tony Pavone se strădui să nu lăcrimeze, rostind. „Bunul meu prieten, ca de obicei se gândește la toate. Nu pot afirma cu certitudine dacă voi rămâne ori nu. Dar indiferent de hotărârea pe care o voi lua, mulțumesc tuturor pentru concursul dat, de-a munci, de-a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de lucrători, În caz contrar, o să regretați existența voastră pe această planetă...!!” Ce-i doi colaboratori părăsiră punctul de lucru cu capetele plecate, cu o mâhnire În suflet dincolo de orice putere de-a suporta jignirea. Tony Pavone tremura de indignare, lăcrimând. Dragostea lui de muncă, zecile de milioane lei producție În condițiile crizei majore de materiale, jongleriile care era nevoit să le facă În vederea depistării de noi lucrări, riscând libertatea, de nopțile cu coșmaruri și somn chinuit, nu valorau nimic În fața
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ordinele poliției nici un judecător nu va Îndrăzni să anuleze o sentință dinainte stabilită...! Adese ori instanța de recurs, pentru a demonstra supunere față de Stăpânul Suprem, te mai gratifica cu câțiva ani de Închisoare... Atât, nimic În favoarea dreptății...! Se trezi Încă lăcrimând pe acoperișul unei Înalte construcții cu Învelitoarea Încă neterminată. Se opri la marginea jghiabului căutând cu privirea un loc potrivit, dorindu-și o moarte instantanee...! Viscolul sufla din ce În ce mai violent, provocând vârtejuri de zăpadă care-i Înbujoră fața. Închise ochii. Fulgerător
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu privirea un loc potrivit, dorindu-și o moarte instantanee...! Viscolul sufla din ce În ce mai violent, provocând vârtejuri de zăpadă care-i Înbujoră fața. Închise ochii. Fulgerător, Îi parcurse În memorie unele clipe mai importante din viața lui zbuciumată. Revăzu imaginea Atenei lăcrimând, care-l privea dincolo de Înțelegerea lui, dojenindu-l. „Pe mine cu-i mă lași prietene...? Dacă ma-i iubit vreodată, adună-ți forțele și apărăte! Ai Încredere În tine, În mine laolaltă cu prietenii tăi...! Cu toții vom lupta să te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fără grijă, acuzatorii mei de astăzi vor fi acuzatorii dumitale de mâine. În mod sigur. Rușine pentru instanța de fond, rușine pentru lucrătorii procuraturei ce ascultă de ordinile miliției, rușine adusă persoanei mele discreditându-mă În fața celor care mă cunosc...!” Lăcrimând, Întoarse din nou fața către auditoriu dar nu reuși nici de data aceasta să recunoscuă pe nimeni, Își fixă mai bine poziția picioarelor ce erau legate În lanțuri, căutând să-i surprindă privirea judecătoarei, continuând cu o revoltă sfâșietoare, electrizând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zile...!” Tony Pavone Își șterse lacrimele, oftând. „Ce pot spune...? Trebue să mă mulțumesc, deoarece nu am primit În plus. Totuși, zece ani de zile pentru o faptă imaginară...! Desigur,hazardul, sunt la discreția lui...!!” Evident emoționat, Maistrul de șantier lăcrimă, hotărând pe dată su curme suferința sărmanului nevinovat, Îl Îmbrățișă bărbătește, exclamând. „Sunteți liber...! Instanța de recurs v’a radiat toată pedeapsa...! Ați Înțeles? În două zile, ve-ți părăsi penetenciarul...!!” O fracțiune de secundă, Tony Pavone privi la Maistrul de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mine gândul...!” - ripostă Maistrul de șantier hotărât. „Judecătorul de recurs a apreciat nevinovăția dumitale, anulând decizia instanței de fond! Nu mai Încape discuție, În două zile vei părăsi penetenciarul...!” „Incredibil...!” - strigă Tony Pavone aruncându-se În brațele Maistrului de șantier lăcrimând. „O minune a fost Înfăptuită...! O minune nesperată, o minune a tuturor minunilor...!!” Tony Pavone se decise să-și păstreze calmul, să nu divulge nimănui nici măcar celor mai apropiate cunoștințe făcute În penetenciar până În momentul când se auzi numele lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bănuț Înțelegerea făcută, Îi strâse mâna, monologând. „Atena a opținut viza de călătorie turistică În, Germania Federală. Prezintă-te la mine cu restul banilor iar fata se poate duce să-și ridice pașaportul. Ești, mulțumit...?” Emoționat, Tony Pavone Îl Îmbrățișă lăcrimând. „Mărturisesc dragul meu prieten, ești fenomenal...! Nu-ți poți imagina de valoarea serviciului care mă va putea catapulta În lumea liberă, În societatea unde omul aste În realitate, apreciat la adevărata lui valoare...! Mulțumesc...! Îmi dai voie totuși să-ți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
că pe banca lungă din spate Încolțise pe cineva. Înclinat vajnic, spatele lat Îi ascundea victima de ceilalți pasageri. Numai Sammler, din cauza Înălțimii lui, vedea. Nici un motiv să fii recunoscător Înălțimii sau vederii. Omul Încolțit era bătrân, slab; ochi betegi, lăcrimând de teroare; gene albe, pleoape roșii și un albastru de mucus marin, ochii lui, gura deschisă cu dinți falși atârnând de gingiile de sus. Pardesiul și haina erau și ele deschise, cămașa trasă În față ca un tapet verde desprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
candoarea potrivnic mi-era totul agățat de unghia neputinței mele Lucifer mă tragea în Infern fără far pe țărm obosisem să lupt cu umbre în pereții destinului visele prevesteau sorți pe șine fiecare noapte era coșmar ochii încărcați de durere lăcrimau rochia de mireasă și-a scuturat creta a rămas o rochie de doliu. am coborât atunci în adâncul ființei mele unde mai pâlpâia flacăra speranței și a iubirii lumânarea drumului regăsit am aprins la troița inimii am zăbovit cu mir
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Iar pleoapele amorțite Refuză somnul nopților încă nefurate. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Mahler. Îngerii au uitat cu ce se hrănește liniștea Zburând haotic printre grădinile inodore Însângerându-și aripile în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând și se zbat lăcrimând
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând și se zbat lăcrimând Peste noaptea în care rugăciunea e vie. Clopotele își scutură praful și rugina Sub privirile orașului, mistuitoare Smerite, corozive cerșind mântuirea. Arhanghelii cântă din nou, renăscuți de Martorii nașterii coloanei a opta. La porți se roagă neîncetat Negustorii de suflete
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Clopotul bate la ora exactă, în palmă am adunat dimineți ninse în Ajun de Crăciun, două, trei s-au furișat spre apus, dar ninge - taina sfârșitului spre început. S-au despletit stelele de atâta tristețe în fâșii de dor, am lăcrimat pe ziua de mâine, steaua-mi colindă sufletul rezemat de-o creangă de brad împodobită cu beteală argintie. Niciun cuvânt. Dincolo de mine e liniștea zăpezii, pașii se pierd spre toamnă, voi lăsa urme doar pe hârtia vieții, și va ninge
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ne-au mai rămas ca să fim împreună. Atunci polițistul bătu în retragere, salută respectuos înclinându-și capul apoi se retrase pe o bancă alături de Erjika. Cu două bănci mai în colo, Creața plângea în hohote făcându-și și părinții să lăcrimeze, în timp ce Petruș încasa alte perechi de palme fără să se clintească. Ce ai în cap măi băiete? Vrei să ajungi un borfaș? E așa greu pentru tine să trăiești ca un om normal? Cât o s-o mai faci pe mamă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
casa lui Sanis și azi își mai aduc aminte femeile din Broscărie. Mai întăi un zvon lin a pornit dis-de-dimineață, apoi a crescut ca un vânt neliniștit. Era cătră mijlocul lui noiemvrie și femei jalnice călcau prin râurile de noroi, lăcrimând și clătinând din cap, petrecându-și la gară feciorii palizi. Se duceau la oaste feciorii lor; se duceau în alte târguri; se duceau spre întunericul acela, spre ocna aceea, la care se gândeau de multe zile, de multe luni, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu turla Pantocratorului strecurată printre crengi groase, bătrâne și ele. Bisericuță îngropată în lutul ogrăzii, apăsată de povara timpului care până și el o părăsise, după ce stivuise secoli după secoli peste blânda ei zidărie, lăsând-o să privească mută, neputincioasă, lăcrimând doar din șindrila măcinată, la priveliștea zilelor cu casele din preajmă căzând una după alta, din capriciul unor inși fără Dumnezeu, al unor suflete fără cruce și al unor vieți fără supunerea vremelniciei. Se demola din greu pe acele străduțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stângăcie și teamă și curiozitate În speranța plăcerii...! O plăcere atât de neînsemnată! Prin ce meritase tocmai el și de ce profitase, doar o văzuse cât e de dezorientată, nu? Acum fata plângea Încet, cu suspine abia auzite, iar Gelu Își lăcrima ochii privind drept În pata albă și strălucitoare din mijlocul acelui nor uriaș. Partea cenușie a norului se curbă Încet și luă forma a două emisfere cerebrale. Pata albă rămânea În mijloc ca o prăpastie În memorie. Fata șopti: — Pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lor este ca o sfâșiere... E sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici? Ce forță le-a împins pașii până la groapa din curtea Jilavei? Durerea e generală... Pretutindeni, se aude un plâns, din fiecare colț au lăcrimat ochii. Se instalează gărzi de veghe... Ionel Trandafir Iată, la capătul din miază-noapte e recunoscut Ionel Trandafir. Se găsește și un prosop îmbibat în sânge... Au fost ștrangulați sau împușcați... De unde e sângele?... Este adus și el pe lespede. Tatăl
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]