2,387 matches
-
cu toate astea, există un anumit echilibru între naștere și moarte, un fel de pendulare ... și atunci spirala aia atît de savant invocată nici măcar nu există, a fost numai o presupunere, o supoziție, pe care s-a încercat explicarea ... Cîinele lătra din ce în ce mai tare. Mancuse a aprins lumina afară. Vijelia se întețise iar. O fi cineva la poartă, a presupus Estera. O fi Caiafa, a zis, trist, Mancuse ... N-am fost eu prieten cu el, dar îl regret ... Și Ignațio? a zis
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
unei găini. Așa că foarte atent, ușor, se duse în camera, unde nevastă-sa dormea fără nicio grijă. “- Fă, ia scoal! Tu nu auziși nimic?” “- Ce, Doamne, apără-mă să aud? Io dorm, nu stau ca tine să ascult câinii noaptea lătrând.” “- Proastă ești, fă, păi e cineva la coteț. Auzi io, pe mine nu mă înșeală auzul. Auzi o găină cârâind și un zgomot suspect. Tu închiseși găinile aseară? “- Cum, Doamne apără-mă, să nu le închid! Le-nchisăi.” “- Aprinde, fă, lămpușul
CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353883_a_355212]
-
în depărtare, În crâng ies și mișună sute de viețuitoare. Somnu-și pune-ncet pecetea peste trupuri ostenite, În tărâmul viselor, minți-le-s ademenite. Doar un paznic mai veghează, într-al nopții întuneric Contemplând cu detașare, tot acest fundal feeric. Latră-un câine către lună, ceilalți 'l-ntovărășesc, Pentru cine îi aude, poate fi chiar pitoresc! Cu un ”cucurig” marchează, miezul nopții negreșit, Un cocoș ce are-n pază, ouăle pentru clocit. Peste-o stradă un jandarm, patrulând de rond agale
NOAPTE DE APRILIE de NELU PREDA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353913_a_355242]
-
acesta de floare - cuvânt Îl las testament pe foaie arzând Mă scriu bucurie și ram de măslin, O lacrimă vie din sufletul plin! Zăvoare să cadă atât îmi doresc O scară cu greu încerc să clădesc O haită întreagă mă lătră și fuge Această durere nu mă ajunge! Am îngeri alături ce mă ridică De gloată și vifor nu-mi este frică Prin valuri de vremi, ades am trecut Cu pași spre lumină în necunoscut! Pe steag de speranță mai flutur
TESTAMENT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353994_a_355323]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > PRIBEAGUL Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1364 din 25 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ce viață tristă ai de trăit Cu lipsuri multe , grele. De latri, tu ești ciomăgit... Și fugi scâncind cu jele. Tu tremuri și te faci covrig. Ei te gonesc, te ceartă... Când iarna vine cu al ei frig, Stai zgribulit în zloată. Cățel pribeag, ce n-ai un rost, Ești prigonit de
PRIBEAGUL de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353130_a_354459]
-
Era un aparat bun, care funcționa și la curent, dar și cu baterii. Nu aveam voie să ascultăm Europa Liberă sau Vocea Americii, dar toată lumea asculta. Erau singurele surse de unde se putea afla câte ceva despre rezistența anticomunistă. În curte, Miki lătra fără oprire. -Ieși afară și vezi dacă nu a venit cineva pe râpă să asculte la geam. Am dat aparatul mai încet să ascult zgomotele serii. Când m‑am așezat în fotoliu ostenită, să‑mi adun gândurile, mi‑am amintit
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
e nevoie de nebuni... Și la fotbal tot așa! * Dublă personalitate înseamnă să ai măcar una valabilă. * Tetrapiloctomie - tăierea firului de păr în patru. * Dacă vrei să îndrepți un intelectual, trebuie mai întâi să-l îndoi (Mao Tze Dun). * Dacă latră cum trebuie, nu contează cât de lungă e coadă. * La început a fost flămând, apoi a devenit lacom și acum e hapsân... * Oare ce sfânt o fi murit azi, că nu scrie... (George Roca). * Dacă îți place să auzi minciuni
ZICERI (65/66) -CAPRA & PUNTEA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353668_a_354997]
-
necesari decât aerul de respirat. De aceea proaspătul guvern luptă și luptă să scape de ei. Politicienii susținători ai clientelei sale? Ar fi ceva nou nouț. Și putem medita, sau filosofa, până adormim (nu de veci). Caravana trece iar câinii latră. Probabil la lună. Vom trăi și vom vedea. Oare ce? Referință Bibliografică: Simplu, meditez / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2230, Anul VII, 07 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SIMPLU, MEDITEZ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354156_a_355485]
-
cealaltă pe o stea. În locul unde-a căzut pe pământ Legenda spune c-a-ncolțit o lalea, Cealaltă dusă,de vânt, O vedem seara o căzătoare stea. Trec prin ușă în ziua de mâine Cuprins de neliniști și de spaime, Marea mă latră ca un câine, Mă feresc ascunzându-mă-n basme. Lumina din memoria humii În ograda mea am venit din casă , unde mă simțeam „înălțat”. Prin ruga în mine rămasă m-am aprins și-am luminat! Cireșul lumina ograda sferic , Mă
LEVITAŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354211_a_355540]
-
atârni pe tine sticliciurile alea ești mai sănătos? Îți fată vaca trei viței? Ți se mărită fii-ta cu popa? Prostii boierești...Pașii trudesc, mintea alungă gândul, el știe una: banu-i ban...De undeva se aude un câtec, niște câini latră, trece mașina poliției...Sirena îi zgârie creierii și-i îngheață inima. Nu știe de ce îi e teamă! Se teme de poliție și atât. N-are casă, n-are masă. ''Milițenii ăia poate să creadă orice'' își zice, convins că e
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
el ce rămâne. Și rămâne destul! După ce a murit Nicușor, a rămas cu ei, cu câinii. Și sunt tovarăși de nădejde! Nu-l lasă să mănânce înaintea lor, dar îl apără de multe: de aurolaci, de miliție (când simt polițiștii latră ca țicniții!), de țigani! La țigani latră mai urât decât la milițeni. De hoți... Nu că ar avea ce fura hoții de la el, dar pot da vina pe el. Și cățeii, îi spun în felul lor că hoții sunt pe
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
a murit Nicușor, a rămas cu ei, cu câinii. Și sunt tovarăși de nădejde! Nu-l lasă să mănânce înaintea lor, dar îl apără de multe: de aurolaci, de miliție (când simt polițiștii latră ca țicniții!), de țigani! La țigani latră mai urât decât la milițeni. De hoți... Nu că ar avea ce fura hoții de la el, dar pot da vina pe el. Și cățeii, îi spun în felul lor că hoții sunt pe aproape. Și el fuge! % Pașii nu-l
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
uită la el cu un fel de evlavie și schimbau între ei tot felul de lătrături ca și cum ar fi avut ceva important de comunicat. Nu săriră, cum făceau de obicei, dând din coadă ca să fie luați în seamă, nici nu lătrau furioși la vreun necunoscut rătăcit prin zonă. În mod firesc deci, oamenii, fiind foarte contrariați de acest eveniment au chemat hingherii și, spre bucuria tuturor, captura extrem de bogată a fost imediat transportată spre centrele de eutanasiere. Omenirea răsuflă acum ușurată
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
casă unde îmbuca ce găsea la îndemână și își întindea oasele trudite pe un pat la fel de bătrân. Alți paznici păstrau pe lângă ei câte un câine doi de pripas, aciuați nici ei nu știau de unde și le trecea noaptea mai ușor. Latră când simt picior străin în șantier, latră când vine în control vreun echipaj să nu te prindă moțăind. Și trăiesc din te miri ce. Ar trebui să își facă și el rost de un cățelandru pe care să îl crească
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
și își întindea oasele trudite pe un pat la fel de bătrân. Alți paznici păstrau pe lângă ei câte un câine doi de pripas, aciuați nici ei nu știau de unde și le trecea noaptea mai ușor. Latră când simt picior străin în șantier, latră când vine în control vreun echipaj să nu te prindă moțăind. Și trăiesc din te miri ce. Ar trebui să își facă și el rost de un cățelandru pe care să îl crească și să împartă noaptea cu el, că
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
labele pe pieptul meu, nu mă lăsa. Când reușeam să mă ridic, plină de zăpadă pe palton și fără căciulă, aruncam cu zăpadă în el și nemulțumit de bulgării reci cu care îl loveam, începea să alerge în jurul meu, să latre ca un nebun și până nu-mi fura căciula sau mănușile, nu se astâmpăra. În fiecare an de Crăciun avea și el un cadou care, adesea, era un os mare de porc la care rodea mai multe zile în șir
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
era de urât pe stradă. Nimeni nu îndrăznea să treacă pe trotuarul nostru din cauza lătratului furios al lui Cartuș, iar de intrat în curte, nici vorbă! De cele mai multe ori vecinii noștri își înjurau câinii, care nu se oboseau nici măcar să latre, dacă cineva striga la poarta lor. -Nu sunt iubiți, le spunea tata-mare, ”să se obosească pentru un codru de pâine aruncat în scârbă?” Câinele trebuie iubit, îi trebuuie afecțiune ca unui om, dacă vrei să te iubească și el la
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
magazie, că mai profită cu colindul și mai sare gardul și unul cu mână mai lungă. Am întrat în casă și l-am lăsat pe Cartuș mulțumit să intre și el în cotețul lui din magazie. Toată noaptea Cartuș a lătrat și a patrulat prin curte de la poartă până la ușa lui tata-mare. Spre dimineață m-am trezit în zgomotul făcut de tăticu care încerca să reaprindă focul în sobă. -Cartuș doarme, toată noaptea a lătrat! i-a spuns mami. -O fi
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
din magazie. Toată noaptea Cartuș a lătrat și a patrulat prin curte de la poartă până la ușa lui tata-mare. Spre dimineață m-am trezit în zgomotul făcut de tăticu care încerca să reaprindă focul în sobă. -Cartuș doarme, toată noaptea a lătrat! i-a spuns mami. -O fi și el obosit și înghețat! i-am răspuns somnoroasă. Mulțumită că îl știam pe Cartuș la adăpost, m-am acoperit și mai bine cu plapumă și am adormit mai repede decât seara, când îl
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
a spuns mami. -O fi și el obosit și înghețat! i-am răspuns somnoroasă. Mulțumită că îl știam pe Cartuș la adăpost, m-am acoperit și mai bine cu plapumă și am adormit mai repede decât seara, când îl auzeam lătrând singur în curte, în întuneric și în frig. Cum are grijă de noi, manca-l-ar tata-mare de băiat frumos!” mi-am spus mulțumită. Nu știu cât am dormit, dar m-am trazit în țipete și plânsete. Speriată, am privit în jurul meu
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
lor. Sunt îngrijorat. Nu vezi că și pacostea asta de câine a urlat a rău? Ai o țigară? Hai în pe prispă să bem un pahar de zaibăr. Să uit de necazul ăsta... Cârțu intră. Poarta scârțâi prelung. Câinele îl lătră. Începu iar să urle. „Scârțâie poarta, urlă câinele, semn de nenorocire” gândi Cârțu. Urcară treptele din piatră și se așezară pe micile scaune cu trei picioare de lângă o masă rotundă tot așa de joasă. -Ce vrei să bei, Cârțule? Am
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
Știi proverbul: ”Ai carte, ai parte!” Chiar așa, să alerge mai rău decât un câine toată ziua pe stradă cu mucoasle alea mici! Singurul meu prieten în seara aceea a fost Cartuș, care, impresionat de țipetele mele a început să latre la fereastra noastră, după care a plâns și el ca un copil. În final, am tăcut din cauza lui, îmi era milă de el, mai ales că toată după-amiaza, ne privise lătrându-ne cocoțat pe gard, trist și enervat că nu
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
Cartuș, care, impresionat de țipetele mele a început să latre la fereastra noastră, după care a plâns și el ca un copil. În final, am tăcut din cauza lui, îmi era milă de el, mai ales că toată după-amiaza, ne privise lătrându-ne cocoțat pe gard, trist și enervat că nu putea să alerge cu noi și mai ales, că nu îi ținusem tovărășie în curte. -La spălat și la culcare! La ora patru am să te scol să înveți “Imnul”! Eram
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
cu sania înainte să ne apucăm de învățat. Bineînțeles că mami nu a fost de accord, așa că, imediat, eu m-am apucat de lecții, iar Nuța cu ceilalți copii au început primele întreceri. Din ce țipau mai tare, Cartuș îi lătra cu și mai mare dușmănie, iar eu îmi ciuleam urchile, mai mult să disting vocile. În capul meu imiginația îmi reda totul ca pe un ecran: acum Nuța se aruncă pe burtă, după ce a împins sania bine; Cameluța, ca de
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
îi arunca să mănânce și pleca mulțumit la el în coteț. Câteodată îi băteam în ferestră și imediat ce își lipea botul pe geam, mă prefăceam că plâng. Cartuș mă privea cu urechile ciulite și după câteva țipete și văicăreli, mă lătra supărat și pleca. Eram așa de mirată de puterea lui de a pricepe totul, fără să poată fi păcălit, că, de multe ori mă simțeam mică și proastă în fața lui. Nu puține au fost situațiile în care mă întrebam cam
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]