3,980 matches
-
s-a-ndreptat. Zboară fluturi de pripas, Se-așează pe câte-un nas, Noi cu toți ne veselim, Când aici ne gulășim. Tralala... Bine-i să ne gulășim ! La o masă, niște babe, Toacă tot ce s-a adus. De purcel câteva labe, Ceapă și cartofi au pus. Cârnaț adus de moșnegi, Toacă că ei sunt prea blegi, Paprika, colesterol, Le amestecă cu spor. Tralala.... Ce minune vom mânca ! Focul pâlpâie în vatră, Foc și-n inimă avem; Bătrânețea nu-i o piatră
UNU MAI GULĂŞERESC de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352688_a_354017]
-
cu puii, zic lui Mihai: - Cât o să stăm aici în copac? Hai să coboram, să vedem urmele lăsate de urșii prin pădure! Am coborât liniștiți, am început să căutăm semne de trecere a urșilor. Dar n-am văzut nimic nicăieri. Laba urșilor este foarte moale, nu lasă urme pe pământ. De abia la trecere peste un plai umed de ploi, am văzut niște urme de labe de urs în noroi. Asta a fost prima și ultima dată când am văzut urs
URSOAICA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353628_a_354957]
-
am început să căutăm semne de trecere a urșilor. Dar n-am văzut nimic nicăieri. Laba urșilor este foarte moale, nu lasă urme pe pământ. De abia la trecere peste un plai umed de ploi, am văzut niște urme de labe de urs în noroi. Asta a fost prima și ultima dată când am văzut urs în pădure. Noi ne-am continuat drumul spre parchetul din satul Rașca unde lucram la curățirea de resturi lemnoase a parchetului proaspăt tăiat. Acolo dormeam
URSOAICA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353628_a_354957]
-
adăposturi subterane, ca șerpii în vizuină, și probabil vor accepta această ultimă sfidare mondială cu consecințe incalculabile pe “scara creaturală”. Căci s-a trezit Marele Urs de la Răsărit dintr-o hibernare de un sfert de veac și acum își întinde labele pe ceea ce crede Ursul că i se cuvine de drept în Europa de Est, iar celălalt Urs de la Apus amenință și el că, exact scenariul de repetiție pe care vrea să-l facă Moscova în Eurasia și în Europa de Est, vrea să-l
DESPRE WWW3 ŞI CELE TREI EXPERIENŢE REVELATOARE: O EXPERIENŢĂ ÎN AFARA CORPULUI (EAC), O EXPERIENŢĂ LA LIMITA MORŢII (ELM) ŞI O STARE MODIFICATĂ A CONŞTIINŢEI (SMC) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/353618_a_354947]
-
un pămătuf de pene ce răsări din senin în marginea drumului. Văzu ceva acolo și nepoata ... - Vulpea, bunicule! Vulpea! Adică ... rața. Rața pe care a furat-o vulpea. Uite că a mai rămas din ea doar capul ... Iată și o labă ... Ba nu una, ci două ... - Două? Unde-o fi a treia? se îngrijorează hâtru bătrânul. Și bunicul, mulțumit de gluma sa, dădu drumul unui zâmbet în colțul gurii, apoi altuia și mai larg care-i inundă fața cu lumina ce-
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
E roșu, umflat și-l doare. Rău tare îl mai doare... Dar, și mai tare îl dor rănile. Tot de la piciorul cu tijă. L-au ros încălțările. Să se spele, nu a prea avut unde, iar de când a venit gerul... laba piciorului, e carne vie cu puroi. Pute a hoit. A mort. Nicușor a avut noroc: n-a apucat să se împută... El, pute deja. Până mai ieri-alaltăieri, mai mergea cu tramvaiul să se încălzească... Acum, îl dau oamenii jos și
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
asigura existența și siguranța, asemeni ca brâul din piele frumos ornamentat și cu franjuri multicolore purtat cu fală mai ales de către maramureșeni. Alături de tei străjuiau la siguranța lui și a statuii poetului, obeliscul cu cei patru lei măreți, culcați pe labele puternice, având coamele lor stufoase, ridicate, gata de a-și apăra poetul fără de seamă, de orice epigon ce i-ar nega valoarea. La capătul parcului, dai de aleea ce duce spre Grădina Botanică, un alt loc de mândrie al ieșenilor
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347152_a_348481]
-
trebuia să stau să citesc. Singura mea răzbunare era realizată de Cartuș, care, mirosindu-mă că îmi doream să mă joc în zăpadă, cum intram în curte, îmi sărea în piept și până când nu mă punea jos și își punea labele pe pieptul meu, nu mă lăsa. Când reușeam să mă ridic, plină de zăpadă pe palton și fără căciulă, aruncam cu zăpadă în el și nemulțumit de bulgării reci cu care îl loveam, începea să alerge în jurul meu, să latre
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
știe Cartuș de pom? Nu crezi că ar fi mai bine să i-o punem în seara asta. Au spus la difuzor că o să fie ger. -Cum să nu! i-a spus mami și a sărit să deschidă ușa. După labele de pe scări bănuiam toți că era în fața ușii, așteptându-l pe tata-mare să iasă de la noi. Cartuș, nedumerit de ce se întâmplă cu el, a protestat în felul lui, după care, bucuros, se uita la noi cu urechile drepte și cu
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
de frică. Când tata-mare își pregătea butoiul de bere, Cartuș era alături de el și dacă se întâmpla ca acesta să guste din lichidul tulbure și gălbinicios, fără să-i dea și lui, mârâia supărat, după care, cu capul așezat pe labele din față, plângea ca un copil. “L-ai făcut bețiv!” îi reproșa tanti Oala. Tata-mare nu-i răspundea și pe furiș bea cu Cartuș butoiul de bere, ca doi adevărați prieteni. ”O cană ție, două mie!” îi spunea când cobora
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
aștepta emoționată cu un borcan de dulceață pe masă, neuitând să acuze călimara de toate nenorocirile din ziua aceea. În prima zi de școală, până și Cartuș mi-a arătat compasiunea lui și pentru prima dată nu mi-a pus labele în piept și nu m-a lătratat când mâncam, să-i arunc ceva din farfuria mea. Dacă la școală fusesem prilej de râs, acasă eram considerată o victimă a călimării de cerneală și care, în ochii lui tata-mare însemna „noroc
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
câteva minute, “dormeam buștean”, cum îi plăcea lui tataie să spună, când se culca oboist. Dacă seara am adormit mulțumită, a doua zi mă așteptau în curte patru dușmani, care, după câteva confruntări cu Ciobănel, îl puseseră cu botul pe labe, în fața porții. Resemnat, câinele îi urmărea numai cu privirea, atât pe ei cât și pe mine. Erau patru cocoși de prăsilă, dubli la înălțime față de cei din curte, cu penele de un roșu lucios și cu câteva pete negre în jurul
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
nimic din ce se întâmplase în zori, m-am aventurat să trec spre grădină, unde tot omul se duce când se trezește. L-am fluierat pe Ciobănel să mă urmeze, dar acesta s-a mulțumit să-și ridice capul de pe labe și după o mică ezitare, l-a lăsat să-i cadă mai moale decât la început. -Ai devenit un bătrân puturos! i-am spus și fără să privesc spre cei patru dușmani, am trecut prin fața lor, ce-i drept cu
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
Părinții ei plecau la un botez, iar bunicii ei, cum erau bătrâni, intrau în casa devreme. -Eu îl arunc peste gard, pe urmă treaba voastră e să-l prindeți! ne-a spus tremurând mai rău decât dacă ar fi avut labele lui Cartuș pe piept. Ne-am așezat la pândă la Cameluța, în curte, după gard. Părinții Nuței au ieșit mai târziu decât se așteptase ea. Începuse să se întunece și știam că, în mai puțin de câteva minute, riscăm să
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
mirosul de sânge... Cu o zi înainte frământase argilă și humă, mpjarase coji de copaci, măcinase rocă, strivise ierburi și frunze uscate și verzi... Hipnotizat de forța și suplețea fiarei, începuse să o închege din culori pe peretele adăpostului: ochii, labele, colții, blana... Era în zori... Îl priveau înfricoșați. Fiara prinsese contur. L-au înșfăcat de păr, de barbă și de brațe și l-au izbit de stâncă: se scurgea sângele lui dintre colți, pe blană... A fugit, s-a ascuns
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
fosfor... Acum colții și botul din sângele lui, din sucul de lemn și alte culori. Mâinile îi jucau cu iuțeală împletind linii, planuri, volume... Capul, grumazul, corpul arcuit... Mușchii i se încordau, își strivea buzele, degetele îi sângerau deschise. Acum labele cu gheare de calcar, blana ca o spumă lunecoasă... Fixa pe stâncă fiara, parcă vie, o ucidea acolo: în jurul gâtului fragil, două brațe puternice, sugrumând-o... Un cap cu barbă în gura cu colți, sfârtecat... Ochii animalului și cei ai
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
Așa maică, așa, duceți-i că nu pot ieși cu nepotul la plimbare. Pe un vecin l-a mușcat chiar aseară”. În timpul acesta, hingherii își făceau treaba rapid și cu pricepere. Scotoceau după gardurile vii, prin cotloanele săpate cu ghearele labelor la temelia blocurilor de patrupezii hăituiți. O cățea a ieșit speriată de după un arbust plin cu flori galbene. Ducea în bot un cațeluș. A nimerit chiar în față unui hingher. Acesta a întins lațul crosei să i-l introducă pe
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
știi că această imagine foarte precisă o are și creierul tău asupra propriului tău corp. Ai vrea să ți-l vezi cu ochii creierului? - Mai bine nu. Sunt mulțumit cu imaginea ursului. Ai identificat glonțul? - Da. Uite-l lângă femurul labei stângi. E foarte aproape de periost. Trebuie că provoacă mari dureri la orice mișcare. În rest nu este periculos deoarece a fost de mult sterilizat de sistemul de siguranță al corpului. - Cum facem operația de extracție? - Simplu. Scoatem glonțul la fel
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
blândă, atentă și protectoare, inspirând multă-multă siguranță. Impunător se făcea doar atunci când nu era nimeni acasă și când cineva, căutându-ne pe noi, ar fi încercat să intre, știind că el, din fire, nu mușca. Atunci, se ridica în două labe și, așa sprijinindu-se pe poarta cât el de înaltă, îl privea pe acel om cu atâta insistență, încât era imposibil să nu înțeleagă „de vorbă bună”, că nu este nimeni acasă și, deci, nu are rost să intre degeaba
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
de unde se vedea câmpia interminabilă a Bărăganului, nu fusese vandalizat de furia oarbă a poporului. Trecuseră ani buni la mijloc de la data naționalizării și clădirea aceasta nu-și schimbase deloc aspectul ei impunător. Aceiași lei împietriți, așezați cu capul pe labe, străjuiau lângă treptele clădirii, păzind parcă intrarea. Deși-mi petrecusem copilăria în curtea lagărului de concentrare, cum fusese colhozul acela, ce te întâmpina încă de la intrare cu o afecțiune tovărășească: BINE AȚI VENIT! COOPERATIVA AGRICOLĂ DE PRODUCȚIE 7 NOIEMBRIE, aș
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
mi-aș ierta viața toată! Spuneți voi, n-aș fi neghiob? Să muncesc precum un rob! Să consum atâta piatră, Zău, așa ceva nu se cade. Maimuțoiul mi-e bunic !... Si-un altar să-i mai ridic? Un străbun cu patru labe, Eu, să venerez maimuța!? C-ar fi doar o cărămidă... Scumpa, ar fi o antropoidă! Dar să cred că bunicuța, Pân’ la urmă m-aș sfârși. Ar fi chiar o nerozie !... Poate cineva să știe ? Cum a fost și cum
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]
-
Popa cel cu barba rasă, Când să ies, chiar Corcodușă, Zbârrr! îmi lovește-n ușă. Și cu-o riglă, de pe masă... -Eu ziceam că...sunt copil. Ești un prost...făcut grămadă. Plugul, mâna, o să-ți roadă, -Ieși afară! Mare imbecil!!... Laba n-am să i-o sărut! Poate... mama dumneata? Nu cred că-i bunica mea! -Eu!... maimuță n-am văzut; -Ce știi tu despre maimuțe? Și-mi vorbește mai domol: Uite-l cum sună..., e gol! Că-n dovleac îmi
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]
-
ei. -Te iubesc mult, mult, Mam'male! -Și eu te iubesc, păpușă mea dragă. Lângă poiata păsărilor, stă Labus, un câine mare căruia nu i se potrivește numele, tocmai de aceea, de câte ori se apropie cineva de el, îi oferă scurt labă lui nespus de mare și pufoasa. Este foarte blând cu cei din casă dar devine foarte rău dacă cineva îndrăznește să-i încalce teritoriul. Vecinii nu îndrăznesc să se apropie nici măcar de gard. Tatăl Sorinei este doctor în sat, de
O PAPUSA FERICITA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357569_a_358898]
-
al roților de tren. Căutând o poziție mai comodă, cu ochii închiși, m-am răsucit puțin și am schimbat poziția brațelor. Mâna dreaptă s-a așezat peste glezna unui picior al Cristinei. Era călduț, dar mai cald era locul unde labele picioarelor mele se odihneau, între trupul Silviei și al vecinei sale, o doamnă ce părea să aibă în jur de 40 de ani. Simțeam și analizam aceste stări și situații ce mi se păreau a ține de domeniul visului. Da
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
O să te fac să-ți smulgi hainele de pe tine, să-ți muști propria carne, să spargi toate oglinzile, să arunci trusele de machiaj, să rupi toate fotografiile, să dai foc la toate scrisorile primite în tinerețe, să alergi în patru labe, ca o cățea în călduri, să urli, să țipi la mine, să dai vina pe mine, că numai eu sunt vinovat! Eu?! Eu care te-am purtat cu mine din prima clipă când te-am văzut, eu care te țineam
ŢI-AM PUS GÂND RĂU, FEMEIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358714_a_360043]