1,533 matches
-
Când îmi zăresc bătrâna casă. E ger cumplit și viscol bate, Iar crengile-n copaci sunt înghețate. Pe case și-n livezi e promoroacă, In depărtări s-aud bătăi de clopot și de toacă, O jale mare mă apasă Când lacătul deschid la casă. Stau mâhnit, iar gândurile mele Se împletesc cu visurile rele. Mama nu mai este în pridvor, De tatăl meu îmi este tare dor. Nu are cine să mă strige, Iar inima în piept mă frige. Astăzi toate
Revedere by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83176_a_84501]
-
de lumină, era o mică moarte acum înăuntru, pînă în dimineața următoare, cînd rîul avea să se trezească și prima barcă era lăsată afară. O clădire se cufundă liniștit în noapte. Poți s-o părăsești pentru ani de zile, cu lacăte bune la ușă și s-o regăsești, la fel de calm și încrezător ca întotdeauna. Cu bărcile e altfel. Ele nu pot fără oameni. Probabil pentru că niciodată nu am cerut ceva neobișnuit, ceva ciudat, nimeni nu-și putea aminti ca eu să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dulapului spuse pe un ton lin: — Toți facem, din cînd în cînd. — M-am lăsat furat de bunuri în valoare de trei lire. Studentul veni lîngă el și se uită în dulapul gol. — Ar fi trebuit să-ți iei un lacăt înainte de a-ți lăsa lucrurile de valoare aici, zise el. Poți să-ți cumperi unul destul de bun cu doi-trei șilingi de la Woolworth. Thaw îl recunoscu pe vecinul lui cu mustață blondă, care stătuse lîngă el de dimineață, cel care doarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se miște. Ea-i luă și-i vîrî într-un buzunar al hainei lui. Thaw se ridică și-și trase haina. Ea îl conduse pînă jos. El o luă încet pe străduțe dosnice, spre casa lui Drummond, deschise ușa cu lacătul spart și se furișă într-o încăpere care dădea în hol. Lumina, reflectată a unui felinar de stradă dezvăluia privirii un fotoliu din imitație de piele, cu bibelouri de porțelan pe el. Le dădu la o parte și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Se uită după ceva, s-o lovească. Se întoarse spre scaun și văzu boarfele de pe el : cămașa de pânză groasă a roșcatului, capela, vestonul cu galoane de caporal, geanta de curier nouă-nouță, făcută din toval gălbui și încuiată cu un lacăt mare, centura cu baioneta prinsă de ea... Roșcatul sărise din pat, își trăsese pantalonii, se încălța cu o viteză uluitoare. Constantin apucă centura, își înșuruba cu grijă, atent, degetele pe mânerul baionetei. Avea senzația că mânerul frige. Roșcatul se apropiase
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ducă el la capăt dintr-un motiv simplu: voia să afle ce puteau să însemne cuvintele băiatului, șaradă cu care se culcase și se trezise în minte. Trebuia să profite, din păcate, de durerea proaspătă, când oamenii nu-și pun lacăt la gură. Ajunse la ora patru și jumătate, exact când apunea soarele. 4 Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Primul redactor de la Universul își pierduse obișnuința scrisului. Era capul limpede al gazetei, controla, îndrepta, dar rareori mai lua tocul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ochi cu dosul mâinii ca să mai poată vedea ceva în jur, își aminti de tatăl lui Creel care murise de mult și păși mai departe, fără să se simtă rușinat. Unui om furios îi făcea bine să verse câteva lacrimi. Lacătul masiv cedă în fața energiei concentrate a micului revolver. O flamă scurtă, și metalul se dizolvă. Păși înăuntru. Era întuneric, nu vedea nimic, dar nu aprinse imediat luminile. Merse pe bâjbâite până la fereastra de control, răsuci ferestrele până la nivelul de vibrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu vestea morții îi luase suflul, cât dorința pe care o lăsase băiatului și nepotului său fostul ceasornicar: să-l îngroape în Yazd, după ritul străvechi al lui Zoroastru. Mintea ar fi trebuit să îi semene cu o poartă cu lacăt. Acasă, în Yazd, aveau un pavilion de unelte, cu o ușă uriașă, vopsită în albastru. Era locul pe care nu îl scotocea niciodată, fiindcă nu putea să pătrundă. Pe rama cu prag să găsea un grătar pentru răzuit tălpile, înainte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Trebuia să ajungă repede la un bolnav. Dar bine, până la urmă cât de greu poate fi să deschizi cufărul ăsta vechi?„Dar cum l-o fi dus până aici ?”...era destul de greu. Puse cufărul pe masă și încercă să spargă lacătul; se pare că era înțepenit. Cine știe de când era așa! „Ce belea!”-își zise. Probabil avusese cândva o cheie, dar de unde să o iei? Se chinui mult timp și începu să se enerveze, dar în cele din urmă se auzi
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
înțepenit. Cine știe de când era așa! „Ce belea!”-își zise. Probabil avusese cândva o cheie, dar de unde să o iei? Se chinui mult timp și începu să se enerveze, dar în cele din urmă se auzi un pocnet scurt și lacătul cedă: ștergându-și fruntea de sudoare doctorul privi triumfător spre fetiță: - „ Ei gata, am reușit, hai să vedem „comoara”!-și înălță capacul dar brusc rămase mut de uimire, cutia era plină de monezi de aur. „De unde erau oare, de ce nu
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
mai rămăseseră doar câteva parale. Cutreierase dugheană după dugheană fără să se. poată hotărî. În cele din urmă își umpluse buzunarele cu roșcove și hal viță, cumpărase o pușculiță de ghips, botfori cu carâmbii întorși, un scripețel cu chichiță și lacăt, vândut de un oștean cu pălărie verde... Se simțise bogat, bogat cum n-avea să mai fie niciodată... Cu mâinile pline de hârtii verzi într-un tripou din Chicago, în porturile italiene ori în nopți norocoase la Cazinoul din Cannes
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înseamnă, simultan, cunoaștere și mântuire. Căci abominabilul om al zăpezilor, ce pare să se ridice, inevitabil, în calea fiecărei expediții, ca un semn terifiant al locului, nu este decât pragul ce, odată trecut, oferă cheile cu care se pot desface lacătele palatului miracolelor. Tobey intră, prin moartea sa aparentă și renașterea sa, în regnul epurat de patimă și de păcate al paznicilor Agarthei. Proza grafică a lui Manara recuperează un mit ce nu încetează să iradieze în imaginarul occidental, un mit
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ceramică antice se făceau praf la contactul cu podeaua. Sala, învăluită de obicei într-o liniște de muzeu, era cuprinsă acum de un vacarm îngrozitor: zgomotul sticlei și pietrei sparte, al focurilor de armă atunci când cei mai nerăbdători trăgeau în lacătele care refuzau să cedeze răngilor. Salam observă doi bărbați bine îmbrăcați punându-se metodic pe treabă cu un echipament profesionist de tăiat sticla. Podeaua se cutremura din cauza valurilor de oameni care năvăleau în muzeu, și, ignorând această primă sală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de moarte. Capitolul 7 Beitin, Malul de Vest, marți, 9.32 a.m. Nu trebuia să mai stea mult aici. Doar zece minute în birou, cât să ia actele și să plece. Doar că „birou“ nu era cuvântul potrivit. Cele două lacăte grele care blocau ușa metalică o dovedeau cu prisosință. „Cameră de lucru“ era mai potrivit sau chiar „depozit“. Înăuntru mirosea ca într-un grajd. Becurile fluorescente pâlpâiau și puneau astfel în lumină rafturi în care nu se găseau hârtii, dosare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
buclele lungi din ochi, chiar și mâna lui apucând-o neatent de antebraț. Avea un șarm agresiv, care o ofensă pe Maggie mult mai puțin decât o fermecă pe fata cu părul prins în coadă, asta dacă deschiderea subită a lacătelor și a porții care scârțâia erau un indiciu suficient. Pe când erau conduși înăuntru paznicul dădu din cap cu neîncrederea specifică postului său, femeia arătă către ceasul ei ca și cum ar fi vrut să spună „doar cinci minute“, iar Maggie îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la pierderea a 10 kilograme, ceea ce va însemna douăzeci de ani în plus cu care îți vei prelungi viața.” În timp ce se apropia de rezultatul raportului său, Nanette naviga printre toate aspectele vieții lui Frank și urma, de exemplu, să pună lacăt frigiderului după ora 5.00 p.m., dacă era necesar. „Îmi pare rău, Frank, gustările între mese nu sunt admise în dieta ta.” Nici alimentele care nu fac parte din dietă nu mai sunt admise pentru a fi cumpărate la supermarket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
se ivea În minte imaginea farfuriei aburinde cu manti. Matt Hassinger a cuprins-o cu brațul și a șoptit: — Fisticul... Da, miroși Întocmai ca fisticul. La unsprezece și un sfert, Armanoush a pescuit un mănunchi de chei ca să deschidă nenumăratele lacăte de la ușa bunicii Shushan, temându-se Între timp să nu dea peste Întreaga familie În living, vorbind despre politică, bând ceai și mâncând fructe, așteptând-o să se Întoarcă. Însă Înăuntru era Întuneric și pustiu. Tatăl și bunica ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
firme d-astea care vrea să investească și să facă niște ateliere cu condamnații pe viață. Și ce profit ar avea Direcția penitenciarelor, penitenciarul! Ce reclamă frumoasă s-ar face la sistemul penitenciar! Dar așa, ne ține într-o cameră, lacătele, lacătele într-altele, gratiile-ntre alte gratii. Oricum, anii trec precum zilele, zilele trec precum clipele și așa mai departe. Și, parcă mai ieri, aveam 26 de ani și m-au arestat. După unșpe ani, parcă a fost o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
d-astea care vrea să investească și să facă niște ateliere cu condamnații pe viață. Și ce profit ar avea Direcția penitenciarelor, penitenciarul! Ce reclamă frumoasă s-ar face la sistemul penitenciar! Dar așa, ne ține într-o cameră, lacătele, lacătele într-altele, gratiile-ntre alte gratii. Oricum, anii trec precum zilele, zilele trec precum clipele și așa mai departe. Și, parcă mai ieri, aveam 26 de ani și m-au arestat. După unșpe ani, parcă a fost o clipă! Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
m-a pus să sparg la buturugi. Zic: „Nu mă mai lega, bre, că nu fug. Că și cu sârma pe mine, tot fug dacă oi vrea“. Cum vă lega? Mă lega cu sârmă de-aici-șa... zis cu lanț și punea lacăt. Dar făceam cu toporul. Mă scăpa. M-a scăpat de patru ori. Dar acuma n-a mai putut, că era în concediu. Că mă scăpa și de data asta. Găsea, că avea el mare boală pe ursarii ăștia și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se băga într-o haină... se dădea în geam, dar el deja avea niște practici mai avansate. Cu pompă, d-aia de veceu, cum era pe timpul ăla, punea-n geam și cu diamant, îl ciocănea, îl trăgea exact, frumos. Pe lacăte ăștia puneau răngi. Nu, el avea o seringă cu benzină sau cu spirt, ridica lacătul așa și-i dădea foc și, din când în când, îi mai dădea un jet-două și se topeau cățeii ăia de plumb, după aia, cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai avansate. Cu pompă, d-aia de veceu, cum era pe timpul ăla, punea-n geam și cu diamant, îl ciocănea, îl trăgea exact, frumos. Pe lacăte ăștia puneau răngi. Nu, el avea o seringă cu benzină sau cu spirt, ridica lacătul așa și-i dădea foc și, din când în când, îi mai dădea un jet-două și se topeau cățeii ăia de plumb, după aia, cu-o cârpă, trăgea de el. Era avansat. Când spărgeam locuințe, aveam pontoarcă, cum îi spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
război, gesturile sînt lașe. (...) asasinarea premeditată a pacifiștilor (...) măsuri contra panicei, contra adevărului și minciunei toate înlesnirile pe cari le face pufuirea separată a individului... Porți înlăuntrul tău leul, șacalul, hydra, — stăpînește-i. În vremea războiului, toate fiarele sgîlțăie zăbrelele și lacătele seculare, și le înving. Sîntem păzitorii lași ai menajeriei noastre”. Metafora ironică din final este prezentă - în cu totul alt context - și într-un poem din epocă al lui Tzara: „Îmi plac animalele domestice/ În menajeria sufletului tău” („Duminecă“), indicînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
traumă pentru ele dacă am pierde-o. — Eu cu filipinezele am trăit o experiență cumplită, declară mama Guendalinei. Am avut una care atunci când rămânea singură Își suna soțul la Manila, nici nu pot să-ți spun ce factură, am pus lacăt la telefon, dar era șmecheră, știa să-l deschidă, a trebuit să o dăm afară. O, Dumnezeule, destul, era gata să urle Maja, de ce Începuse povestea aceea cu Navidad, care Îi părăsise pentru a se Întoarce la Caracas? De ce? Deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se strângea ca un pumn și Îl apăsa pe mijlocul pieptului ca un bolovan. Se Întrebă de unde avea să găsească puterea. De unde atâta forță. — Bineînțeles, spuse. Se Îndreptară spre farmacia Tritone, dar când ajunseră acolo obloanele erau deja Încuiate cu lacătul. De-acum toate magazinele erau Închise. — Stați liniștiți, vi le cumpăr mâine, Îi liniști Antonio. Pipăindu-și temător pieptul, se gândea că, dacă inima i-ar fi căzut din cămașă ca un bănuț, nici măcar nu și-ar fi dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]