1,501 matches
-
asupra câtorva sublinieri pe care le readuce la cunoștința tinerilor de care Savel se simte atât de legat sufletește prin încredere: “Vorbim de clasa politică și de societatea românească. Cea dintâi a întrunit trei superlative: cea mai incompetentă, cea mai lacomă și cea mai orgolioasă din istoria României...avidă de căpătuială și sigură de nepedepsire, ea s-a aruncat asupra României cu un singur gând: să se îmbogățească. A jefuit cum nici huliții fanarioți n-au făcut-o. Responsabilitatea ei asupra
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
întoarcerea pe dos a orașelor și-a vieții, menținerea penitenciarelor și lagărelor de muncă forțată supraaglomerate, abuzul violenței, crimelor, strâmbarea justiției, generalizarea urii cu efecte cutremurătoare, etc., etc. Palatele, casele de vacanță și de vânătoare nu-i mai ajungeau. Acapararea lacomă de bunuri și lipsa de bun- simț domina. În țară, sărăcia și teroarea urcă la apogeu. Se subordonează gândul, voința și timpul oamenilor, exact ca-n mărturisirile lui Driesz Van Coillie în destăinuirea: “j’ai subie le lavage du cerveau
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
submoleculară descărcată în prezența lui nu-i putea scăpa. Și în momentul când atingea propria sa variație, a masei critice, putea porni o reacție în lanț la orice atingere. Avea o slăbiciune, și oamenii și-o însușiseră, în felul lor lacom. Imita gândul. Sau așa părea. Așa părea. Marea întrebare pe care Clane, și înaintea lui anticii, și-o puseseră observând această remarcabilă caracteristică era: Să fi însemnat oare că omul controla universul sau că universul îl controla pe om? -----------------
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
negru, exact ca ai unui vampir. Am zâmbit și am aprobat-o cu o mișcare a capului. -Să bem pentru ziua când ne vom cunoaște mai bine! -De acord. A dus paharul de șampanie la gură și l-a sorbit lacomă, apoi s-a lăsat moale pe pat, întorcând puțin fața către mine. -Te vreau! Acum! Imediat! Acum! În ochii ei citeam dronța nestăpânită, chemarea instinctului, o sete de viață, plăcerea de a se dărui bărbaților, de a-i înnebuni cu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fotografia. — Nu vă pot spune cât îi sunt de îndatorată acestei femei. Vă vine să credeți că lucrează așa de jos, la baza lanțului trofic? La un pas mărunt de voluntariat. Cam asta înseamnă îngrijirea contra cost. Adunați trei oameni lacomi în același loc și n-o să vadă care le sunt valorile nici dacă le dai cu ele pe la nas. Weber zâmbi neutru. —Iată și cea mai de preț comoară a lui Mark. Ținea între degete poza unei case modulare înguste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mami și nu înțelege de ce mami se ascunde de el acolo. Se antrenează și Toto și dezastrul e complet. Revin în living să îmbrățișez corpuri, să pup obrăjori și să șterg lacrimi, să mă joc cu două perechi de mânuțe lacome. În timpul ăsta, Mircea gătește prânzul. Mă gândesc că nu știu ce m-aș face fără el. Dar pe urmă mă gândesc și că, dacă n-ar fi fost el așa cum este, n-aș fi avut niciodată curajul ăsta nebun de a face
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
a coloritului bălțat, a chipului anemic și inexpresiv de femeie ușoară, a buzelor subțiri și roșii, a dinților subțiri și strălucitori, ca și cum creierul ei minuscul, ca de pasăre, se săturase pînă la ultimul său atom de o senzualitate bolnavă și lacomă, reducînd toată ființa ei la această mască subțire, vopsită, și la zîmbetul Îngrozitor, idiot și senzual, ce se adresa strălucitor și impertinent Întregului cerc de bărbați care așteptau. Italianul cu fața șireată, ai cărui tovarăși de mai Înainte - evreul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și singurătatea lui În mijlocul uriașului spațiu cenușiu, parcă dobîndea o nesfîrșită măreție și demnitate. Iar acum am avut impresia că, așa cum făpturile moarte, livide, ale nopții, ființele vii cu chipuri cenușii se Înfruptau din imaginea lui cu ochi Întunecați și lacomi, tot astfel mortul le răspundea cu o privire impasibilă, veșnică, plină de ironie, de dispreț și batjocură, la fel de vie ca și căutătura lor Întunecată, o privire ce va dăinui de-a pururi. Apoi, la fel de repede cum se ivise, imaginea deformată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ferată, În cartierul negrilor din Newport News - printre traversele, bordelurile și locuințele dărăpănate ale acelui cartier mohorît, mizer, abominabil, o baracă rudimentară din scînduri de brad adunate laolaltă cu graba primitivă, specifică războiului, pentru a răspunde unei nevoi primitive și lacome ca foamea Însăși, veche ca viața Însăși, nevoia oamenilor lipsiți de prieteni și de adăpost de pe Întreg pămîntul. Partea din față a acestei construcții grosolane, noi și totuși mizere, fusese Împărțită prin scînduri de brad astfel Încît să alcătuiască ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
degețelul Înmănușat. În tot acest timp, bărbatul o privea rostind puține cuvinte, dar sorbind-o din ochii mari, negri, În care ardea neîncetat flacăra mistuitoare a morții și care parcă se hrănea fizic din ființa ei, cu o dragoste duioasă, lacomă și devastatoare. Era evreu, trupul lui neobișnuit de Înalt, cadaveric, era măcinat de boală În așa măsură, Încît se pierdea cu totul, aproape că dispărea sub hainele groase și scumpe În care era Îmbrăcat. Fața albă și slabă, atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
părea un simplu Înveliș de piele pe oase, se aduna Într-un nas mare și coroiat, astfel Încît aproape că nici nu se putea numi un chip omenesc, ci un mare cioc al morții, luminat de doi ochi strălucitori și lacomi și colorat pe laturi de două flamuri roșii arzătoare. Și totuși, În ciuda urîțeniei datorate bolii devastatoare, era un chip ce-ți rămînea În amintire și te impresiona, un chip de o tragică noblețe, purtînd pecetea morții. Dar venise momentul despărțirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o vorbesc și de rasa căreia Îi aparțin. Dar acum, cînd a sosit clipa despărțirii, femeia și bărbatul cel bolnav nu mai spun nici un cuvînt. Ținîndu-se strîns de braț se uită unul la altul cu o privire plină de dragoste lacomă și arzătoare. Se Îmbrățișează, ea Îl cuprinde În brațe, trupul ei plin de forță și de voluptate se strînge lîngă el, buzele ei roșii se lipesc de buzele lui ca și cum nu se-ndură să-l lase să plece. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se afla acasă. Și acest sentiment ciudat, necunoscut, sălbatic, Înălțător Îi cuprinse, Îi inundă sufletul, ca o muzică măreață și obsedantă auzită Într-un vis. Iar acum, după ce se stabilise Între ei o legătură amicală, muribundul Începu, cu acea curiozitate lacomă și posesivă a neamului său, să-și asalteze tovarășul cu nenumărate Întrebări privitoare la viața lui, la locurile natale, la profesiunea sa, destinația și scopul călătoriei pe care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără să se enerveze. Își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
luminii blînde și aurii, a luminii Împuținate și a palorii Întipărite pe mii de chipuri albe, tăcute, Însetate, din sălile aglomerate de teatru, stradă scăldată În valuri de fețe iluminate de mii de lumini, neobosite și nesătule, prinse În goana lacomă după plăceri, stradă a Îndrăgostiților cu pas lent, privindu-se pierduți În uitarea iubirii În mijlocul eternei Împletituri și țesături a mulțimii, stradă a fețelor albe, a buzelor vopsite, a ochilor strălucitori și iubitori... ah, stradă a nopții, plină de muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
satul indian. Se revarsă peste spaniolul cel chior și peste vaporașul său singuratic și peste echipaj, peste luminile lor calde estompate, peste chipurile lor Întunecate; se revarsă peste bogăția mizeră a hainelor lor zdrențuite și peste gîndurile lor mărunte și lacome, obsedate de mitul despre America făurit de europeanul lacom, căruia el Îi rămîne veșnic fidel cu o neobosită și stupidă Încăpățînare: „Unde este aurul risipit pe străzi? Du-ne spre plantațiile de smaralde, spre arbuștii de diamante, munții de platină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
peste vaporașul său singuratic și peste echipaj, peste luminile lor calde estompate, peste chipurile lor Întunecate; se revarsă peste bogăția mizeră a hainelor lor zdrențuite și peste gîndurile lor mărunte și lacome, obsedate de mitul despre America făurit de europeanul lacom, căruia el Îi rămîne veșnic fidel cu o neobosită și stupidă Încăpățînare: „Unde este aurul risipit pe străzi? Du-ne spre plantațiile de smaralde, spre arbuștii de diamante, munții de platină și stîncile de perle. Vino, frate, să ne adăpostim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lua În stăpînire“ pămîntul acesta În numele regelui Spaniei și de a Înfige drapelul În pămînt. Astăzi, cînd citim despre această ceremonie solemnă, dramatismul și trufia sa măruntă ne stîrnesc milă, căci ce alt sentiment putem avea față de acești cîțiva aventurieri lacomi, care „iau În stăpînire“ pustiul veșnic În numele altui individ slăbănog, aflat la peste șase mii de kilometri depărtare și care n-a văzut și n-a auzit nicicînd despre locurile acestea și care nu le-ar fi priceput mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atâtea nave în ea câți oameni avea nava de război Dzan. Ce căuta Enro aici, cu părul acela roșu ca flacăra și cu sufletul lui de ticălos ucigaș, în compania surorii lui și a prietenilor lui pacifiști? Enro, ucigașul, stăpânul lacom. Doamne-Dumnezeule!... Imaginile care îi parveneau, acum că Gosseyn Trei consultă memoria dublă - triplă - Gosseyn, erau atât de numeroase și înspăimântătoare încât..." Cu un efort aproape fizic, Gosseyn Trei puse capăt șirului de gânduri. Pentru că brusc deveni evident, din informațiile transmise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cel puțin la fel de mare ca prima zicere. Când afirmi că există un Secretariat permanent de afaceri externe care dublează Ministerul de externe, gravitatea atinge dimensiuni constituționale. Asemenea aceea după care președintele Camerei, colegul său liberal Bogdan Olteanu, este imoral și lacom datorită prezenței în Comisia de privatizare a CEC-ului. Doar lucruri definitiv grave, față de care criticile opoziției, prin prestația lui Mircea Geoană, par niște acute de domnișoară ofuscată. Așadar, ce vrea Crin Antonescu și pe cine reprezintă? Deocamdată își urmează
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
melancolic. — Canibalismul a fost întotdeauna principala problemă a omului, spuse el. Cînd Biserica era o putere, am încercat să descurajăm clasele vorace hrănindu-i pe toți regulat cu sîngele și trupul lui Dumnezeu. Nu voi pretinde că preoțimea nu era lacomă, dar mulți dintre noi am mîncat, o vreme, ce ne era oferit de bunăvoie. De cînd institutul s-a unit cu consiliul, se pare că jumătate din continente se hrănește cu celaltă jumătate. Omul e tortul care se coace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o grămadă de femei și Sludden țopăind în vîrf, cu o coroană pe cap și rîzînd tot timpul. Apoi copilul se mișca în mine, mă calmam imediat și mă simțea împlinită. Atunci îmi părea rău de Sludden. Părea un copil lacom și zănatec, alergînd după sîni și mame care-l să-l hrănească, un copil care nu se sătura niciodată. Și tu ai simțit asta, Rima? — Nu, răspunse Rima scurt. — De ce-l plăceai atît de mult? — Era genul deștept și amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cred că ne putem descurca. — Aici? întrebă Lanark speriat. — Adică, nu la spital. Oricum, vă las să aveți parte de odihna binemeritată. Ieși trăgînd draperia roșie peste ușă. Rima murmură. — Vino în spatele meu. El se supuse, și ea își apăsă lacomă tălpile înghețate de gambele lui, dar spatele îi era familiar și intim; se încălziră destul de repede și-apoi adormiră. Se trezi printre șoapte și foșnete. Lanțuri de puncte luminoase curgeau în zigzag peste bolta întunecată, coloane și podeaua plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rămase rigid, strîngîndu-și pumnii și dinții ca să nu urle. Ea puse geamantanul la piciorul patului și se așeză pe el, răsucind o batistă. — O, Lanark, nu vreau să te rănesc, dar trebuie să-ți explic de ce plec. Crezi că sînt lacomă și nerecunoscătoare și-l prefer pe Sludden pentru că e un amant mai bun, dar nu e asta. Femeile pot trăi foarte bine cu un amant nepriceput, dacă le face fericite în alte chipuri. Dar tu ești mult prea serios tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iubirea este binele suprem, și este distrusă dacă lupți pentru a obține lucruri, dar dacă îașa cum spune cîntecul) „a murit să ne facă să fim buni“, și el eșuează. Națiunile care l-au adorat au devenit cuceritoarele cele mai lacome din lume. Doar o carte italienească arată un om viu în Infern. Ajunge acolo pe urmele lui Enea și Iisus, dar la început pierde femeia și căminul pe care le iubește și vede cum toate speranțele lui politice îi sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
De ce? N-o s-o fac, dar de ce? — Pentru că a fost cea mai blîndă, cea mai politicoasă, cea mai docilă adunare din toată istoria. Delegații s-au comportat unii cu alții de parcă ar fi manevrat explozive. Toate afacerile murdare și mecanismele lacome au fost rezolvate în comitete secrete, fără ca nimeni să-i urmărească, să se plîngă, să raporteze. Avem nevoie ca măcar o dată, nenorociții ăștia să se simtă jenați de o frîntură de adevăr. — Sludden mi-a spus să fac asta. — Motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]