1,578 matches
-
În dauna celor laice, nu totdeauna agreate de preot, iar dintre numele religioase au devenit preferate cele din Noul Testament. Prima delimitare Între numele propovăduite de biserică și cele din uzul populației a apărut Între vechile nume creștine, păstrate din stratul latinesc și aceleași nume În varianta ecleziastică, pe care am putea-o numi cultă; comp. Îndrea și Sfîntul Andrei, SÎmedru și Sfîntul Dumitru, SÎnvăsîi și Sfîntul Vasile etc. Apariția celor două variante se datorește puternicei inerții care domină limbajul popular. A
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
general nemulțumită de tratamentele pe care le suporta, care s-a văzut nevoită să recurgă la o stratagemă pentru a pune capăt situației: reactualizarea onomasticonului latin, pentru care nu se mai căutau corespondente În maghiară. A apărut astfel moda numelor latinești precum Titu, Liviu, Horațiu etc., care predominau În familiile intelectualilor români din Transilvania, de unde s-au răspîndit și În Moldova și Muntenia. În Bucovina administrația germană a fost Îngăduitoare cu numele de botez, modificările suferite datorîndu-se scrierii acestora cu ortografia
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
Timotei Cipariu, În favoarea ortografiei fonetice se explică tot prin interesul pentru cultivarea limbii române la un tineret a cărui limbă de circulație era limba germană. Pracsa scolastică i-a demonstrat pînă la evidență că cu un abeceu lipsicios ca cela latinesc, care nu Înfățișează toate sonurile actuale ale graiului românesc și carele necesită pre Învățăcei să citească pe gîcite și să scrie pe nimerite nu putea spori cu grăbire nici dobîndi rezultate bune și durabile. Așa a ajuns la definirea ortografiei
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
nu străvechi manifestări culturale ale românilor care au trecut și la ucraineni? Numele acestora amintesc de vremuri de Început ale creștinismului, propovăduit În provinciile dunărene În limba latină, iar azi sînt printre puținele nume românești În care se păstrează antroponime latinești. Persistența manifestărilor legate de anume manifestări și chiar a numelui acestora nu trebuie să mire. În urmă cu un secol, sărbătoarea Nașterii Sfîntului Ioan Botezătorul aduna la Suceava credincioși ortodocși de orice etnie, din toată Bucovina și de dincolo 139
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
la Suceava credincioși ortodocși de orice etnie, din toată Bucovina și de dincolo 139 de hotarele acesteia. Numele popular al acestei zile, SÎnziene, nu este altceva decît Ziua Sfîntului Ioan, cu transformările fonetice produse de-a lungul timpului de denumirea latinească (Dies) Sancti Iohannis, care s-a suprapus peste sărbătorile păgîne ale solstițiului de vară, de celebrare a zînelor bune, ale cîmpului și ale pădurilor. Foarte rezistente În timp, tradițiile, datinile, obiceiurile asigură continuitatea Între generații și epoci, trecînd de la asimilați
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
inovării manageriale și stimulează activitățile interdisciplinare orientate spre optimizarea stărilor noastre de stress. Dumitru Bontaș Bacău, aprilie, 2009 CAPITOLUL 1 MANAGEMENTUL ÎN CONTEXT ECONOMIC 1.1. Crearea imaginii Termenul de management este preluat din limba engleză, dar izvorul său este latinescul “manus” care înseamnă mână și implică acțiunea de manevrare. În italiană, s-a format apoi cuvântul “mannegio” care se referă la prelucrarea cu mâna și de aici, a apărut termenul francez “manège” cu semnificația de loc unde sunt dresați caii
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru TRIFU, Carmen Raluca IONESCU () [Corola-publishinghouse/Science/83167_a_84492]
-
În sensul pe care i l-a dat Heidegger. Toate aceste aspecte, și multe altele, se regăsesc În permisivul concept context. 1.2. Definiția și etimologia conceptului de context Se pare că, la origini, cuvântul context este un derivat al latinescului texere, a Țese, care a devenit contexere, având sensul de a compune, a Îmbina, a Întrețese. Referirea imediată a fost la Întrețeserea cuvintelor În propoziții și a acestora În frază, apoi În discurs <footnote id "7">Conceptul de discurs va
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
un copist preciza următoarele reliativ la documentul nr.159 din anul 1469, care se referă la Veja ("Veța") și la Vadul Vejei: "Veța în limba leșească ari înțelegeri de un turn sau stâlp zidit..." Însăși noțiunea de "veghe" provine din latinescul "vigilare", care are și sensul de a păzi, a sta de strajă. Apoi, Al.I.Gonța preciza că "Istoricii noștri mai vechi și etnografii au observat că davele dacice erau fortificate și aveau turnuri de apărare (sau de veghe) în
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
și unul retic (de atribuire a unui sens și a unei referințe enunțului) (Austin,1975:94-95). “Actul de a spune ceva”, datorită aspectului retic, poate avea un conținut propozițional, adică un sens și valori de adevăr. Termenul locuționar provine din latinescul locuțio, care înseamnă vorbire, ultimul reprezentând în viziunea lui Saussure un „act individual de utilizare a limbii” în practica discursivă, situație pe care Benveniste o surprinde prin termenul de enunțare. În timp ce enunțarea este „un act individual de utilizare a limbii
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
fiind unul din componentele unui act de limbaj. Fiind actul care se săvârșește în spunerea a ceva (influențând asupra raporturilor dintre interlocutori) el este recunoscut și ca “actul de a spune ce se face”. Terminologic, termenul ilocuționar este compus din latinescul in - în, în timpul și locuțio - vorbire, ceea ce justifică caracterizarea lui drept act care se săvârșește în spunerea a ceva. Astfel, efectuăm actul de a promite spunând: “Promit...”, acela de a ordona spunând: “Îți ordon...”, actul de a ruga spunând: “Te
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a convinge, persuada. El constă în special, din efectele, consecințele asupra “lumii psihocomportamentale” a locutorului și prin acesta asupra lumii exterioare. Acest “prin faptul de a spune”, propriu actului perlocuționar, este evidențiat în etimologia termenului perlocuționar, care este compus din latinescul per “prin, prin intermediul” și locuțio “vorbire”. Rezultă, așadar, că limbajul, în cazul actului perlocuționar, nu este altceva decât un mijloc, scopul fiind acela de a determina anumite efecte, rezultate care sunt de cele mai multe ori extralingvistice. În acest sens, Ducrot va
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
este un atribut fundamental al viului. Instituită ca o trebuință de un altul, comunicarea este cea care aduce laolaltă speciile în lauda unității lumii, căci comunicând ne împărtășim de la aceeași sursă unificatoare, care este viața însăși. Etimologic, termenul provine de la latinescul „comunis”care înseamnă „stăpânit în comun, a face ca un lucru să fie în comun.” Unii autori văd originea cuvântului în latinescul „cuminecare” cu sensul de „ a se împărtăși de la ..”, atât de fidel păstrat în terminologia noastră religioasă unde desemnează
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
unității lumii, căci comunicând ne împărtășim de la aceeași sursă unificatoare, care este viața însăși. Etimologic, termenul provine de la latinescul „comunis”care înseamnă „stăpânit în comun, a face ca un lucru să fie în comun.” Unii autori văd originea cuvântului în latinescul „cuminecare” cu sensul de „ a se împărtăși de la ..”, atât de fidel păstrat în terminologia noastră religioasă unde desemnează actul sublim al legăturii cu dumnezeirea. Procesul comunicării a făcut așadar obiectul unor studii numeroase, diverse categorii de specialiști: lingviști, psihologi, psihanaliști
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
fie acordat dezlegărilor de probleme rebusiste, unde, pe lângă „aerul” distractiv pe care îl aduc, se valorifică bagajul de cunoștințe de cultură generală. Practic, o problemă rebusistă simplă și atractivă numită este monoverbul (o derivare din grecescul monos„unic, singur” și latinescul verbum „cuvânt”). Această activitate ar presupune prezentarea unor litere, cifre, imagini a căror citire, într-o sucesiune logică să ducă la aflarea unui cuvînt. Găsiți răspunsuri la întrebările: Din ce nume de mare scriitor român eliminăm o notă muzicală și
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
lipsa de protecție și creșterea nesiguranței. Capitolul I Perspective asupra problematicii libertății I. 1. Argumente filosofice în interpretarea libertății Despre conceptul de libertate Libertatea este concepută de obicei ca absența oricărei constrângeri exterioare: acest sens uzual al cuvântului libertate (din latinescul liber) definește de altfel și sensul său originar. La originile civilizației noastre, libertatea este condiția liberă a omului care nu este sclav (servus) sau prizonier. Prin opoziție cu sclavul, tratat ca o unealtă neînsuflețită lipsită de drepturi, stăpânul sau cetățeanul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
luarea unor decizi pentru viitor); diagnoza (are în vedere fapte deja consumate); demonstrația; formarea opiniei (campanii mediatice); Ce observații aveți în legătură cu cele trei imagini? Se poate vorbi de comunicare în toate cazurile? Ce le diferențiază? Termenul a comunica derivă din latinescul communicare, care semnifică a fi în legătură cu, iar comunicarea în limba română este un proces de transmitere a unui mesaj de la o sursă la o destinație, folosind un anumit cod și un anumit canal. Orice proces de comunicare presupune existența a
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
în ea însăși, ci doar plecînd de la actele în care ea este subiect, deci ea nu este cunoscută decât ca subiect al diferitelor modi cogitandi; îndoiala, afirmația, voința, imaginația, simțirea, etc. Așa cum știm, Heidegger a contestat traducerea grecescului ousia prin latinescul substantio, care va fi definită ca ceea ce se află sub accidente, ca subiect, fundament sau hypokheimenon, despre care, Aristotel avea să spună că este forma care definește înainte de toate ousia. Dar pentru Descartes nu este nici o problemă să întemeieze știința
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
care este un act de voință. Trebuie remarcat că Descartes se îndepărtează de compositio ce caracterizează în tradiția aristotelico-boeciană a doua operație a spiritului, intermediară între aprehensiunea indivizibilă a unei esențe și raționament. Numim judecată această operație intermediară, pe cînd latinescul judicium traduce altceva, anume un act juridic ce nu se identifică cu ea. Pentru a înțelege sensul acestei transformări moderne, trebuie să lămurim ce anume semnifică failibilitatea judecății. Ea provine din finitudine și experiența mă face să știu că “ eu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și agreabile. Dacă în înțelesul clasic estetica își ia ca obiect cercetarea frumosului artis‑ tic, se cuvine investigată zarea interioară a ceea ce numim artă. Conceptul artei subsumează toate preocupările menite să ne situeze într‑un raport crea‑ tor față de realitate. Latinescul ars semnifică abilitate, pricepere, meserie bine stăpânită. Tocmai de aceea, astfel de concepte vizau mai degrabă iscusința de a lucra un obiect - casă, monument, corabie, pat, veșmânt sau talentul de a comanda armata, de a măsura teritoriul, de a vorbi
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
prenumele său provine din numele grecesc ”Basileios”, derivat de la ”basileus” - ”rege, conducător”. În Antichitate, basileul era conducătorul unui trib, apoi suveran, iar în Imperiul Bizantin termenul desemna titlul de împărat. Prenumele Vasile e înrudit cu termenul ”biserică”, grecescul ”basilike” și latinescul ”basilica” desemnau un edificiu public, loc de judecată, loc de adunare. Prin intermediul slavilor de sud, termenul ajunge la români. Numele de familie Baciu provine de la un substantiv comun ”baci” transformat în substantiv propriu, desemnând o îndeletnicire, crescător de ovine. În
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
-i Anei să se căsătorească cu Ion, dorind să se mențină în lumea bogătașilor prin căsătoria Anei cu George. Averea, în finalul romanului, va fi dată bisericii din Pripas. Florica - substantiv derivat de la cuvântul ”floare”, prenume specific românesc, iar echivalentul latinesc este ”flor, floris” - ”floare”. Personajul care poartă acest prenume nu se dezice prin frumusețe, gingășie. Fiica Todosiei și a lui Maxim Oprea, verișoara estropiatei Savista ”cu buzele pline și umede, obrajii...fragezi ca piersica, ochii albaștri ca cerul de primăvară
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
mai mare privește productivitatea celor două clase. Spre deosebire de tiparul discutat sub 2.2.3, tipar activ, puternic, cu o productivitate crescândă în româna actuală, tiparul baĭe - băi a rămas circumscris, mai ales, la formații din fondul vechi al limbii, precum: latinești moștenite: baie, bătaie, cheie, femeie, foaie, oaie, râie, scânteie, slave claie, copaie, laie, lețcaie/lăscaie, zoaie (< bg., ucr.), turcești capuchehaie, ceacâie, odaie, grecești lămâie, tămâie, tigaie. Se includ aici și creațiile pe teren românesc cu sufixul diminutival -uĭe, creații restrânse
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
recente din franceză, care, pentru includerea în acest tipar, au preferat schimbarea genului (*aperçu-uri, *acquis-uri, *bidonville-uri, *clou-uri, *grisaille-uri, *maquis-uri, *parti-pris-uri, *tête-à-tête-uri); vezi și italienisme și cuvinte portugheze (it. scherzouri, port. fadouri), hispanisme (cortesuri, ponchouri, romancerouri), germanisme (föhnuri, schussuri), împrumuturi latinești savante (*ex-librisuri, in-foliouri, *in-planouri) etc. Clasa este și mai numeroasă dacă se au în vedere împrumuturile de origine engleză, care, în pătrunderea lor în română, mai veche sau mai recentă, au preferat același tipar (*body-uri, branduri, *bypassuri, *carduri, cocktailuri, copyrighturi
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
erau credincioși tradiției bizantine și nu au acceptat muzica gregoriană, rusească și laică, cunoscută la noi pe vremea lui Constantin Brâncoveanu. Ne Încredințează de aceasta și Filotei, care În prefața Psaltichiei românești, declară că a alcătuit-o „nu după meșteșuguri latinești și rusăsci, ci pre același musichii ale dascălilor Bisericii noastre a Răsăritului“. În afară de cântările ale căror text era cuprins În cărțile liturgice și pe care le avem și astăzi, În epoca brâncovenească se mai cânta: „ce să cântă când ridică
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
Dacă prin inteligență (derivat din latinescul intelligentia / intellegentia - ae), s-ar cuveni să desemnăm „capacitatea de a Înțelege ușor și bine“ , ori - pur și simplu - „facultatea de a Înțelege, de a pricepe fenomenele, lucrurile etc.“, adică priceperea, sau cunoașterea „profundă“ și „ușoară“ a diverselor situații , iar
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]