5,763 matches
-
dat dovadă că ești un chirurg bun... Asta s-a văzut din stăpânirea de sine și din ordinea coerentă a fazelor răspunsurilor... Nici o idee nu a luat-o Înaintea celei ce firesc urma În economia răspunsului. Dar de ajuns cu laudele. Spune-mi, ce ai de gând să faci În cele câteva zile libere pe care ți le acord, Începând din această clipă. ― Sunt atât de plecat din „lumea reală”, Încât În acest moment Îmi vine greu să vă dau un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de la regiune nu avură nimic de obiectat, în afară de câteva mărunțișuri fără importanță. Funcționarii bucureșteni, dintre care unii se întâmpla să fie oameni de bună și veche formație interbelică, aflați de o viață în serviciul finanțelor românești, găsiră chiar vorbe de laudă pentru felul în care fuseseră întocmite acele acte și îi propuseră lui Virgil, mai în glumă mai în serios, să-l detașeze la regiune pentru vreun an-doi. Doar un grăsan cu mutră porcină, care o făcea pe zmeul pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se grăbi să facă la fel, ca să nu fie cumva mai prejos. Într-o jumătate de minut, goli toată stacana. Zaibărul lui Vică Scorțeanu era bun, deși nu tot atât de bun precum zaibărul Generalului, dar el nu găsi decât cuvinte de laudă pentru vinul lui Vică și, după a treia cană cu zaibăr de probă, se ameți atât de tare, încât îi dădu celuilalt banii cu portofel cu tot, drept plată. Dar Vică, om corect, luă patru bancnote și-i băgă înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nimic. Omul se arăta extrem de convingător, chiar și atunci când susținea lucruri dintre cele mai extravagante. Dar și mai interesant era spectacolul pe care-l dădea acest om atunci când se apuca să-și amintească isprăvile din tinerețe, care numai vrednice de laudă n-ar fi fost, la drept vorbind. Unele dintre ele păreau să confirme proastele păreri ale lui Stelian despre Picior de Lemn. Omul avea, însă, darul de a fi atât de bun de gură, încât și cele mai jalnice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
capetele plecate ca și cum am fi așteptat ca cine știe ce reproșuri sau pedepse să cadă asupra noastră. Motive nu erau, dar oare trebuiau motive ca un deținut să fie înjurat, bătut, călcat în picioare, ucis ? Am fost surprinsă auzind câteva cuvinte de laudă "Harașo ! Crasivaia capusta !" Apoi cel care părea șef mi s-a adresat direct mie întrebându-mă dacă eu eram numita "Vracika". L-am privit drept în ochi pe când prin cap îmi trecea gândul că voi fi desigur aspru pedepsită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-ți bastonul și plimbă ursul, excelență! Aista-i mesajul nostru pentru Înălțimea Voastră, Cipriane! îl atenționau pensionarii de rând, în timp ce doamna îl toca mărunțel: Asta ți se cuvine! Atâta meriți! Craiule! Și nu mă mai aburi cu minciunile și cu laudele tale că-ți mai zic vreo două de-ai să mă pomenești! Că numai de șotii și de vicleșuguri ai fost preocupat în toți acești ani și, desigur, pentru toate în curând vei da cu subsemnatul!.. și chiar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
drept... Dar cinstit și drept am fost întotdeauna! Eu mă zbat pentru un ban de internat și muncesc de mă spetesc din noapte-n noapte iar podoaba trândăvește și pe deasupra îmi spune că are două carogențe, așa, sub formă de laudă... Și parcă aștepta să-l mângâi pe creștet ori să-l strâng în brațe pe dragul mamei de fecioraș! Că întotdeauna i-ai luat apărarea și de-amu vezi și tu ce ne face! Ei, și? Poate că ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pur și simplu mă lipise de sufletul ei. Făcea tandem cu mine chiar și atunci când eram pus la zid din cauza criticilor învățătoarei, care credea că maniera mea personală de caligrafiere era din cale-afară de păguboasă pentru estetică. Nineta, dimpotrivă, mă lauda, spunea că am stil, personalitate, că nu trebuie să scriem toți precum oile, oficial, standard, că ne-am plictisi de mama-focului, dacă doamnele ar primi de la toți amanții scrisori de amor însăilate cu litere scrise identic, precum cele din abecedar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
piciule, știi că biserica este despărțită de școală? Ți-a spus învățătoarea ta asta?" Domnul tovarăș era subtil, voia s-o laude pe doamna, pentru că avea un elev atât de strălucit, dar nu știa cum... Dar eu voiam ca toate laudele să mă copleșească doar pe mine, precum că i-am răspuns frumos, în fraze corect închegate și patriotice, așa cum ne învățase doamna: "Nu, nu ne-a spus, pentru că știe că noi pricepem singuri. Am văzut și noi că școala este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
doamna, a făcut stânga împrejur, ca soldații aceia care au venit la sărbătoarea cu steag și gloanțe trase în aer, a lui Ucu, și dus a fost. Iar doamna, subtilă și ea, știind că eu nu aveam niciodată nevoie de laude, nu mi-a mai zis nimic după ce a plecat domnul tovarăș. Nici măcar nu se mai uita la mine, nu mă mai asculta, nu mai... Ce mai la deal la vale, avea grijă doar de ceilalți, voia, cu siguranță, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că am stârnit și interesul oficialităților, cum mi-a spus apoi Nineta, remarcă pe care am considerat-o ca fiind o apreciere pe cinste a talentului meu de solist vocal, instrumentist, compozitor și dirijor. Dar credeți că s-au oprit laudele aici? Un nene a venit, a doua zi, și i-a adus tatei un plic special. Când a deschis epistola, tata s-a încruntat și a aruncat către mine niște priviri de parcă... Oricum, erau niște priviri pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vorba chiar despre vecinul nostru Potop, și marș o dată la înmormântare, mai tacă-ți fleanca asta isteață..." Atunci, deodată, iluminându-mă, am înțeles ce moment fericit este moartea în viața unui om: Vasile Potop devenise un om vrednic de toată lauda. Percepția asta a mea a fost întărită chiar de soția lui Vasile Potop care, mergând, cucernică, în urma carului mortuar, după ce preotul sfârșea cântarea, trecând la glume cu dascălul, madam Potop, plângând amarnic, bocind de sălta toaleta de pe ea, spunea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce-o să facem noi fără tine, Vasile? Că tare ne mai era drag să te așteptăm seara, că veneai cu de toate și ne luminai sufletul, ne aduceai bucuria vieții în casă, Vasile, Vasile..." La atâta durere și revărsare de laude, să mă ierte Dumnezeu, dar iar am căzut în păcatul de a nu crede că mortul este chiar nea Vasile Potop, omul caracterizat altfel, de la fereastră, de madam Potop. Atunci m-am apropiat și mai mult de sicriu. Surpriză: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un fel de rețetă pentru cura de slăbire la care jinduiai. Partea frumoasă a venit ceva mai târziu, când, dezamăgit de kilogramele care nu voiau să te părăsească, ai adăugat, dedesubt, încă o inscripție: "Chestia cu boul nu era o laudă!" Văd că ești tras prin inel. Până la urmă cred că invocarea unui exemplar din regnul animal inferior ți-a fost totuși de folos. Mărturisesc faptul că am pastișat, folosind și eu inscripția asta, numai că, știindu-te ahtiat după drepturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
altfel și nici nu-L pot păcăli pe Dumnezeu. Nici nu vreau să încerc să-L păcălesc. Dar au nevoie mănăstirile de liber-cugetători? Voi putea eu, cu gândul la șevalet, să particip zilnic la slujbele rânduite vieții mănăstirești: cele șapte laude, Acatiste, Paraclise, Sfânta Liturghie, Sfântul Maslu din obște în fiecare vineri?... Și-apoi, bănuiesc faptul că n-o să fiu primită ca maică stareță. Voi avea, ca novice, de măturat, de plivit, de trebăluit la bucătărie, de frecat podelele... Am apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mi-l luasem și micșorând într-atât însemnătatea reușitelor mele profesionale, încât nici măcar nu mai simțeam dorința de a fi lăudat. De nimeni! Iar asta, pentru că mă obliga pe mine să aleg dintre două atitudini: fie să mulțumesc îndelung pentru laude, să fac plecăciuni, să roșesc, iar inima să-mi crească înăuntrul meu, să-mi bată puternic și să se umple de trufie; fie să îmbrac pios haina modestiei și să-mi neg, până la ultimul, succesele pentru care eram eu lăudat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
zburat de pe cap, picioarele-i slăbesc și pe spinare sudoarea rece curgea ca firul unui izvor. Și cum sfaturile zânei erau proaspăt sădite în mintea lui, puțin câte puțin toate au revenit la normal și a căpătat glas. -Mulțumesc pentru laude, bădie eu știu că nu este așa dar dacă și dumneata spui la fel ca și Zâna curajului, sunt nevoit să cred. Dar... nu mi ați spus dacă îmi dați voie să vă ajut până acasă. -Și dacă îți spun
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
luat în brațe pe Stup și-l săruta și-l strângea la pieptul ei plângând de bucurie. Stup a lăsat-o un timp după care i-a zis: -Zână a pustiului, viitoare stăpână a mea, te rog, nu merit atâtea laude. Nu sunt meritele mele, ci ale stăpânului meu regele Căiță. -Și acest rege Căiță unde este ? -Este lângă mine. Trebuie să-i ajuți dacă poți. -Când și-a văzut sfârșitul, Dardailă? -După ce l-am omorât am venit să te
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
au îndepărtat de Biserică, dar și mulți alții care se angajează în comunitatea parohială în ciuda faptului că nu sunt mulțumiți de ierarhia ecleziastică, cunosc alți credincioși catolici, evanghelici sau ortodocși care și-au schimbat confesiunea. Este un fapt demn de laudă faptul că, în societatea laică actuală, puterea ecleziastică luptă pentru a păstra oamenii în credința lor. Fiecare din noi este liber să-și aleagă credința și să o schimbe. Sau să o abandoneze definitiv. Trebuie să avem mereu prezent faptul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în acele vremuri, îndeosebi înainte de masă și înainte de a adormi. În cele mai multe cazuri, rugăciunile erau formule foarte precise, adresându-se lui "Dumnezeu". Erau cerințe de a fi auziți, ajutați, se cereau mila și iertarea. Dar erau și rugăciuni de mulțumire, laudă și glorie. În biserică rugăciunea era încă foarte legată de anumite rituri și formule, adaptată și cizelată în funcție de contextul liturgic. Când nu înțelegeam latina, cum se întâmpla când participam la liturghie înainte de Conciliul Vatican II, mă plictiseam. Dar după ce intrasem
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
anumitor stări de suflet până la extazul uitării de sine. În locul acestora, descoperisem în Biblie o "conversație cu Dumnezeu" ingenuă și lipsită de contemplație, în care să-mi pot exprima cu simplitate credința, speranțele, dragostea, să pot aduce cuvinte de mulțumire, laudă, dar și de cerere. Și chiar dacă în câteva locuri se spune că fiul tâmplarului din Nazaret se retrage pentru a se ruga singur, pe discipolii săi îi învață el însuși cerințele scurte din Tatăl nostru. Toate acestea nu presupun vreo dispoziție
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sună cam patriarhal): Când ați îndeplinit ce vi s-a poruncit, să ziceți: "Suntem niște servitori inutili. Am făcut ce eram datori să facem"" (Lc., 17, 10). Iată un aspect evanghelic originar, deci și catolic originar, scris în imnul de laudă catolic atât de semnificativ Te Deum Laudamus: "In Te, Domine, speravi; non confundar in aeternum! În tine, Doamne, am sperat, și nu voi regreta în veci!...". Pe baza acestei încrederi, care susține și îmi diminuează teama de viață, în același
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
treptat atașamentul față de cei apropiați, se atașează mai ales de persoanele care le arată „simpatie și înțelegere” (Shaffer și Emerson, 1964), semnalează afecțiunea prin modul cum stabilesc contacte vizuale, învață prin imitație (Bandura, 1963; Stern, 1977), reacționează la întăririle pozitive: lauda, încurajarea, remarca (Patterson, Littman, Bricker, 1967). Un aspect deosebit îl constituie prezența în viața copilului a unui „modelator de rol: în jurul copilului trebuie să existe oameni pe care acesta să-i poată copia” (Niky Hayes, Sue Orrell, 1997, p. 334
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ce a transformat. Prin scriere, nesiguranța și chiar îndoiala se strecoară pe furiș. Poate că spunerea este totuși de preferat scrisului, chiar dacă la început pare fără consistență și mai trecătoare? Dacă aș putea scrie, atunci aș scrie un cântec de laudă pentru alexie și analfabetism. în corespondențele mele, spune Manfred Marklund, descriu acest ținut cât pot mai cinstit și mai fidel. Și totuși poate veni cineva să spună: Nu e exact așa. De aceea eu spun: Am inventat totul. Tot ținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o casă în comuna vasluiană, dar locuiesc foarte puțin în Moldova. În marea majoritate a anului, părinții șefului RCS-RDS stau fie în București, fie în Brașov. Apreciat de primarul comunei natale Primarul comunei Solești, Mona Bujor, are numai cuvinte de laudă la adresa lui Ioan Bendei, despre care spune că a angajat 200 de localnici în firmele sale. “Vine rar prin comună, dar am avut ocazia să-l cunosc, mai ales când am apelat la el pentru a obține sponsorizări cu diverse ocazie
Cine este Ioan Bendei, cel care l-a denunțat pe Alexandrescu la DNA by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/78650_a_79975]